Pe Vlad l-am cunoscut in timpul liceului. Mama lui imi era profesoara de limba si literatura romana. A venit intr-o zi la ea ca sa-i lase niste documente. Chiar inainte de a iesi pe usa ni s-au intalnit privirile. A lui mandra si puternica, a mea delicata si timida, speriata ca am privit un barbat in ochi. Oare ce-o sa creada despre mine?! Era un barbat frumos, cu parul blond si ochii albastri. Bine facut si delicat in acelasi timp. In primul moment l-am comparat in gand cu un inger din tablourile renascentiste, iar mai tarziu asa aveam sa-l si alint “ingerul meu”.

A inceput sa vina tot mai des pe la mama sa, dar nu gaseam nici un prilej ca sa ne cunoastem. Apoi a venit serbarea de sfarsit de clasa a XII-a si clasa noastra a petrecut-o la munte. Cu toti profesorii pe care-i avusesem. Am ramas surprinsa cand l-am vazut acolo, venit impreuna cu mama sa, dar m-am bucurat. In prima seara m-a invitat la dans. Abia atunci am facut si cunostinta.

-Eu sunt Vlad si ma bucur sa te cunosc, frumoaso.

-Eu sunt Oana...

-Stiu. Am intrebat-o pe mama cum te cheama. De fapt, am rugat-o sa-mi faca cunostinta cu tine, dar a refuzat categoric. Ba chiar mi-a interzis sa mai trec asa des pe la voi pe la clasa. A spus ca nu e deontologic sa ies cu vreuna din elevele ei cata vreme ea este profesoara. Norocul meu ca ai terminat si ca poti iesi cu mine, ca altfel ma duceam la manastire.

-De unde esti tu asa de sigur ca voi iesi cu tine?

-Scuze, n-am vrut sa zic asta. De fapt, nici eu nu as iesi cu mine in locul tau. Ce-o fi fost in capul meu?!

-Dar cine ti-a spus ca nu voi iesi?

-Stai ca nu mai inteleg nimic. Vrei sa iesi cu mine sau nu?

-Poate. O sa-ti spun maine. Ma mai gandesc pana atunci.

Nu stiu de ce-i dadusem raspunsul asta, mai ales ca imi placea de el. Poate dintr-o cochetarie nativa. In fond, noi, femeile, suntem putin rautacioase cu cei care ne declara pe fata ca ne plac. Nu strica sa-i punem putin pe jar. Pentru ca asa ne vor aprecia si mai mult. A doua zi l-am evitat pana spre seara. Il vedeam cum ma cauta printre ceilalti invitati, dar faceam tot posibilul sa nu raman niciodata singura cu el. Apoi, spre seara, l-am vazut discutand cu o colega de-a mea, cunoscuta ca disponibila oricand. El ii povestea ceva iar ea radea cu toata gura. La un moment dat am vazut-o ca se duce in camera si se schimba, dupa care au plecat amandoi, la brat.

Eram foarte suparata ca ma uitase atat de repede ca sa se distreze cu cealalta. Nu am mai vrut sa vorbesc cu nimeni. M-am dus imbufnata in camera mea, fiind convinsa ca si el e ca toti ceilalti. cand am ajuns inaintea usii, prag era un superb trandafir albastru. M-am uitat in jur dar nu am vazut pe nimeni. De floare era un bilet scris de el.

“Daca vrei sa iesi cu mine, te astept in parcarea hotelului pana la 19.30. M-am uitat la ceas si mai erau 10 minute. Nu stiam ce sa fac. Nu stiam daca biletul fusese scris inainte sa plece cu cealalta si daca mai era invitatia valabila. Am alergat pe scari, fara sa ma gandesc prea mult si am iesit in fuga din hotel. Putin mai departe, ma astepta el.

-Cred ca esti prima fata care vine la intalnire nu la timp ci chiar inainte.

-Am crezut ca ai plecat cu Dana.

-Dar de unde. Dana a fost asa, ca sa te stimulez putin.

-Vrei sa spui ca m-ai manipulat ca sa ne vedem?

-Nu. Vreau sa-ti spun ca daca vrei sa avem o relatie frumoasa sa nu ma mai tratezi cu indiferenta. Pentru ca jocul asta il stiu de mult si nu mai vreau sa-l joc. M-am saturat de el. Vreau altceva.

