O familie amenintata de esoterism 

In urma cu doar cateva luni, primeam o scrisoare semnata de Adriana Mocanu, in care tinara de 21 de ani imi cerea ajutorul pentru a-si putea salva mama. Initial am crezut ca este vorba de un ajutor umanitar, dar parcurgind rindurile scrisorii ne-am dat seama ca solicatarea era de o cu totul alta natura. Mama expeditoarei, Ecaterina, fusese supusa, in urma cu aproape doi ani de zile, unei sedinte de exorcizare in urma careia se schimbase total. Dar, sa luam povestea de la capat.Viata familiei Mocanu era una fericita.  O familie inchegata, in care tatal era contabil sef la o firma de telefonie iar mama avea o mica afacere cu obiecte artizanale si de cult. Copiii dusesera o viata lipsita de griji si acum intrasera pe ultimul drum inainte de a-si alege propria viata. Cornel, in varsta de 22 de ani era student in anul patru la A.S.E. iar Adriana avea 19 ani si era in anul I la limbi straine.Atunci a inceput calvaru familiei Mocanu.

“Intr-o zi mama s-a intors dintr-o calatorie de afaceri pe care o facuse in Franta si Elvetia. Reusise sa vinda tot si chiar sa incheie cateva contracte cu plata avansului, in baza unei livrari ulterioare. La intoarcere era de o veselie molipsitoare. Spunea tuturor ca a incheiat afacerea vietii ei si ca din asta o sa cistigam o groaza de bani si nu va mai trebui sa muncim nici unul. “ Copiii si sotul sau au incercat sa afle despre ce este vorba, dar s-au izbit de incapatinarea Ecaterinei care spunea ca furnizorul i-a solicatat confidentialitate. Le-a spus doar ca este vorba despre comercializarea unor obiecte de cult foarte vechi, care au apartinut unei secte din perioada crestinismului timpuriu. Ingrijorat, sotul sau i-a atras atentia sa nu se bage in cine stie ce ilegalitate, dar ea i-a ris in nas si a facut glume pe seama lipsei lui de incredere.

Timp de mai bine de un an, Ecaterina si-a vazut de afaceri, dar toata lumea vazuse cat de mult se schimbase. Uneori parea ca nu mai este ea insasi. Pleca zile intregi fara sa spuna nimanui unde se ducea sau punind plecarile sale pe seama afacerilor pe care trebuia sa le incheie. E adevarat, afacerile mergeau din ce in ce mai bine, iar averea familiei Mocanu crescuse considerabil. Ceea ce i-a pus pe ginduri pe ceilalti trei membri ai familiei, sotul si cei doi copii, a fost inclinatia brusca a doamnei Mocanu catre esoterism, catre magie. Le spunea tot felul de povestiri cu vrajitori, cu sfinti sau demoni, cu averi ascunse sau nestiute de nimeni. Si de fiecare data cand era intrebata de unde stie toate astea, unde le catise, le spunea foarte serioasa:”Cum adica de unde le stiu? De la Gaziel, evident.”

Si se oprea aici, fara sa dea alte detalii, astfel incat copiii credeau ca Gaziel era un partener de afaceri din Franta, in timp ce sotul sau era convins ca era un barbat strain cu care il insela sotia sa. La un moment dat chiar a angajat un detectiv care timp de doua saptamini a urmarit-o pe Ecaterina dar rapoartele sale au fost fara dubiu: doamna Ecaterina era credincioasa sotului sau si familiei sale. Si atunci, cine era Gaziel? 

Premonitia Ecaterinei 

In seara de 2 decembrie 1998, toti cei patru membri ai familiei Mocanu erau in vizita la niste prieteni dintr-un imobil situat pe Bd. Dacia. Vizita se prelungise mult in noapte. La un moment Ecaterina a inceput sa dea semne de neliniste si sa se foiasca. Le tot spunea alor ei ca trebuie sa plece de acolo cat mai repede. Cum cei trei se simteau bine si nu prea aveau ginduri de plecare, la un moment dat s-a ridicat furioasa de pe scaun si a tipat la ei: “Trebuie sa plecam! Acum.” Si a inceput sa tremure. De teama sa nu faca vreo criza de nervi, s-au ridicat cu totii si au plecat. La usa, Ecaternia s-a intors spre cei doi membri ai familiei unde erau in vizita si le-a spus: “Imbracati-va si hai cu noi. Am o surpriza pentru voi.”

