De mult m-ai uitat si ai uitat si drumul catre mine. In zadar te caut in orizonturi indepartate, stand la marginea zarilor nelinistite, in amurg. In zadar imi inalt ruga catre copaci: nici fosnetul frunzelor lor nu mi te mai poate aduce ca in trecut cand era de ajuns sa te chem in gand ca sa vii... In zadar te strig cu glas de primavara tanara sau de toamna obosita...
Tu nu mai vii. M-ai lasat singura cu fiorii tremuratori ai amurgurilor infioratoare. Mi-e dor de tine, iubire, mi-e dor cumplit de tine in iarna asta care-ncepe sa-mi picure in sange tacut ca o soapta de dragoste... Te iubesc, iubirea mea si inca te astept. De dincolo de timp, de dincolo de spatiu, de dincolo de inceputuri, din eternitate.