-Ce vrei?

-Sinceritate si dragoste, nu neaparat in ordinea asta.Ne-am plimbat toata seara si o parte din noapte. A fost prima noapte dintr-o poveste adevarata de iubire. Pentru ca ceea ce a urmat, timp de patru ani, a fost mai mult decat o poveste de iubire. Nu ne-am certat niciodata. Totul se petrecea firesc, de parca el mi-ar fi ghicit dinainte gandurile. La un moment dat chiar am facut haz pe asta:

-Ingeras, sti ce cred eu?! Cred ca acolo, in geanta ta, ai un aparat care citeste gandurile.

-Vrei sa sti ce am in geanta?! Bine.

Scoate o agenda si mi-o arata.

-Este jurnalul meu. Aici imi trec gandurile cand tu esti departe de mine.

-Aaaa… pai da-mi sa citesc.

-Nu se poate. E secret. O sa citesti intr-o zi, dar nu astazi.

M-a uimit purtarea lui si m-a contrariat. Asa ca am facut totul ca sa vad ce scrie acolo. Intr-o zi, cand el intrase la dus, am scos repede caietul si am inceput sa-l rasfoiesc. Jurnalul nu avea data ci doar ganduri transpuse pe hartie.

“Astazi nu am reusit sa o vad si am fost cuprins de o satre de neliniste. Nu am reusit sa fac nimic la munca. Mi-e dor de glasul ei. Un singur cuvant si as lasa totul balta ca sa plec spre ea…”

“Mi-e teama sa nu o ranesc vreodata. E atat de fragila incat nu mi-as ierta-o. O iubesc mai presus de orice pe lume…

-Nu te stiam asa.

Am tresarit speriata. In prag statea Vlad, in halat de baie.

-Voiam sa-ti spun ca nu exista sapun la baie.

-Te rog sa ma ierti, ingeras, dar eram curioasa.

-Ti-am promis ca il vei citi odata. De ce nu ai incredere in mine? De ce te porti asa? Promite-mi ca nu vei mai face asta, altfel ma supar pe tine.

-Dar…

-Te rog, Oana. Promite-mi acum.

I-am promis si m-am tinut de promisiune. Stiam ca intr-o zi mi-l va da, pentru ca trecuse acolo toata povestea noastra de iubire. Si zilele s-au scurs fericite si pline de bucurii. In ultimele luni insa, ceva se intamplase cu Vlad. Devenise inchis in sine si era trist. Incercam sa-l fac sa vorbeasca, dar zambea mereu si ma linistea. Spunea ca daca eu sunt acolo, langa el, nimic nu se poate intampla. Intr-o zi a plecat la bunici lui, la tara. Nu voia sa se duca si chiar s-a certat cu mama sa pe tema asta. Voia sa plece altadata, dar bunicii sai aveau nevoie de el. La rugamintile mamei sale le-am pus si pe ale mele si in cele din urma l-am convins. Si-a facut bagajul si a plecat la microbuz. In aceeasi seara, Politia ne-a sunat la usa. Microbuzul se rasturnase. Trei persoane isi pierdusera viata iar doua erau in stare critica, la spital. Printre ele era si Vlad. Am cazut lesinata.

Cand mi-am revenit eram pe patul unui spital inconjurata de medici si de familie. Trei zile nu-mi revenisem si deja doctorii incepusera sa-si piarda speranta ca voi mai trai. Nu puteam vorbi. Din cauza socului ramasesem fara glas. Doar ochii ii mai puteam misca. La un moment dat, pe usa salonului a intrat mama lui Vlad. Era in doliu. Atunci am inteles si am inceput sa plang. Fara sa spuna vreun cuvant m-a luat in brate si mi-a pus capul pe umarul ei. Plangea cu mine, fara ca vreuna din noi sa se poata stapani. Amandoua ne simteam vinovate. Stiam ca daca nu-l fortam sa plece atunci la tara, Vlad inca ar mai fi trait. Dar nu indrazneam sa ne spunem gandurile cu glas tare. Nu mai aveam putere deloc. Tarziu, a scos din geanta jurnalul iubitului meu.