Desi ora era dintre cele mai nepotrivite, cei doi s-au imbracat si au plecat. I-a dus mai intii la un restaurant deschis, in centru, apoi la un spectacol de streptease, unde, evident, barbatii au fost mai mult decat incintati. Numai ca, tot drumul, departe de a fi vesela ca toata lumea, Ecaterina era foarte serioasa. Cand s-au dus sa-si conduca invitatii spre casa, inainte de a ajunge la destinatie, au observat o mare de masini si oameni chiar in fata imobilului lor. Sau in fata a ceea ce mai ramasese din imobil. Pentru ca imobilul sarise in aer. Lasind panica la o parte, cei doi soti care scapasera cu viata doar in urma insistentelor Ecaterinei au inceput sa-i multumeasca acesteia, cu lacrimile curgindu-le siroaie pe obrji, inca sub efectul momentului. Dar la toate cuvintele lor, Ecaterina le-a raspuns scurt: “Nu-mi multumiti mie, multumiti-i lui Gaziel, ca el v-a scapat.” 

Cultul lui demonului Gaziel 

 Vazind ca mama sa pronunta de foarte multe ori numele de “Gaziel”, Cornel a avut o idee nemaipomenita. A intrat pe Internet si a inceput sa caute diverse informatii care sa contina numele respectiv. Numai ca, ori de cate ori gasea ceva, informatiile erau prea succinte si dincolo de sfera credibilului. A printat tot ce a gasit, in limba franceza si engleza, apoi a rugat-o pe sora sa sa-l ajute la traduceri. Dupa cateva zile de munca asidua, cei doi frati au putut pune cap la cap informatiile. “Ce a iesit din traducerile acelea ne-a bulversat, pentru ca noi nu credeam in astfel de lucruri. Ne mai duceam din cand in cand la biserica, dar mai mult in virtutea traditiei decat a credintei.” Din traducerea materialelor, Cornel si Adriana au aflat ca numele “Gaziel” apartinea unui demon, paznic al comorilor de sub pamant, pe care, pentru o mai buna siguranta le muta din loc in loc. Dincolo de a fi un demon rau, Gaziel era un demon care ii ajuta pe oameni si chiar primii preoti crestini ii recunosteau meritele si ii lasau pe crestini sa-i ceara ajutor in anumite cazuri, fara ca asta sa fie un pacat impotriva lui Dumnezeu.

In puterea demonului sta producerea prabusirii caselor si izbucnirea din senin a incendiilor cat si ridicarea din mormint a mortilor. In secolele I – III d. H., perioada de represiuni impotriva crestinilor dar si de schisma, cultul lui Gaziel fusese ridicat la rang de religie de o mica secta italiana din orasul Ravenna. Fie din motive politice fie din altele, secta a fost alungata de primii imparati romani si li s-a confiscat averile tuturor membrilor. Cu toate astea, masura nu a fost urmata de uciderea nici unui membru al sectei, ceea ce, pentrumembri cat si pentru cei din afara, asta a fost semn care arata atotputernicia demonului. Dupa plecarea din Ravenna, secta s-a stabilit dincolo de granita cu Galia, unde a prosperat din nou, averile sale atragind atentia tuturor. Apoi, dintr-o data, din a doua jumatate a secolului al III-lea, nu s-a mai auzit nimic de cultul lui Gaziel. Concluzia trasa de istorici a fost fie ca secta a fost nimicata pentru bogatiile sale, bogatii pe care membrii sustineau cu tarie ca le sunt oferite de stapinul lor fie ca, ajungind la o sursa inepuizabila de bogatie au preferat sa se faca invizibili in viata politica si sociala a zonei in care locuiau.

Unii afirmau chiar ca discipolii s-ar fi retras departe de priviri indiscrete si cu ajutorul demonului lor ar fi construit un oras subteran unde ar fi depozitat toate comorile care li se ofereau.  Mai aratau textele ca marele demon Gaziel nu se intrupa in oricine si ca avea sub comanda sa nenumarati alti demoni si diavoli pe care ii stapinea cu mina de fier si pe care ii muncea pentru binele oamenilor. De-a lungul anilor se intrupase doar in cateva femei, discipole ale sectei, pe care nimeni nu stia cum le alegea, dar carora le dadea bogatii fara numar si puteri asupra oamenilor si fiintelor din jurul lor.

