Sibiu. . . uber alles. . .
Duminica, 16 Jan 2000 21:59:14 +0200
Au trecut destule zile de cand nu te-am mai cautat. Aici, unde stiu ca ma astepti de fiecare data cand am nevoie de tine, cand te strig, cand mi-e dor. Voiam sa-ti povestesc despre Sibiu. Sa-ti spun ca in viata mea nu exista un alt Sibiu. Si nici un alt 7. 01. Cand am ajuns in oras si l-am vazut acoperit de zapada si noroi, primul meu gand a fost la tine. Mi-a fost teama ca vei reactiona negativ. Atat de mult ne-am dorit sa vedem orasul asta si acum, cand eram aici, totul era dezolant. Cand am plecat sa caut o camera de hotel am sperat ca macar ea sa mai stearga din culoarea cenusie a orasului. Nu stiu ce impresie ai avut tu de Verena. Dar camera era aproape ca in visele mele. Lemnul ma facea sa o aseman cu o cabana din munti. Si cand a doua zi, pe geam, se vedeau fulgii de zapada. . . Eram intr-un loc unde dorisem sa ajung de ani de zile. Cu fata pe care o iubeam. Ce-mi puteam dori mai mult?...
Au fost cumplite orele pana cand ai venit. Ceva nu ma lasa in pace. Ma tachina:
"Chiar credeai ca o sa vina?. . . Esti ridicol frate. De cate ori ti-am spus ca vei fi singur?. . . Tu vei imparti dragoste dar nu te vei bucura de ea. . . ".
Erau gandurile mele. Pentru ca nici macar in ganduri nu pot sa cred ca poti sa tii la mine. Ar fi prea mult pentru mine. Stii ca se poate muri de fericire?. . . Asa cum iti spuneam, cu cat se apropia ora sosirii tale, cu atat mai tare mi se strangea inima. Si parca in bataie de joc, orele treceau atat de incet. . . Am plecat din camera pe la 20. 50. Pe jos, ca sa treaca timpul mai repede. Nu mai aveam rabdare. Voiam sa te vad, sa-ti tin mana, sa stiu ca esti langa mine si sa te privesc in ochi. Sa citesc in ochii tai ca suntem acolo sa infruntam Destinul. Destinul care a facut sa ne intalnim atat de tarziu. Ca sa ma loveasca pentru ca l-am infrant de atatea ori (Oare ce crezi tu despre mine? O sa ajungi sa ma cunosti vreodata? O sa-ti dai seama vreodata ca eu niciodata nu spun vorbe - ca sa ma exprim asa. ). E oare randul meu sa ma plec de data asta in fata lui?. . .
Am ajuns la gara pe la 21. 30. Si m-am dus direct la graficul garii. Trenul tau venea la 23. 00. Sa-ti spun ca mi s-a parut a fi un semn ca tu nu vei veni? Nu stiam cum sa fac sa dau timpul innainte. Am plecat de la gara sa caut PRO TV-ul si sa-ti dau un telefon. Nu l-am gasit si m-am intors la gara. De data asta mai erau doar 20 de minute. Minute care mi s- au parut ore. Iar cand au anuntat trenul tau am iesit pe peron. L-am ocolit pe la ultimul vagon, in ideea ca, daca vii, nu ai timp sa treci pe sub pasaj innainte de a da eu ocol trenului. Restul il stii. . . Nu erai la nici un vagon. Am trecut pasajul mai mult mecanic. Si apoi. . .
