Un tanar din Craiova a murit dupa ce si-a vazut intrarea in Rai
Viata si moartea se impletesc uneori atat de strans incat oamenii simpli nu vad nici o diferenta intre cele doua stari fundamentale ale existentei omenesti. Unii spun ca te nasti si astepti o viata intreaga, indurand, deopotriva bucurii si tristeti, doar pentru clipa mortii, acea secunda fatala pe care o traim cu totii, indiferent de ceea ce ne dorim sau nu. de altfel, se spune ca nasterea si moartea sunt singurele stari pe care un om nu si le alege, ci sunt alese de Dumnezeu. E adevarat, exista oameni care vor spune ca isi pot controla moartea, alegandu-si ei momentul sinuciderii si modul in care o vor face. Dar acestia nu sunt decat niste ratati, niste lasi care cred ca pot fi in locul lui Dumnezeu, luindu-si viata pe care nu ei si-au dat-o.
Despre Gheorghe Manescu, cei care l-au cunoscut pana la varsta de 34 de ani, nu pot sa spuna mare lucru. Era un barbat uscativ, nu prea inalt, de o inteligenta medie, care nu stralucea deloc intr-o conversatie, motiv pentru care nici cei din jur nu prea il cautau. Nici prieteni nu avea prea multi. Singurii “amici” erau doua perechi de porumbei voiajori pe care Gheorghe ii crestea intr-o mica hulubarie pe care o facuse deasupra garajului de la bloc.
In dimineata zilei de 21 mai, Gigi, cum ii spunea familia si cunoscutii, a fost gasit decedat la marginea Craiovei, intins pe iarba, cu ochii larg deschisi si zimbetul pe buze. Lucru ciudat, la ancheta nu s-a putut stabili care a fost cauza mortii. Nimic nu arata ca fusese agresat de o alta persoana, dar nici urmele vreunei boli nu a fost determinata ca fiind cauza decesului. Dupa inmormantare, parintai, strangand lucrurile personale, au gasit, intr-un raft al bibliotecii, o agenda mare, legata in piele si care continea gandurile lui Gigi din ultimele luni. Era mai mult decat un jurnal, era modul prin care decedatul incerca sa-si manifeste trairile interioare. Cuvintele citite in agenda au dat o anumita lumina mortii. In interiorul agendei, de mai multe ori, aparea povestit un vis, un vis obsedant. Se facea ca, la un moment dat, lui Gigi i-au crescut aripi si a zburat departe, pana cina a intilnit un oras de foc. Acolo, la poarta orasului, era de fiecare data intimpanat de bunicii sai, cu diferenta ca in vis bunicii erau mai tineri. Apoi bunica sa il apuca de mina si il trecea de poarta orasului, introducandu-l intr-o alta lum, o lume aflata sub o apa fara fund. In drumul lor intilneau tot felul de persoane si toti erau fericiti. La un moment dat, in fata le aparea o grota mare. Aici, bunicii se uitau la el si ii spuneau ca trebuie sa intre singur, iar ei il vor astepta in partea cealalta. Cand i-a intrebat despre ce e vorba, bunicii i-au spus ca dincolo de grota aceea se gasea Raiul si ca orasul de foc pe care il vazuse era ca un fel de loc de popas, unde spiritele plecate din lumea reala isi cautau linistea si isi adunau puterile pentru a merge mai departe. Citesc din jurnal: “Nu stiu ce se intampla cu mine. Vreau sa intru in grota, dar nu pot. Mi-e teama de intuneric. Bunica imi spune ca o sa trec atunci cand va trebui, ca acum nu se poate, pentru ca pe acolo trec doar cei morti. Dar eu stiu ca nu va mai dura mult si voi trece dincolo...”
Mai departe agenda nota ca, speriat de frecventa viselor, Gigi a mers la o baba vrajitoare care sa i le interpreteze. Vrajitoarea i-a spus ca cineva din lumea cealalta, respectiv bunicii lui, voiau sa il previna asupra apropiati sale morti. L-a descintat baba si i-a dat sa bea o 
licoare facuta de ea, iar in noaptea urmatoare a avut din nou visul. De data asta, bunicii erau suparati pe el pentru ca se dusese la vrajitoare. Bunicul nu i-a vorbit deloc, iar bunica i-a explicat ca a facut o mare gresala si ca genul respectiv de oameni sunt condamnati de Dumnezeu sa arda in strafundurile Iadului. Baiatul si-a cerut scuze si i-a rugat sa-i promita ca-l vor lua sa vada Raiul. Atunci batranul l-a luat de mina dreapta si a trecut cu el prin grota, oprandu-se pe partea cealalta, fara a iesi. I-a spus ca deocamdata nu are voie dincolo de bariera. Urmatoarele 15 pagini descriu raiul asa cum l-a vazut Gigi. unele descrieri seamana cu ceea ce s-a spus pana acum despre rai, altele sunt inedite. De exemplu, spune ca a putut vedea la un moment dat o casa imensa, rotunda, in acre se gaseau numai copii care jucau un joc. Iar fiecare decizie a jocului avea efecte in plan fizic, dind un anumit contur vietii celor cu pacate multe, a criminalilor si delicventilor, a caror soarta va sta in miinile unor copii. Ultimele cuvinte din agendei cuprand o marturisire cutremuratoare, o spovedanie catre Insusi Dumnezeu. Citez din jurnal:” Ttiu, Doamne, ca in curand voi veni la tine. L-am primit pe ingerul Tau si am auzit chemarea mea. Nu ma tem, pentru ca stiu ca Tu ma iubesti. Astept Moartea ca pe o izbavire. M-ai chemat, Doamne si eu voi veni...”
La doua zile dupa aceste cuvinte, Gheorghe Manescu, omul care nu a reusit sa faca nimic in viata sau poate doar nu a avut timp, murea cu zimbetul pe buze, impacat cu el insusi si fericit ca un om simplu ca el, gasise loc in imparatia lui Dumnezeu.
Mihai Cristian
Alte articole care te-ar putea interesa:
10 metode de a distruge o afacere
