Postul Sfantei Marii este unul dintre cele mai importante. Prin el se ajunge la purificarea trupeasca. Iar daca postul fizic este insotit de rugaciuni, de ganduri bune si de fapte bune, atunci purificarea este si spirituala. Se spune ca pacatele noastre ne apasa spiritul. Iar bolile in duh sau in spirit sunt extrem de grele, uneori fara leac. Iar cei ce mor neimpartasiti, neimpacati cu ei insisi, vor rataci intre doua lumi, fara sa-si gaseasca linistea si drumul pe care sa mearga.
Postul de mancare permite o curatare a organismului dand, de asemenea, accesul la unele energii inchise in noi din cauza pacatelor noastre. Din aceste considerente se ajunge la un echilibru energetic si spiritual si majoritatea celor care tin post indelungat se simt nemaipomenit.
Mai mult, se spune ca postul a vindecat o serie de boli, printre care si cancere in faza medie sau incipienta. Pentru ca nemaifiind hranita cu calorii animale, cu grasimi, tumoarea se hraneste din ea insasi pana la resorbire. Daca are postul mereu efect asupra oamenilor? In mod sigur, da. Daca are efectul pe care ni-l dorim asupra noastra? Asta ramane sa vedem fiecare din noi.
Cultul Zeitei Primordiale
Daca in religiile tuturor popoarelor exista un zeu suprem, stapan absolut al pamantului sau chiar al Universului, intotdeauna, in plan secund a existat si o zeita-mama, mama a zeilor principali sau nascatoare a popoarelor terestre. Urmarind cultul dacilor, remarcam ca ei se trag din Dak-sha, marele stapan al Universului care a fost Tatal primordial al celor 10. 000 de daci, esenta viitorilor luptatori.
Unele triburi dacice considerau ca, pe plan maternal se trag din Geea, zeita Pamantului. Au existat perioade in istoria antica cand cultul zeitei mame a fost pe primul loc. In sprijinul celor afirmate vine existenta legendarelor amazoane. Practicand un intens cult al zeitei razboiului, amazoanele dispretuiau barbatii, in taberele lor de lupta traind doar femei. Se spune ca, pentru a putea trage mai bine cu arcul, amazoanele isi taiau sanul drept. O data pe an ii primeau pe barbati pentru impreunare.
Fetitele nascute peste 8 luni erau instruite ca luptatoare iar baieteii erau trimisi la tatii lor. O treime sacra era formata din Zeul Cerului, Mama Pamantului si Dyonisos, fiul lor. In cultura traca, zeita Mama era Bendis, cea care se contopea si cu zeita vanatorii – mama si luptatoare in acelasi timp.Diodor din Sicilia, afirma despre Zamolxis cum ca acesta din urma pretindea ca legile pe care el le-a dat dacilor i-ar fi fost date de zeita Hestia, ceea ce arata ca zeul suprem al dacilor ar fi fost in fapt doar legiutorul aflat in relatie directa cu divinitatea feminina.
Mai mult, istoricul Suidas considera ca Hera, regina zeitelor, ar fi varianta greceasca a lui Zamolxis, “ izvorul vietii, zeul vegetatiei, al reinvierii naturii...”.
Din cauza credintei lor, dacii au fost printre primii crestinati, trinitatea Zamolxis, Bendis, Dyonysos fiind inlocuita cu Sfanta Treime.
Maica Domnului
Evanghelistii nu ne-au spus foarte multe despre viata Mariei, Preafericata Nascatoare de Dumnezeu. Nascuta in Nazareth, ea era unica fiica a lui Ioachim si a Anei, fiind logodita cu Iosif, pentru a sublinia linia genealogica davidica a Mantuitorului. Dupa nasterea lui Isus, Maria este alaturi de el in toate momentele importante amintite de Noul Testament: taierea imprejur, prezentarea la templu, fuga in Egipt, minunea din Caana, pentru ca, in timpul Patimilor, sa fie incredintata celui mai tanar dintre apostoli, Ioan, acelasi pe care unii oameni de stiinta il suprapun cu Lazar cel inviat.
Urmarind cartea atribuita Episcopului Meliton, “Petrecerea Prea Sfantei Fecioare”, vedem ca apostolii au inconjurat-o pe Maria in ultimele ei clipe, ducandu-i trupul in Valea lui Iosaphat unde, prin voia Domnului a fost inaltata la cer.
Fecioara este uneori identificata cu scara dintre cer si pamant din visul lui Iacov (Facerea 28, 12), prin care Creatorul a luat firea noastra umana pe care ingerii se urca si se coboara. Maria este comparata cu Eva, ea fiind inceputul unei noi umanitati. La fel ca prima femeie din lume care a luat parte la caderea si la moartea lui Adam, tot astfel Maria a luat parte la intoarcerea chipului celui intinat la chipul cel dintai.
Sfanta mai presus decat toti sfantii, mai cinstita decat heruvimii si mai preamarita decat serafimii, Fecioara Maria este acoperitoarea, aparatoarea, mijlocatoarea si ajutatoarea credinciosilor. Spre deosebire de toate celelalte femei mentionate in Biblie, doar Maria a fost obiectul unor profetii.
Isaia a prezis ca Fecioara va naste pe Mantuitorul in chip minunat, ca un semn de izbavire si mantuire a lumii. Ezechiel a profetit despre Maica Domnului ca fiind noul templu al lui Dumnezeu, asemanand-o cu poarta tainica a Dumnezeului lui Israel.
“Si mi-a zis Domnul: <Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea, va fi inchisa“...
Ieremia inchipuie intreg Israelul intr-o fecioara care se intoarce la Domnul ei pentru ascultare, ca sa devina “ locas al dreptatii si munte sfant “ binecuvantat de Dumnezeu.
In lacasurile sfantelor manastiri, calugari sau calugarite, inalta rugile lor catre Maica Prea Curata si Pururea Binecuvantata Fecioara Maria. Lasati gandurile voastre sa zboare cateva clipe peste marea dezlantuita din fiecare si cautati limanul unde sa va gasiti linistea.
O, Maicuta Sfanta...
O, Maicuta Sfanta, te rugam fierbinte
Sa ne-asculti din ceruri, marea rugaminte.
Nu lasa Maicuta, sa pierim pe Cale,
Caci noi suntem fiii lacrimilor tale.
Cand plangeai sub cruce, Maca-ndurerata,
Te-am ales ca sprijin, noi si Lumea toata.
Nu lasa Maicuta, sa pierim pe Cale,
Caci noi suntem fiii lacrimilor tale.
Tu esti steaua marii care-ajuti sa treaca
Drintre cati te cheama, nimeni nu se-neaca.
Nu lasa Maicuta, sa pierim pe Cale,
Caci noi suntem fiii lacrimilor tale.
Sa-mi conduci luntrita, printre stanci si valuri
Sa ma scoti in portul vesnicelor maluri.
Nu lasa Maicuta, sa pierim pe Cale,
Caci noi suntem fiii lacrimilor tale.
Sa ma duci cu tine, unde calea-ti duce
Sa ma duci in ceruri, Fiului tau dulce.
Nu lasa Maicuta, sa pierim pe Cale,
Caci noi suntem fiii lacrimilor tale...
