Un week-end cu tine
Vineri, 29 Oct 1999 21:45:50 +0200
Bineinteles, fabulez. Cum as putea crede asa ceva? De fapt, fiecare avem dorinte. Unele le rostim cu voce tare, altele mai incet. Unele deloc. Stii unde am gresit eu? Am incercat sa fac dintr-o femeie ceea ce nimeni nu va reusi: iubita si prietena in acelasi timp. Am vrut sa unesc intr-o singura persoana aceste 2 calitati atat de diferite. Poate tocmai caracterul tau contradictoriu m-a indemnat sa fac asta. Cand erai foarte rece, cand, data viitoare cand ne intalneam, parca nu s-ar fi intamplat nimic. Si invers: cand erai firbinte, plina de dorinta, poate chiar de dragoste, pentru ca, la urmatoarea intalnire sa dai innapoi, sa-ti para rau de ceea ce se intamplase. . .
Din cauza asta am vrut sa fii ceea ce nu fusese - si nu va fi – nici o femeie din viata mea: prietena si iubita. Ti-am spus despre mine lucruri pe care le traisem si pe care nu le povestisem nici prietenilor mei - stii ca ei sunt baza pe care ma sprijin, asa cum sunt ei. Ti-am povestit lucruri pe care le simtisem, pe care le gandisem. Am incercat un transfer de personalitate de la mine catre tine.
Am incercat sa te fac sa ma intelegi. Si sa ma vezi asa cum sunt in realitate. Nu am vrut sa vezi in mine un individ lipsit de scrupule care profita de sentimentele tale, desi se pare ca, la ora actuala, asta reprezint pentru tine. Am vrut sa vezi in mine barbatul care doreste sa iubeasca si sa fie iubit. Un barbat care, iubind cu toata fiinta sa, si-a dat seama ca femeia de langa el ii ucisese dragostea. Barbatul care credea ca nu va mai iubi niciodata. Care se inchisese in el, pana cand. . . Dar asta nu mai conteaza. Te-am invatat sa nu privesti in urma ci doar innainte, dar sa tii cont de greselile trecutului pentru a nu le repeta. Voi face ceea ce-i sfatuiesc pe altii sa faca. . . Revenind la ideea de la inceput. . . Ti-am povestit cum a fost atunci, cu Mirela? Cand aflasem ceea ce aflasem si luni de zile imi doream sa mor? Sa ma loveasca o masina. Sau, pur si simplu, sa ma culc seara si sa nu ma mai trezesc. . . Dupa 5-6 luni de lupta si chin interior, am auzit vocea care mi-a spus ca aia a fost o pedeapsa pentru ca am pus dragostea pentru o femeie mai presus de datoria mea. Ti-am spus cand s-a rupt orice legatura sufleteasca dintre mine si ea? Dupa circa 2 - 3 ani, cand, satul de isteriile ei, de blestemele ei, de comparatiile ei - " era mai bun Dan (cel de dinaintea mea). Acum aveam si casa si masina. . . ", i-am spus ca, daca nu se schimba, voi distruge canalul energetic care ne uneste.
Ca sa stii despre ce e vorba. . . Pe 31 decembrie 1992, eram la Matei la tara. Plecasem cu el, cu un prieten din copilarie al lui si cu Mirela. Mirela imi daduse cateva semne de simpatie. . . De fapt, se comporta ca tine: cand aproape, cand departe. Nu stia exact ce vrea. Eu, in schimb, ma indragostisem de ea. O iubeam. Si eram cand fericit, cand trist, functie de purtarea ei. Totul a durat timp de 3 zile. 3 zile de fericire si durere. In ultima zi, mi se deschisese plexul solar si pierdeam energie. Toata ziua am simtit cum ma scurg, putin cate putin. Noaptea ajunsesem la limita rezistentei fizice.
Daca nu inchideam canalul respectiv riscam sa mor. De-abia ma mai miscam. Ori canalul nu-l puteam inchide decat codat. Si codul trebuia sa contina numele Mirelei sau un nume de maestru spiritual, pe care nu ti-l pot spune. . . Ori ea nu se hotara. Venea la mine, ma lua in brate, ma saruta, dupa care pleca intr-un colt al camerei si plangea. Dupa miezul noptii, cu ultimele puteri - incepusem sa tremur din cauza lipsei de energie - m-am dus la ea si i-am spus: " trebuie sa te hotarasti daca ramanem sau nu impreuna. Nu-mi da nici un raspuns. Eu plec afara (imi era teama ca vreunul dintre baieti sa remarce schimbarile din mine). Astept un sfert de ora. Daca in timpul asta nu vei veni, o sa stiu ca raspunsul tau este negativ. ". Ea a lasat ochii in jos si a incercat sa ma opreasca sa plec. I-am dat mana usor la o parte si am iesit. . . Dupa cateva minute a venit langa mine. S-a asezat pe o piatra si nu a scos nici un cuvant. . . Sfertul de ora era pe trecute.
I-am spus. Si atunci s-a ridicat, a inceput sa planga, m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste. . . Am rugat-o sa intre in casa si sa ma lase cateva minute singur. La inceput s-a speriat. A crezut ca dau innapoi. Am linistit-o si, dupa ce am ramas singur, am codat centrul energetic principal cu numele ei. E vorba de acea legatura sufleteasca dintre 2 oameni. Cand iti dai seama ca unul este sortit celuilalt. Eu inchisesem drumul cautarilor. De acum incepea juramantul. . . Trecusera anii, eu aflasem ce se intamplase cu Boutzu, lumea cazuse pe mine. Am vrut sa-i acord ei si mie in acelasi timp o alta sansa - ti-aduci aminte cand ti-am spus ca eu nu acord o a doua sansa decal celor care o vor? Si o cer? Ea nu o ceruse. Dar eu o iubeam prea mult. . . Doar ca, aceasta a doua sansa nu a avut asupra ei influenta pe care speram sa o aiba. Asa ca ajunsese la blesteme si la tot ce ti-am spus mai devreme. I-am atras atentia ca o sa rup legatura dintre mine si ea.
