Al doilea botez nu este o taina recunoscuta oficial de biserica ortodoxa. Cu toate acestea, sunt preoti si calugari care o savarsesc, infruntind, nu o data, minia superiorilor lor, riscand sa fie scosi din parohie, alungati sau chiar scosi din ierarhiile bisericesti, excomunicati.

Si totusi, Biserica Insasi inchide ochii, preferind sa lase lucrurile sa se desfasoare in continuare, cel putin atita vreme cit noul botezat este crestin ortodox si cit timp taina se savarseste dupa canoanele religioase cunoscute, dictind, cel mult niste mustrari sau niste recomandari preotilor care au savarsit al doilea botez.

Iar din toata aceasta poveste, singurii care au de castigat sunt noii crestini, cei care incep o viata cu adevarat noua, din punct de vedere spiritual si care vor fi mereu credinciosi unui Dumnezeu care, prin Sfintul Sau Duh, i-a scapat de necazuri.

Boala se declansa chiar si in timpul slujbelor

Il chema Tudor. Unii spun ca numele este de origine celtica si ca ar insemna conducator, altii spun ca ar insemna, pur si simplu, dar de la Dumnezeu. El, personal nu a stiut niciodata semnificatia numelui sau. Ba mai mult, ajunsese sa-si urasca propriul nume. Pentru ca de mic copil era bolnavicios.

“Nu eram si eu ca alti copii de seama mea. Cand mi-era lumea mai draga, intram in convulsii, de parca as fi avut epilepsie. Din cauza asta copiii nu se jucau cu mine si isi bateau joc de mine”.

Parintii au incercat sa-l duca, mai intii, pe la doctori, dar analizele baiatului erau mereu in limite normale. Apoi au apelat la tot felul de vraci, de descantatori, de vrajitoare, dar fara nici un fel de efect. SI ani de zile, Tudor, care crestea, trebuia sa-si duca mai departe blestemul, fara sa stie ce sau cine a declansat boala sa, fara ca macar sa aibe idee cum ar putea sa se vindece.

Nici o femeie nu statea langa el si pana si prieteni ii era greu sa-si faca.

“Mergeam in fiecare duminica la biserica, ma rugam, tineam posturile de peste an, vorbeam cu enoriasii care veneau pe acolo si care calatorisera prin tot felul de locuri. Nimic nu ma ajuta sa-mi dau seama ce mi se intampla. Ba de cateva ori am fost prins puternic de brate si dus inaintea preotului ca sa-mi faca exorcizare, pentru ca boala se declansa chiar si in timpul slujbelor”. Singurul lucru de care era constient Tudor era momentul in care se declansau convulsiile.

“Incepeam sa aud in urechea dreapta un murmur neintrerupt care crestea pana se transforma in vuiet. Apoi auzeam ca si cum o herghelie de cai se apropia in galop si urma sa ma sfarme sub copite, minata de la spate de vuietul care crestea”.

“Tu ai primit pe necuratul in tine la botez”

In primavara anului trecut Tudor a plecat intr-o excursie la Sfantul Munte. Acolo a gasit leacul pentru toate cate i se intamplau.

“Am vorbit cu un calugar batran, care se nascuse in aceeasi localitate cu bunicii mei. Cand a aflat de unde sunt a inceput sa ma intrebe tot felul de lucruri despre sat si despre schimbarile de acolo. El nu mai parasise sfintul lacas de peste 30 de ani”.

Asa, din vorba in vorba, Tudor i-a povestit calugarului despre durerea sa.

“Nu o sa uit niciodata reactia sa. S-a incruntat dintr-o data, mi-a luat capul in mainile sale osoase si mi-a spus sa-l privesc adinc, in ochi. <Ma baiatule>, mi-a zis el, <tu ai primit pe necuratul in tine la botez>. Eu m-am uitat la el ca la un lunatec ca altfel cum si l-am intrebat ce inseamna asta. <Asta ma baiatule, inseamna ca tu ori ai fost botezat de un preot raspopit ori de altcineva decit un preot. Si daca vrei sa scapi de toate necazurile, trebuie sa te mai botezi inca o data. Dar nu aici, la noi, iti dau eu scrisoare catre niste frati ai nostri din tara, ca ei cunosc taina aceasta a celui de al doilea botez>. Si ce sa va mai spun, am venit in tara si m-am dus la manastire, unde imi spusese batranul”.