-M-a pus sa promit ca ti-l voi da. Astea au fost ultimele lui ganduri si cuvinte. Se gandea la tine. Mi-a spus ca te roaga sa-l ierti si sa sti ca va fi mereu langa tine. Din pacate, nu puteam tine jurnalul in mana, asa ca m-am uitat la ea si a inteles. A inceput sa citeasca pagina cu pagina. Iar pe masura ce citea, eu imi dadeam seama cat de mult ma iubise Vlad. Prima jumatate de jurnal continea ganduri si sentimente, continea dorinte si vise. Toate legate de mine. A doua parte era ceva mai bizara. Dar tocmai asta m-a facut sa-mi dau seama ca ultimele ceasuri ale lui Vlad au fost altfel decat imi puteam imagina vreodata.

“Aseara am avut un vis ciudat. Se facea ca un inger venise pe Pamant ca sa ma ia dincolo. I-am spus ca nu sunt pregatit si a plecat…”.

“Visul s-a repetat. De data asta ingerul nu a mai plecat. A lacrimat si mi-a spus ca-i pare rau, dar trebuie sa ma ia cu el. Oare sunt nebun?!”…

”Il simt in fiecare zi. Ma urmareste pas cu pas. Nu ma lasa nici cand sunt cu Oana. Mi-e teama sa nu o ia pe ea. Nu stiu cat voi rezista fara sa o iau razna…”…

 “Astazi i-am simtit prezenta. Nu il vedeam dar stiam ca este acolo. Simt ca timpul expira si voi pleca, desi nu vreau asta. Inca nu m-am saturat de viata, de iubire”. Ultima pagina o scrisese pe patul de spital, inainte de a muri. Se vedea efortul pe care-l facuse ca sa le scrie. Literele erau scrise tremurat.

“Doamne, am auzit chemare ta si acum sunt pregatit. Fie numele Tau binecuvantat pentru ca mi-ai ascultat rugaciunea si n-ai lasat-o pe Oana singura. Amin”

A stat pana dimineata cu mine, vorbind despre omul pe care-l iubisem amandoua: ea ca mama, eu ca viitoare sotie. La prima ora in salon a intrat profesorul insotit de ceilalti medici. Era vizita de dimineata. Avea analizele mele in mana. Sincer, nu-mi pasa prea mult de ce va spune.

-Domnisoara, sa stiti ca ati avut un noroc fantastic. In locul dumneavoastra nu stiu cate ar fi rezistat. Sunteti puternica, dar nu mai comiteti imprudente, altfel riscati sa  pierdeti...

-Nu mai am ce pierde, domnule profesor. L-am pierdut deja.

-Cine ti-a spus prostia asta? N-ai pierdut nimic. Copilul e bine si se dezvolta normal.

Nu am mai ascultat nici un cuvant. Aveam impresia ca salonul de spital se invartea cu mine si-l auzeam pe Vlad rostind, de undeva de departe, ultimele cuvinte din jurnal:

“…Fie numele Tau binecuvantat pentru ca mi-ai ascultat rugaciunea si n-ai lasat-o pe Oana singura. Amin”.

Nici acum nu stiu cum a fost posibil ca Vlad sa isi simta moartea si mai ales cum a stiut inaintea mea ca sunt insarcinata. Singura explicatie ar fi ca intr-adevar, exista o lume si dincolo de moarte, iar unii dintre noi patrundem in ea inainte de a ne desprinde de cea de aici. Si sunt sigura ca Vlad va fi mereu langa mine si langa Ionut, copilul care nu si-a vazut tatal decat in fotografii.

Adauga link partener | TV Online  | Saci aspirator  | Calculator Timbru Mediu Calculator Timbru Mediu | Tractari Auto Rami  | Sac aspirator  | Saci de aspirator  | Web Design Bucuresti  | Revista online pentru femei  | Mireasa pentru fiul meu  | Transport containere  | Wordpress Complet Wordpress Complet | Ghidul frumusetii tale! Ghidul frumusetii tale! | Tractari auto ieftine  | Clinici de fertilizare din Romania Portal - Clinici de fertilizare din Romania | Narghilea Narghilea | Casa DEX Casa DEX | Fara contabilitate Fara contabilitate | Cine sunt Cine sunt | 

Flash Templates byFlashMint