Apoi te-am vazut pe tine la 20 de metri in fata mea. Mi-a venit sa plang de bucurie. Am alergat usor, sa nu ma auzi, dar suficient de vizibil pentru cei cativa indivizi care deja se uitau la tine intrebator (sunt convins ca tu nici nu i-ai observat. Cum altfel, cand tu nu vezi nici ce se petrece langa tine?. . . ). Te-ai intrebat de ce in prima noapte am dormit in alt pat, departe de tine? Pentru ca mi-era teama sa nu te sperii. Mi-era teama ca vorbele mele sau gesturile mele te vor speria si vei disparea o data cu noaptea, cum de altfel s-a intamplat in seara urmatoare. Cata dreptate aveam. . . Dar atunci, in noaptea aia, eram impreuna. Erai langa mine, chiar daca in paturi separate. Cine stie cat va trebui sa treaca pana sa-ti dai seama ca pentru mine dragostea nu este echivalenta cu sexul?! Poate ca nu vei accepta diferenta dintre cele 2 notiuni. Acum. Dar mai tarziu iti vei da seama. Sper sa nu fie prea tarziu pentru noi. Nu stiu cum sa ma port. Nu stiu ce sa fac sa nu te pierd. Esti singura femeie care a contat pentru mine. . .
Eminescu sa-mi judece dragostea
Miercuri, 19 Jan 2000 19:56:40 +0200
Ce suflet trist mi-au daruit
Parintii din parinti
C-au incaput numai in el
Atatea suferinti?!
Ce suflet trist si far` de rost
Si din ce lut inert,
Ca dupa-atatea amagiri,
Mai spera in desert?
Cum nu se simte blestemat
De-a duce-n veci nevoi?
Voi, valuri ale sfintei mari,
Luati-ma cu voi!
continuare. . . Sibiu. . .
Miercuri, 19 Jan 2000 21:19:48 +0200
Inca nu reuseam sa-mi revin din surpriza: erai acolo, erai cu mine, eram impreuna. Si mai era ceva. Sper sa nu razi de mine, dar e vorba de o superstitie populara. Era seara de Boboteaza. Noaptea in care se spune ca, daca pui sub perna busuioc, visezi chipul barbatului care ti-e destinat. Stii ca, la un moment dat am vrut sa fac rost de un fir de busuioc si sa ti-l strecor sub perna? Mai exact voiam sa-l pun intre perna si husa pernei, ca sa nu-l simti. . . Te tineam de mana si mergeam pe strada. Aveam impresia ca in tot Sibiul eram numai noi doi. Ca strazile erau luminate pentru noi.
Pana si zapada cazuse de dimineata tot ca sa ne bucure. Cred ca spui: " asta chiar vrea sa cred asa ceva? Cu toate chestiile astea asa-zis romantice?. . . E totul apa de ploaie. Bla, bla, bla. ". . . Sper sa nu gandesti asa ceva. De altfel ai ajuns sa ma cunosti destul de bine ca sa stii cum gandesc. Nimeni nu ma cunoaste atat de bine ca tine. Chiar daca preferi sa te prefaci uneori ca. . . sa nu mai continuam discutia pe tema asta. Cand ne-am plimbat prin padure, la Dumbrava, voiam sa nu se mai termine niciodata padurea. Sa mergem asa, de mana, doua suflete ratacitoare pana cand padurea si zapada ne-ar fi unit intr-unul singur, oferindu-ne linistea si iubirea dupa care alergam de mii de ani, indreptandu-ne cine stie pentru a cata oara catre periferia unei lumi tulburatoare, atat de salbatica si atat de dorita in acelasi timp, paradox neinteles decat de cei care i-au trecut pragul: Lumea celor indragostiti.
Padurea ne-a ascultat. Iar zapada ne-a atins cu fulgii ei, amintindu-ne ca suntem actorii unei piese reale, departe de toti, intr-un cadru creat anume pentru noi. Cand stateai pe spate priveam fulgii care-ti mangaiau fata. Tu nici nu-i bagai in seama, minune a unui microcosmos coborat anume pentru noi din Universuri indepartate. Simteai doar racoarea diminetii si frigul care te cuprinsese. Nu vedeai frumusetea rece a unei ierni, frumusete care ni se arata doar noua acolo, printre copacii
inghetati. . .