A stat la manastire sapte zile, inainte de botez, in post si rugaciune, ca sa se curete trupeste pentru taina botezului. SI singur recunoaste ca, pe masura ce se apropia ziua hotarita pentru botez, ceva incerca sa-l ia de acolo.

“Aveam impresia ca familia mea are tot felul de accidente, ii visam pe ai mei in cele mai groaznice ipostaze, urland dupa ajutor, strigandu-ma sa-I ajut. Plus ca imi aduceam aminte de tot felul de probleme pe care le aminasem la nesfirsit si care trebuiau rezolvate neaparat”.

In ajunul botezului, calugarii l-au incuiat cu cheia pe dinafara. Iar astazi, Tudor le este recunoscator. Daca nu ar fi facut asta, ar fi plecat, cu siguranta.

“Era undeva dupa pranz si ma rugam dinaintea icoanei cu Iisus Hristos. La un moment dat am inceput sa aud strigate guturale – nu realizam nici cine striga si nici ce striga. Apoi am simtit fiori de gheata pe sira spanarii si in cateva secunde eram leoarca de transpiratie. Mi s-a facut teama si am inceput sa spun Crezul. Dar chiar in momentul in care spuneam <Cred intr-Unul Dumnezeu… am auzit un urlet si o forta fantastica m-a izbit de usa. Ma panicasem si bateam cu pumnii in usa. Uitasem tot si rugaciuni si de botez. Singurul lucru pe care-l stiam era ca vreau sa plec acasa, cit mai departe de acea chilie in care eram adapostit. Nu stiu cit timp am urlat, pentru ca, la un moment dat, am lesinat si m-am trezit abia a doua zi de dimineata, cand urma sa fiu botezat”.

Mai tarziu avea sa afle Tudor ca toata ziua respectiva si noaptea care urmase, cate trei calugari stateau in chilia sa si se rugau. Nas de botez a fost unul dintre calugari. Iar cand nasul a rostit a treia oara “Ma lepad de Satana”, finul a cazut pe podea.

“Nu ma puteam misca deloc, dar traiam o senzatie de liniste fantastica. Era pentru prima data in viata mea cand ma simteam usurat, lipsit de griji, avind impresia ca viata este frumoasa. M-am ridicat singur si restul slujbei l-am ascultat in picioare, cu smerenie, realizind ca ma nascusem, practic, a doua oara”. Din acea zi viata lui Tudor a luat un curs normal. Boala i-a disparut ca prin farmec si s-a putut bucura de viata. Singurul pret platit a fost faptul ca I s-a dat un alt nume. “Dar asta nu a fost un impediment, pentru ca, din cauza bolii, eu nu aveam prieteni. Iar familia a inteles si m-a sustinut mereu.

O minune realizata din interiorul fiecaruia

Doamna Novicov Cristiana, psiholog, are o alta opinie despre aceste vindecari miraculoase. Domnia sa considera ca intreg procesul de vindecare este urmare a unui puternic efort mental desfasurat de creierul nostru. “Creierul uman este un univers ale carui margini nu le putem intui nici macar la ora actuala, cu tehnologia pe care o avem la dispozitie.

Abia in ultimii ani s-au facut o serie de descoperiri in acest domeniu, s-au constatat fenomene inregistrate la nivel cerebral dar a caror explicatie plauzibila inca nu a putut fi data”. Doamna Novicov sustine ca, pentru a efectua vindecarea cu succes a unui trup, trebuie sa se actioneze, in primul rind, asupra creierului care coordoneaza acel trup. “Creierul este primul care trebuie convins ca procesul respectiv este in curs de derulare si ca efectul final va fi unul benefic. Asta este ceea ce face cel de al doilea botez. Convinge creierul ca a gasit o prtita de a scapa de toate problemele. Iar restul face creierul. Da, este o minune, as putea spune, dar o minune realizata din interiorul fiecaruia, nicidecum din exterior si cu atit mai putin prin nu stiu ce interventie divina”.