Dar nu i-a pasat. Desi stia ce inseamna lucrul asta, a spus ca asta si vrea - era nervoasa, la cateva zile dupa a regretat modul in care se purtase. In aceeasi zi am redeschis canalul si i-am schimbat codul de acces. De data asta codul nu mai era numele unei femei. . . A urmat o perioada in care am considerat ca toate femeile sunt la fel. Si am facut ceea ce stii. Desi ulterior am regretat, stiu ca atunci asa a trebuit sa fie. Pentru ca, de fiecare data, gaseam cate un raspuns la o problema. Nu neaparat cel pe care il asteptam. Si imi era sila de mine. . . A aparut Ana. Aparitie fulgeratoare. Ura puternica. Dragoste si mai puternica. Prietenie trainica. Dar ea nu-mi poate fi altceva. Nici macar nu ma pot gandi sa fac dragoste cu ea. Sincer, am avut gandul asta in primele luni, dar ceva din interior m-a oprit - Ana este o alta sora pe care insa, nu am avut-o in viata asta. Legatura noastra este puternica pentru ca amandoi venim din acelasi loc. Acolo unde este ACASA. Ai aparut tu. Si m-am indragostit. Si ca sa nu se termine niciodata relatia dintre noi, am vrut sa unesc sentimentul de dragoste cu increderea pe care, din start, la inceput, ti-am acordat-o.
Nu regret nimic din tot ce s-a intamplat si nu voi regreta niciodata. Ai fost ceea ce am vrut sa fii. Chiar daca totul nu a durat decat atat de putin. Si nu voi regreta. Indiferent ce se va intampla. Chiar daca te vei hotari sa nu-mi mai vorbesti decat in cazuri efectiv profesionale - sa zicem. Chiar daca nu vei mai dori sa ma vezi, sa ma tii de mana. . . Aduti aminte ca fericirea ta e mai importanta pentru mine decat toate astea. Si sa nu uiti ca voi fi langa tine ori de cate ori vei avea nevoie de mine. . . Poate te intrebi de ce am scris mesajul asta?! Iti simt nehotararea si durerea. Simt zbuciumul tau launtric. Simt ca ai fi vrut sa ma poti iubi din toata inima. Ai simtit si tu legatura dintre noi. Dar nu vrei sa sufere nimeni: nici Mirela, nici tu, nici eu. Vrei sa fie totul altfel. . . Si atunci, cu ultimele puteri, te retragi. Dai innapoi din fata unei iubiri care doare. Pentru ca iubirea nu trebuie sa doara. . . Unii spun ca iubirea vine atunci cand nu mai poti iubi. Si nu mai vezi persoana de langa tine.
Pentru ca te-ai saturat de esecuri, de durere. Vrei si altceva. Atunci incepi sa faci greseli. Greseli care te vor cobori in ochii tai, desi, in ochii celorlalti te vor innalta. . . Pot sa te ajut sa ma urasti. Poate asa iti va fi mai usor sa renunti la mine. Sau pot sa te fac sa-ti fiu indiferent. Sa vezi in mine un barbat la fel ca cei pe care i-ai cunoscut. Un barbat care vrea fizic o femeie. Vrea sa faca sex cu ea (dragoste fac doar cei care se daruiesc din dragoste si nu dintr-o dorinta rezultat al activitatii hormonale). Un tip lipsit de calitati, fad, comun. Este singurul mod in care te pot ajuta. Pentru ca tu, deja ai hotarat ca ceea ce simtim nu trebuie sa mai continue. Sau trebuie controlat. Nu te vvoi suna decat atunci cand ma vei cauta tu. Sau cand trebuie sa-ti spun ceva.
Nu-ti voi scrie decat aici, pe adresa asta. Voi orienta discutiile noastre catre aspecte cat mai comune, in asa fel incat sa poti spune ca nu poti discuta nimic important cu mine. O parte din intalnirile pe care mi le vei da - fie ca vor fi personale fie ca vor fi profesionale - le voi refuza. Din diverse motive. O sa gasesc niste motive. Doar sunt un tip plin de idei. Plimbarile lungi le voi scurta pe cat posibil, invocand fie o febra musculara fie oboseala de peste drum fie lipsa timpului. O sa incerc sa fac tot posibilul sa nu mai am acel loc special in inima ta. In felul asta iti va fi si tie mai usor. Eu sunt obisnuit. Ti-am spus, sunt un supravietuitor. Poate ca asta e unica mea calitate. . . Si o sa-ti vorbesc si despre diversi indivizi care incearca sa se culce cu femeile. O sa las impresia ca ii apreciez. Pentru ca in felul asta tu sa ma dez-apreciezi pe mine. . . Nu stiu daca e bine sau rau. Dar voi incerca sa-ti ofer Forta de a renunta la mine fara regrete. In felul asta vei privi doar innainte. Si niciodata in spate, unde ai putea intalni niste amintiri care sa te lege. . .
Week-end placut micuta mea Printesa.
