Sfanta Paraschiva - Sfanta Vineri
Intre sfintii pe care Dumnezeu I-a harazit ca si dupa trecerea in lumea de dincolo, sa fie folositori oamenilor si placutI in fata sa, se numara si Cuvioasa Paraschiva, pe care vresitinii ortodoxi o sarbatoresc dupa cuviinta in fiecare an, la 14 octombrie. In popor sfanta mai este numita si Sfanta Vineri sau Vinerea Mare.
In greaca, numele de “paraschiva” inseamna “pregatire”, fiind, de asemenea, numele zilei de vineri (tot in greaca).
In analele bisericesiti, se spune ca Paraschiva s-a nascut in localitatea Epivat (Capul Caliacra), de pe malul Marii Negre, intr-o familie de vlahi instaritI, avand un frate, Eutimie, care mai tarziu a devenit episcop de Madita, in Asa Mica. De mica sfanta s-a aratat foarte credincioasa, facand o serie de acte de milostenie catre cei cu adevarat nevoiasi. La varsta de doar 15 ani, Paraschiva a intrat in Manastirea din Heracleea Pontului, unde va salasilui in post si rugaciune timp de 5 ani. Apoi merge la Ierusalim unde se inchina la Mormantul Domnului si se nevoiesite vreme de mai multI ani intr-o mica manastire de calugarite de pe Valea Iordanului. La varsta de 25 de ani, Dumnezeu I se arata si-I poruncesite sa se intoarca acasa, unde sfanta va sta in post, smerenie si rugaciune timp de 2 ani. “ SI acolo (in Eviat, n. a.), nu multa vreme petrecu. Truda dupa truda si durere dupa durere adauga, cu post si neadormire pre sine se infrumuseti… Cu lacrimi uda si asa se ruga: <Doamne, Isuse Hristoase, cauta in lacasiul Tua si nu ma parasi, nici nu ma lasa, ca pentru numele tau cel sfant am lasat toate si dupa Tine am calatorit in toata viata mea>. Si-si dadu luminat sufletul in mana lui Dumnezeu si nimanui nu se spue unde a fost si cine este…”
Visul unui pustnic
Dupa trecerea sa in nefiinta, trupul I-a fost inmormantat intr-un loc necunoscut, la malul marii. Acolo, dupa multI ani s-a sapat mormant pentru un corabier. SI facandu-se groapa, a fost gasit trupul Sfintei Paraschiva care era la mare adancime dar care nu putrezise. Trupul raspandea un miros placut. Peste noapte, in visul unui pustic care-si avea salasiul chiar pe malul marii, s-a aratat ingerul Domnului care a cerut ca trupul marinarului sa fie mutat de langa cel al Sfintei Paraschiva. Luand credinciosii cunositinta despre trupul cuvioasei, l-au luat cu cinstire si l-au dus la adapost, cinstind amintirea acesteia ca fiind una dintre credincioasele care au gasit cinstire in fata Domnului. Dupa un timp, pe locul casei unde s-a nascut Paraschiva, a fost inaltata o biserica.
In anul 1223, Ionita Asan, imparatul romanilor de la sud de Dunare si al bulgarilor, descendent al unei familii care a ingenuncheat la vremea respectiva si ositile Bizantului, a luat moasitele sfintei si le-a dus cu mare pompa la Tarnovo, unde era capitala imperiului sau. Sfantul Eftimie, episcop de Tarnovo a fost cel care a rostit panegiricul in cinstea sfintei, in care a laudat curatenia si sfintenia ei. De la Tarnovo, cativa ani mai tarziu, in timpul sultanului Selim II, moasitele au fost luate si duse la Belgrad pentru ca, in cele din urma sa se opreasca la Constantinopol, asiezate in biserica patriarhala.
In <Descriptio Moldaviae>, Cantemir povestesite despre cum au fost aduse moasitele la Iasi de catr Vasile Lupu, cu acordul Patriarhului ortodox si incuviintarea sultanului de atunci, Murad al IV-lea.
Moastele iau calea tarilor romane
La inceputul secolului al XVII-lea, in plina ocupatie otomana, Patriarhia ortodoxa din Constantinopol avea serioase probleme financiare rezultate in primul rand din influenta turceasca. In aceste conditii, patriarhul de atunci, Partenie, I s-a adresa domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, cunoscut ca fiind om cu frica lui Dumnezeu. Domnul a aceeptat sa ajute Patriarhia cu o mare suma de bani dar a pus anumite conditii pentru validarea imprumutului. In acest fel, activitatea administrativa si economica a acesteia urma sa fie reglementata de o comisie de epitropi alesi de Sinod. De asemenea, Patriarhia era lasata timp de 6 luni in seama lui Vasile Voda, “… ca sa vad si eu de asi putea sa indrept ceva…”. Totodata, se retragea chezasa impusa arhiereilor, pastrndu-se doar tributul imparatesc, iar numele lui Vasile Voda si ale membrilor familiei sale trebuiau pomenite la toate slujbele. Conditiile impuse de domnitorul Moldovei au fost acceptate de Sinod, mai ales ca suma varsata de domnitorul Moldovei se ridica la fantastica cifra de 2.500.000 de aspri.