“Citeam si nu ne venea sa credem. Totul se rezuma la un singur lucru si noi nu voiam sa acceptam asa ceva. Asa ceva era imposibil. Parea ca mama daduse de urma acelei secte. Ba mai mult, ca devenise una din membre, ceea ce ar fi fost ingrozitor.” Si asta si-au dat seama mai mult dupa medalionul pe care il purta permanent de cand se intorsese din Franta. Medalionul era o frumoasa piesa de colectie, lucrata din aur masiv si care reprezenta un vultur bicefal si un sarpe incolacat in jurul unui pom. In mijloc avea o piatra de culoare ciudata, despre care au alfat ca se numea hyacint si ca in trecut era folosita pentru a se face talismane cu ajutorul sau, avind proprietatea de a-i feri pe purtatori de rele si a-i imbogati.

Trezirea demonului adormit          

Dupa ce aflasera informatiile despre Gaziel, cei trei membri ai familiei Mocanu au decis ca trebuie sa o ajute pe mama lor chiar si impotriva vointei sale. Astfel, au mers la un preot si i-au povestit ce se intimpla cu cea care le era mama si sotie. Preotul i-a ascultat si le-a spus sa vina cu ea intr-o duminica la biserica, la slujba. Duminica urmatoare, s-au urcat toti patru in masina si au oprit in fata bisericii. In clipa in care a vazut biserica, doamna Mocanu s-a nelinistit putin, dar sotul sau a calmat-o, spunindu-i ca oricum slujba era pe terminate si ca nur sta mult. Au intrat in biserica. Preotul isi tinea slujba. Cand i-a vazut, le-a facut semn din cap si si-a vazut de treaba mai departe. La un mmoment dat, a intrat in altar. In clipa respectiva, ca din senin, patru barbati au incadrat-o pe Ecaterina. Cand a iesit din altar, preotul avea intr-o mina un crucifix si in cealalta, cadelnita.

S-a indreptat direct spre posedata si a inceput sa spuna: “In numele Domnului Ostilor Ceresti, Satana iti poruncesc sa parasesti acest trup si sa te duci in pustiu.”Ecaterina a inceput sa tremure si a incercat sa se dea inapoi, dar doi din cei patru barbati au prins-o de miini. Departe de a se zbate, femeia s-a oprit si i-a privit pe cei din jurul sau, apoi s-a uitat la preot si cu o voce ingrosata, de barbat, i-a spus: “Ce ai sfinte parinte cu mine, cu ce ti-am gresit de vrei sa ma chinuiesti? Nu am facut nimic rau.”         

“Ai intrat in trupul asta care nu-ti apartine.”         

 “Ba-mi apartine, parinte. Caci femeia asta a venit singura si ea m-a chemat sa intru in ea. Eu dormeam somn adinc si ea m-a trezit cu chemarile si rugamintile ei. Eu nu am nevoie de sufletul ei, dar daca m-a chemat aici si mi-a stricat rostul, nu mai vreau sa plec.”         

“Ba ai sa pleci Satana, caci puterea ta nu e mai mare decat puterea lui Dumnezeu. Si in numele lui Dumnezeu iti cer sa pleci din acest trup.”         

“Dumnezeul vostru nu o sa ma impiedice sa plec de aici. El si-a intors fata de la femeia asta, pentru ca femeia asta l-a hulit pe Dumnezeu si s-a vindut in deplina cunostinta de cauza, mie. Am juramintul ei, semnat cu sange. Lasama-n pace.”         

“Diavole, Dumnezeu are puterea sa stearga pacatele fiilor Sai. Prin puterea Sfintei Cruci, iti poruncesc sa pleci.”

Si preotul a pus crucifixul pe fruntea Ecaterinei. A urmat un racnet cumplit si cei doi abia o mai puteau tine. Adriana plangea in hohote, pentru ca nu intelegea ce se intampla cu mama sa.

“Unde vrei sa ma duc parinte, caci chemat am fost in miez de noapte, cand luna era plina. Cu apa neinceputa m-a trezit si cu descantece m-a chemat din locul unde ma odihneam. Si sange negru mi-a adus ofranda, sange din ziua a treia. Cu el a stropit sarpele si vulturul si m-a chemat in numele stapanului meu. Si tu vrei sa plec de aici?”         

“Cum te cheama pe tine Satana?”         

“Carabia e numele meu si-l slujesc pe marele Gaziel care mi-a poruncat sa vin aici.”         

