Dintotdeauna cei care au cunoscut magia au fost putini la numar. Tainele acesteia s-au relevat doar unei mici elite. Si asta nu dintr-un egoism de casta, ci din cauza fortelor fantastice pe care le reprezinta magia, a fortelor care, o data eliberate, nu pot fi decat cu greu controlate si asta de catre persoane cu o vointa de fier. Cum practica ritualica reprezinta ceva dincolo de natura umana a oamenilor, pentru stapinirea fortelor spirituale e nevoie de anumite lucruri, obiecte, care sa sporeasca puterea oamenilor. Din aceste motive exista pandative, inele, bratari, statuete si alte obiecte de cult, care au darul de a concentra, pentru o anumita perioada de timp, forta pe care o cheama initiatul.
Cum, din nefericire, uneori pe fortele de dincolo de noi pun stapinire oameni cu ganduri nu tocmai curate, trebuie sa ne protejam. Mai mult, pe Pamant exista o serie de spirite libere, unele chiar rebele care, refuzind sa se supuna Divinitatii, incearca prin toate mijloacele sa faca rau oamenilor. Acestea sunt uneori si mai periculoase. Pentru protectia noastra, in general si a celor din jurul nostru, folosim diverse talismane. Cei mai multi spun ca sunt purtatoare de noroc, unii spun ca sunt obiecte vrajitoresti.
In realitate, talismanele sunt chei personale de acces la anumite nivele spirituale. Fara acele chei nu ar exista posibilitatea ca oamenii sa se opuna fortelor negative care ii sicaneaza.
Verighetele, cele mai purtate talismane
Verighetele pot fi considerate cele mai folosite talismane, desi majoritatea celor care si le pun pe deget, habar nu au la ce sunt bune. Ei respecta traditia, indiferent de religie. Putini stiu ca verigheta a fost un juramint pe care oamenii il faceau zeilor, de supunere oarba, primind, in schimb, protectia acestora. Cei care refuzau sa depuna juramintul solemn sfarseau prin a se desparti de perechea lor sau erau pedepsiti alftel, fie prin sterilitate fie prin pierderea averii si a casei fie prin alte mijloace pe care zeii le foloseau impotriva celor care ii sfidau.
Chiar si in religia noastra ortodoxa, verigheta este mai mult decat un juramint de credinta pe care si-l rostesc mirii unul altuia. Ea arata ca din clipa unirii in sfanta biserica, cei doi soti vor fi mereu protejati de Dumnezeu, ei si casa lor. Iar daca unul dintre ei isi va calca juramintul de credinta, pedeapsa Domnului se va rasfringe asupra lui atunci cand se asteapta mai putin.
Ioana Visan, din Cluj, a fost crescuta intr-o educatie ateista, sfidand existenta Trinitatii si a oricarui sfant pe care ii considera doar oameni. De aceea, cand s-a casatorit a refuzat sa intre in Biserica si si-a pus singura pe deget, verigheta, pentru ea si sotul sau. Cativa ani de zile totul a mers bine apoi, dintr-o data, cei doi au inceput sa se certe din motive puerile, fiind pe punctul de a divorta.
“Nu mai stiam ce sa fac. M-am dus la tot felul de vrajitoare ca sa-mi pot pastra sotul, dar parea ca totul este in zadar. Pana la urma mi-a spus o vecina in varsta sa merg la biserica si sa fac cununia religioasa. <Maica, du-te, nu mai sta, ca ai miniat-o pe Maicuta Domnului si d-aia iti merge asa>.”
Si chiar daca nu credea in Dumnezeu, pana la urma s-a dus la un preot, i-a explicat tarasenia si acesta a cununat-o cu sotul sau. Chiar din ziua urmatoare certurile au incetat ca prin farmec iar de atunci, doamna Visan merge regulat la biserica.
“M-am convins ca, indiferent de faptul ca noi nu-l vedem, Dumnezeu exista si ii ajuta pe cei ce cred in ei si-i pedepseste pe cei care-l sfideaza.”
De asemenea, este importanta forma verighetei, fiecare figura geometrica generind o anumita energie care influenteaza purtatorul.