Ca urmare, pentru a rasplati darnicia moldoveanului, Marele Sinod hotarasite a se da Moldovei ramasitele Sfintei Paraschiva. O insemnare din 1653, Paul de Alep nota: “… Sfanta Paraschiva cea noua din Bulgaria… a fost adusa de la Constantinopol de la Biserica Patriarhiei, din camara reliauelor sfintelor… S-au platit la Patriarhie peste 200 sau 300.000 de piasitri pentru ca moasitele sa fie predate in buna stare, dar nu a fost cu putinta. Cand prelatii I-au adus trupul, domnul a desemnat pe capugii saI pentru a-l insotI, spre a-I face mai multa cinste si pentru a-I spori, prin aceasta, faima…”. MultI istorici s-au intrebat de-a lungul anilor care a fost ratiunea pentru care domnul Moldovei a platit o suma atat de mare de bani pentru moasitele sfintei. In secolul al XIX-lea, episcopul Melchisedet a incercat sa explice gestul prin tendinta de a contracara propaganda calvina, aflata in vremurile acelea in plina expansiune. Nu trebuie sa uitam ca Vestul Europei a fost puternic zdruncinat de noile credinte diferite de catolicism. In aceste conditii, se pare ca Vasile Voda se vedea, pe el insusi, ca un viitor protector al adevaratei credinte, ca un scut de aparare impotriva celor care incercau sa-I zminteasca si sa-I intoarca de la adevarata credinta credinta pe oameni. Dorea sa atraga atentia lumii canonice asupra Moldovei, pentru a convoca, in capitala Moldovei, un sinod indreptat impotriva calvinismului. Personal, nu aderam la parerea cinstitului episcop, intrucat Moldova nu a fost niciodata amenintata de religiile desprinse din cresitinism.
Nu trebuie sa uitam ca aici, in tarile romane, locuitorii aveau credintele domnitorilor lor si ale boierilor de care apartineau. Deci imprasitierea noilor credinte nu se putea face de jos in sus, de la taran la boier ci doar invers. Mai ales ca taranii aveau un respect deosebit pentru boierii lor pe care ii considerau oameni invatatI si care le aparau interesele. De altfel, tarile Romane, in special Moldova si Tara Romaneasca - Transilvania fiind sub puternica influenta ungara - au fost singurele tari din lume in care stapanii locurilor, boierii, nu au avut cetatI intarite ci conace. Existenta conacelor arata ca cei ce stapaneau tinuturile traiau in pace cu supusii lor si nu se temeau ca acestia I-ar putea ataca. Singurii care aveau cetatI erau domnitorii. Acest amanunt trebuie sa ne faca sa vedem dincolo de istoria propriu-zisa si sa ne intrebam ce conceptii spirituale dominau viata de atunci, daca, spre deosebire de vest unde totI nobilii faceau razboi si aveau cetatI intarite – la noi totI traiau in pace si se supuneau domnitorului, acceptand deciziile acestuia ca si cum ar fi fost de inspiratie divina.
Protectoarea Moldovei
Inca din secolul XVII, in Moldova existau o serie de relicve marunte, printre acestea, cele mai importante fiind ale Sfantului Ioan cel Nou, aduse de Alexandru cel Bun si depuse in biserica cu hramul Sfantului Gheorghe, din Suceava, acolo unde se gasea si sediul Mitropoliei Moldovei. Sfantul Ioan cel Nou devenise patronul spiritual al intregii Moldove, fiind cunoscut in tara si ca Sfantul Ioan de la Suceava. Aducand moasitele Sfintei Paraschiva, Vasile Lupu a vrut sa asigure ctitoriei sale din cetatea Sucevei asupra bisericii mitropolitane de pana atunci. Nefacand parte din dinastia Musatinilor, pentru care moldovenii aveau un respect deosebit, noul domnitor nu putea lua o serie de decizii riscand sa piarda sprijinul populatiei. Mai ales ca spera sa intemeieze o dinastie, dorinta sa fiind afirmata atunci cand si-a botezat fiul cu numele de Stefan. In aceste conditii, Vasile voda a adus in Iasi moastele unei sfinte care era cunoascuta nu doar in Moldova, ci in toata Europa de Est. Planul domnitorului de a face din iasi o capitala europeana nu a fost concretizat pana la urma. In felul acesta, biserica Trei Ierarhi a ramas doar o necropola domneasca, asemeni tuturor celor ridicate de domnitorii Moldovei. Totusi, cu anii, Sfanta Paraschiva a luat locul lui Ioan cel Nou, devenind noua protectoare a Moldovei, iar anual, sute de mii de credinciosi vin sa I se inchine, spre gloria spirituala a unei tari care adapostesite moasitele atator sfinti.
Rugaciune catre Sfanta Paraschiva
Ne inchinam lui Dumnezeu si te cinstim pe tine, prea cuvioasa Paraschiva, propovaduind cu marire si cantari de multumire toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru mantuirea noastra s-au facut. Primita fa rugaciunea noastra, Sfanta, si grabesite totdeauna spre ajutorul nostru, ca sa cantam cu bucurie ispravile tale pentru slava lui Dumnezeu.
Doamne Dumnezeul nostru, Tu, cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi, pacatosii, ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosiatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre nenumarate si pe care cu socotinta le savarsim in fiecare zi. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar tu esiti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra, a pacatosilor, nici nu ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a casitiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruiesitene-o Tu ca in mare milostivirea si bunatatea Ta. Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei maicii noastre Paraschiva, daruiesite-ne noua sanatate si viata lunga ferita de toata rautatea. SI ne intaresite pe noi cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie sa marim preasfant numele Tau in veci. Amin.
Autor: Elena