“Diavolul nu mai stie unde trebuie sa fie”

Parintele Cristian slujeste de ani de zile la o biserica din centrul Bucurestiului. Dumnealui spune ca taina botezului este dincolo de orice psihologie.

“Am putea spune ca psihologia este o mica bucatica din taina botezului si nu ca sunt complet diferite. In urma cu 2000 si ceva de ani, cei mai buni medici erau, deopotriva si preoti. Pentru ca atunci se stia mai bine ca nu poti vindeca trupul fara sa vindeci sufletul. Din pacate, la ora actuala, omul a ajuns sa se compare tot mai mult cu Dumnezeu. Si din acest motiv nu veti vedea vreun medic care sa caute sa gaseasca adevarata cauza care a declansat boala in trupul omului. Ei dau pastile si forteaza trupul sa faca eforturi separat de haina sa sufleteasca. Din cauza asta, majoritatea bolilor tratate astfel recidiveaza, pentru ca ceea ce a declansat mecanismul raului, este in continuare ingropat adinc, in subconstientul sau inconstientul omului”.

Si tot de la domnia sa aflam, in ce consta taina celui de al doilea botez.

“Exista situatii in care, dintr-un motiv sau altul, diavolul reuseste sa patrunda in om, in inima mecanismului sau de viata. Si singura modalitate de a-l scoate de acolo, este taina botezului: omul primeste un nou nume, iar diavolul nu mai stie unde trebuie sa fie. Pentru ca el venise la primul nume de botez, pe cand al doilea nume de botez ii este complet necunoscut si nu stie cum sa patrunda in trup, isi pierde capacitatea de orientare. Pai daca el a venit, sa zicem, la Ion (nume vechi), atunci ce cauta in Vasile (nume nou)?! Si in momentul acela pleaca din trup, cautandu-l, in continuare, pe Ion la care fusese initial. De aceea nu trebuie ca cineva sa-l mai strige pe noul botezat pe numele vechi, pentru a nu-I atrage atentia diavolului asupra acestuia”.

Daca ar fi dupa domnia sa, ar impune regula obligatorie a celui de al doilea botez.

“Prima data taina botezului se savarseste in necunostinta de cauza. Bebelusul simte acea taina dar nu o constientizeaza. A doua oara, as pune acest botez la 27 de ani, la varsta la care tinerii incep sa-si dea seama ce vor de la viata. In plus, unii se pling de numele pe care-l primesc la botez si ar fi vrut sa se numeasca altfel. In felul acesta au ocazia sa-si aleaga singur numele pe care-l doresc”.

Pe fruntea lui Jakob a aparut o cruce de mir

Jakob Landberg se trage dintr-o familie traditionalista. Bunicul sau a fost supravietuitor al lagarelor de concentrare iar asta l-a facut dintotdeauna sa se mindreasca cu familia sa. Intotdeauna si-a respectat tatal si a facut totul pentru a duce o viata cit mai cinstita.

La varsta de 28 de ani trebuia sa se casatoreasca cu o fata evreica, de familie buna, care respecta, la rindul sau traditiile stramosesti. SI totul a inceput cu aproape un an de zile inainte de casatoria sa. Incepuse sa aibe niste vise ciudate. “Visam ca traiam intr-un desert plin de primejdii. Ma chinuiam sa gasesc o picatura de apa ca sa supravietuiesc. La un moment dat, inaintea mea, aparea o gradina deosebita: era traversata de un izvor si in ea se gaseau pomi incarcati cu toate roadele pamintului. SI acea gradina avea un paznic sever.

Era imbracat tot in alb si avea o mantie alba, iar pe spatele mantiei era brodat semnul crucii. Pe fiecare dintre virfurile crucii se gaseau literele I, N, R, I. SI paznicul acela ma imbia sa iau din toate poamele aflate in gradina sa. Si atunci se auzea un cintec care parea ca vine din ceruri, cintat de cete ingeresti. Numai ca, in clipa urmatoare se isca o furtuna teribila si totul disparea dinaintea ochilor mei”.

Luni de zile Jakob a visat asta, uneori si de 3- 4 ori pe saptamana. Apoi, intr-o zi, s-a dus la rabin si i-a povestit visul sau, cerindu-I sa-l lumineze. Rabinul l-a chemat peste cateva zile si i-a spus ca visul sau inseamna sa plece in lume si sa bata la portile cunoasterii si sa se infrupte din poamele acesteia. SI normal ca baiatul a inceput sa-si faca bagajele si sa le spuna alor saI ce va face.

