Treptele in dragoste
Era o vreme cand imi era greu sa incep o scrisoare... sau un apel telefonic ori chiar o discutie. Ma intrebam intotdeauna: ”Oare nu o sa fiu luat de fraier? Daca fata asta asteapta de la mine ceva inteligent, ceva deosebit, special?! Ca are parte mereu de intrebari de rutina, de complimente etc...”.
A trebuit sa treaca ceva timp ca sa realizez ca rutina este si ea buna la ceva. Folosita din cand in cand si in cantitate mica. Ca si otrava pe care o luau in trecut multi regi si imparati, ca sa-si obisnuiasca organismul sa lupte impotriva efectelor ei... sa produca anticorpii necesari antidotului. Asa e si rutina... Pui una sau cateva intrebari simple, pentru a vedea ce nivel de comunicare poti aborda... daca poti imparti un segment de "intimitate" cerebrala cu el (sau cu ea) sau daca mai bine il lasi cu gandurile lui. Spun asta pentru ca si eu am momente in care vreau sa fiu singur cu gandurile mele...
Revenind, o sa-ti spun ca a cunoaste pe cineva, te duce catre un paradox al comunicarii. In primele mesaje incerci sa abordezi texte inteligente, iesite din tiparul anostului, ceva mai special. Apoi, pe masura ce cunosti mai bine persoana respectiva, vei constata, cu surprindere, ca textele cerebrale se transforma in texte de genul "ce ai facut astazi?" "cum ti-a mers?" "te pot ajuta cu ceva?".
Multi ar confunda aceste texte cu rutina si ar spune ca relatia respectiva s-a corodat. Este o eroare fundamentala in comunicare. Dimpotriva. Cei doi au ajuns la un nivel de intimitate incat fiecare problema, fiecare dorinta, fiecare speranta a unuia este impartasita si de celalalt. Problema apare in masura in care unul din cei doi are impresia ca relatia s-a rutinat. In fapt relatia atunci isi creeaza baza proprie. Si pe acea baza se pune restul.
Numai ca, de cele mai multe ori, tocmai din eroarea de intelegere, nu se mai pune nimic si unul dintre cei doi ia decizia ruperii relatiei:
"Nu ma mai iubeste ca la inceput", cand, de fapt, atunci se pune baza inceputului adevarat. Pentru ca, vezi tu, intr-o relatie exista 3 etape... prima etapa este relatia dintre cei doi necunoscuti, cand cei doi au impresia ca traiesc o poveste de dragoste incredibila... Poate o sa ti se para bizar ce spun, dar etapa asta este cea in care simturile animalice conduc. Dorinta de sex, de necunoscut, de dominare, de a fi dominat, sunt mai puternice decat ratiunea.
A 2-a etapa este cea in care simturile s-au domolit, esti constient ca formezi o pereche cu cel/cea de langa tine si esti convins ca totul va ramane asa pana la adanci batraneti. Este perioada de acalmie, de domolire a simturilor, perceputa ca o intrare in rutina. In fapt, senzatia de rutina inhiba simturile si le ascunde in interiorul fiecaruia. Efectul e simplu si in acelasi timp distrugator: senzatia de dragoste, de dorinta este inlocuita cu senzatia de rutina. Repet, este doar o senzatie pe care cei doi - sau doar unul din ei - o hranesc permanent cu propriile frustrari si ii dau viata. La etapa 3 foarte putini ajung, mai exact cei care trec de etapa 2. Aici apare dragostea adevarata, aici stii ca iubesti (in prima etapa este dorinta fizica si cea de nou), aici apare increderea, respectul...
Tu ce crezi? Unde te-ai oprit sau unde ai ajuns?
Autor: Laurentiu Ianculescu