Martisorul – cel mai vechi talisman Cu o vechime de mii de ani, martisorul era purtat de barbatii care doreau sa fie protejati nu de Marte, zeul razboiului, cum ar fi tentati sa creada cei mai multi, ci de Jupiter (la romani), Zeus (la greci) si in general zeitatea suprema. Cele doua culori reprezinta fortele domanante din univers, albul reprezentind energiile necreate, fortele primare, primordiale, iar rosul fiind culoarea fortei in continua expansiune – culoare preferata de aproape toti imparatii si stapinii imperiilor terestre.
Cele mai vechi talismane aparute sub forma martisoarelor erau confectionate din pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o sfoara si purtate la git, avind menirea de a-l proteja pe purtator. Faptul ca se purta la inceputul primaverii este legat de renasterea tuturor fortelor spirituale in aceasta perioada.
Talisman pentru iubire
Luati o crenguta mica de alun, de cativa centimetri. Turnati pe ea cateva picaturi de ulei sfintit, luat de la biserica. Numarul de picaturi trebuie sa fie egal cu numarul de litere din numele de botez al persoanei iubite. La fiecare picatura turnata, rostiti o litera. Mai aveti nevoie de un mic cristal de cuart, din cele care se gasesc in apropierea oricarei mine sau pe care puteti sa-l cumparati din diverse locuri. Puneti cristalul pe o bucata de placaj iar in fata lui puneti o fotografie cu persoana iubita.
Cristalul nu trebuie sa fie mai mare de cativa centimetri. Timp de 7 seri aprindeti cate o lumanare rosie si picurati ceara in forma unui cerc, de jur imprejurul cristalului, spunind de fiecare data, pana faceti cercul complet:
“Te leg pe tine, X, de mine. “ Apoi lasati sa va cada de fiecare data cate trei picaturi pe dosul palmei stangi, rostind: “Cum ma arde pe mine ceara, asa sa il arda pe X dorul de mine si sa ma iubeasca.”
In cea de a opta zi, luati cristalul, mergeti la un mester de giuvaeruri si dati o gaura mica in el, apoi introduceti un mic suport metalic de care sa prindeti un snur. Purtati talismanul permanent la git sau, daca puteti, dati-l persoanei iubite sa-l poarte. Bucata de placaj aruncati-o intr-un rau, spunind:
“Cand se va intoarce lemnul la mine, atunci sa-si intoarca si X fata de la mine.”
Talismanul lui Abraxas
In secolul al II-lea existau mai multe curente spirituale, printre acestea fiind si cel al basilidienilor. Acestia credeau in Dumnezeu ca intr-o fiinta suprema ce a creat totul, si al carui nume, ascuns oamenilor, era Abraxas. Mai mult, considerau ca Iisus fusese creat de Dumnezeu din El Insusi si ca nu se inaltase la ceruri, continuind sa mearga pe Pamant si sa-i ajute pe cei ce cred in el.
Cum numele Abraxas continea sapte litere grecesti a caror analiza numerica echivala cu numarul 365, numar echivalent al zilelor dintr-un an, s-a considerat ca 365 reprezinta numarul de zei pe care-i conducea Abraxas, fiecare zeu stapinind cate o virtute. Unii istorici in mitologie il considera pe Abraxas ca fiind un zeu egiptean, in timp ce altii spun ca de fapt e vorba de un demon cu cap de om si serpi in loc de picioare – sa nu uitam ca demonii sunt fiinte supranaturale nu neaparat negative.
Talismanele protejate de Abraxas contineau imaginea acestuia cu un bici in mana, pentru a alunga spiritele negative si aveau inscriptionat numarul 365 pe ele. Insusi cuvintul magic abracadabra a derivat din numele lui Abraxas, cu el fiind chemata puterea suprema, iar raspindirea numelui in toate limbile, arata importanta talismanului. Basilidienii sustineau ca au la baza invataturile lui Claucias, un discipol al Sfantului Petru si afirmau ca ei sunt singurii pastratori ai adevaratei credinte, toti ceilalti deformind realitatea deci, implicat, imaginea Creatorului si a creatiei sale.