“Mai aveam vreo doua saptamani inainte de plecare cand, intr-o zi, am intrat cu niste prieteni de-ai mei, crestini, intr-o biserica ortodoxa. Era prima data cand faceam asta, pentru ca pana in acel moment mi se parea o blasfemie sa intru in alta casa sfinta decit in templu. M-a impresionat ritualul pe care cei trei preoti il slujeau pentru sarbatoarea respectiva. SI dintr-o data, din spatele meu, de sus, am auzit melodia din vis. Era corul bisericii, la balcon, dar eu nu-I vedeam si aveam impresia ca melodia vine direct din ceruri. In momentul acela unul dintre preoti s-a intors cu fata catre altar si atunci am vazut brodata, pe mantia sa argintie, crucea din visele mele. Atunci am izbucnit in plans. Lacrimile imi curgeau continuu pe obraji si cei din jur au crezut ca mi s-a intamplat ceva rau. Le-am facut semn sa ma lase in pace, pentru ca nu puteam sa le explic bucuria care imi inundase sufletul si pe care nici eu nu o intelegeam”.

In acel moment Jakob a decis sa se boteze in religia ortodoxa. Ai lui l-au renegat, mai putin sora sa, Eliana. Iar in ziua botezului, biserica era plina doar de tineri, prieteni si colegi de-ai lui Jakob, veniti sa-l sprijine. Din familia sa era doar sora sa de fata. Si preotii au inceput taina botezului, in timp ce tinarul evreu isi stapinea cu greu emotiile. Iar in clipa in care preotii au rostit numele noului crestin, pe fruntea lui Jakob a aparut o cruce de mir.

“Am filmat tot botezul fratelui meu si se poate vedea crucea de pe frunte. Am vazut-o cu totii si am inteles ca o minune se intamplase acolo, in prezenta noastra, depasind puterea noastra de intelegere”, ne povesteste Eliana. “SI credeti-ma, in biserica nu era nimeni care sa nu plinga. Toti plingeau, constienti ca impartasesc o taina si o minune extraordinara”. Pana si preotii au fost impresionati de ceea ce se intampla.

In loc de epilog

Pentru ce s-a intamplat in acea biserica, domnul Florentin Ghitulescu, neurolog, are o explicatie logica. Dumnealui spune ca astfel de fenomene desi sunt rare, ele sunt <creatii> ale creierului.

“Creierul nostru cauta, in tot ceea ce ni se intampla, lucruri cunoscute. El refuza sa accepte necunoscutul, pentru ca nu stie sa se protejeze de acest necunoscut. Cauta puncte de reper cunoscute. Mai mult, asupra sa se poate actiona prin intermediul organelor de simt: semnale care patrund in zona subcorticala si de acolo pleaca, mai departe, catre sistemele si organele omenesti. Deci, daca cei prezenti in biserica doreau sa vada ceva special, atunci au putut sa vada acea cruce”.

Din pacate, domnul Ghitulescu nu a reusit sa ne dea un raspuns satisfacator la o alta intrebare: de ce noi, cei din redactie, care nu am fost prezenti in biserica, puteam vedea, pe caseta video: crucea.

Este greu sa spui, mai ales ca neofit, ce este o minune si ce nu este o minune. Este oare o minune faptul ca, dupa ani de zile de boala, te vindeci, dintr-o data, fara sa stii cum?! Este oare o minune sa treci de la iudaism la ortodoxism?! Este oare o minune sa vezi o cruce nevazuta de altii pe fruntea unui nou botezat?! Personal, consider ca este o minune faptul ca acceptam minunile care se petrec in jurul nostru si ca, atunci cand putem, ne bucuram pentru noi sau pentru cei pentru care s-au savarsit.

Eliszar 

Adauga link partener | Facebook of Sex  | Clinici de fertilizare din Romania Portal - Clinici de fertilizare din Romania | Narghilea Narghilea | Casa DEX Casa DEX | Fara contabilitate Fara contabilitate | Cine sunt Cine sunt | 

Flash Templates byFlashMint