 “In numele lui Dumnezeu Atotputernic, a Fiului Sau, Iisus si a Sfintului Duh, iti poruncesc diavole sa pleci din acest trup.”         

Ca sa pot da toata exorcizarea as avea nevoie de toate paginile revistei si poate nu ar fi de ajuns. Cei care au asistat vreodata la diverse biserici la slujbe de exorcizare, stiu cat de cumplit este asa ceva pentru toti. Vad reactiile diavolui, aud vorbele lui si oricat de credincios esti, nu iti poti controla spaima pe care o simti la  vorbele diavolului posesor. Aproape sase ore a durat slujba de exorcizare. Si preotul si Ecaterina erau epuizati. Si epuizati erau si cei care o tineau pe posedata. Intr-un final, diavolul a scos un racnet de s-a cutremurat biserica, iar femeia a lesinat. Unul dintre geamurile bisericii s-a spart, iar credinciosii au fost convinsi ca pe acolo plecase diavolul exorcizat.

Ne spune Adriana: “In clipa aceea ne-a fost teama ca mama sa nu fi murit. Ne-am repezit la ea si am incercat sa o trezim. A deschis ochii si ne-a privit pe rind, apoi s-a uitat in jurul ei si a intrebat: “Unde sunt? Ce se intimpla?” In clipa urmatoare toti enoriasii au inceput sa rida, un ris isteric, care arata starea de tensiune din biserica. I s-a spus femeii ca e intr-o biserica si ca i s-a facut rau. Preotul decisese ca inca nu e vremea ca Ecaterina sa afle de slujba de exorcizare. Apoi, in semn de multumire, preotul a tinut inca o slujba pentru salvarea sufletului femeii intoarse printre oameni. “Mi-e teama ca fara voia noastra am trezit in mama o putere mai mare, necunoscuta.”          

Abia la trei luni dupa exorcizare, membrii familiei Mocanu i-au povestit Ecaterinei ce s-a intimplat cu ea in ultimul an. Femeii nu-i venea sa creada. Avea impresia ca ai ei ii fac o gluma de prost gust. Abia cand i-a fost aratat medalionul a inteles prin ce trecuse. Nu-si amintea de nimic, nu-si amintea nici macar numele de Gaziel sau ce facuse ea in perioada respectiva. Dar cel mai rau era ca nu-si amintea momente petrecute cu ani in urma. Ai ei au pus totul pe seama efortului si a momentelor cumplite prin care trecuse femeia. Ca o aducere aminte a acelor clipe de groaza, femeia a cerut ca medalionul sa fie pastrat in vitrina familiei. Spunea ca in felul acesta nu vor uita niciodata ce li s-a intimplat si-si vor aduce aminte mereu de marea putere a lui Dumnezeu, care o intorsese pe Ecaterina printre oamenii normali. Se parea ca totul reintrase in normal.

Numai ca, Ecaterina nu mai era deloc persoana de dinainte. Era usor irascibila, nu mai avea timp si rabdare pentru familia sa. Desi poza in mama grijulie, in realitate nu-i mai pasa de cei doi copii despre care spunea ca sunt suficient de mari ca sa aiba si singuri grija de ei. Cu sotul sau a inceput sa se certe si sa-l respinga. La bucatarie parea ca nu se mai pricepe deloc. Cand i se reprosa ca nu mai gateste, replica: “Dar ce nevoie mai e de asta? Nu avem suficienti bani ca sa putem manca oriunde si orice? De ce mai trebuie sa intru in bucatarie?” Afacerile, insa, au mers din ce in ce mai bine. Nu-si aminteste de unii prieteni din copilarie sau de evenimente petrecute cu ani in urma.

“Ce e mai grav”, ne scrie Adriana, “e faptul ca nu o data am gasit-o stand in fata vitrinei, privind fascinata medalionul. Dar la intrebarile noastre, spunea ca incearca sa-si aduca aminte ce anume s-a petrecut cu ea din cauza acelui medalion. Am mai incercat sa mergem la biserica si mama a mers fara nici o problema, ba chiar si-a facut semnul crucii. Chiar si preotul crede ca e ceva ciudat cu ea. Tot el spune ca unii diavoli sunt atat de puternici, ca pot intra si in Altar. Mi-e teama ca fara voia noastra am trezit in mama o putere mai mare, necunoscuta.”

Eliszar

Flash Templates byFlashMint