Puteti primi newsleterul nostru cu cele mai noi articole daca va abonati gratuit prin email. Ne puteti scrie la adresa de email office[at]horoscop-astrologie.ro sau folosind formularul de contact.
Secretul unei vieti distruse
In fiecare zi in presa scrisa sau la televizor, vedem oameni loviti de viata, oameni al caror destin a luat un alt curs, neasteptat si de cele mai multe ori, nedorit. Si de fiecare data ne spunem, cu speranta, ca noua nu ni se poate intampla asa ceva. Cand cupluri vechi de cateva zeci de ani se despart, le plangem de mila celor care raman singuri, aruncati in tumultul vietii, dar parca de fiecare data ne spunem, cu un fel de consolare, ca in atata timp ar fi trebuit sa-si cunoasca perechea. Iar faptul ca victima nu il cunoaste indeajuns pe cel de langa ea, ne permite sa o criticam, in gand, pentru ca nu s-a implicat serios in relatie, pe ansamblu, ci doar intr-o anumita directie. Asa sa fie oare? Doar Dumnezeu, care este Atoateaflator ne-ar putea raspunde la aceasta intrebare...
In urma cu ceva timp in urma aflam povestea unei femei in varsta de 34 de ani si a baietelului sau de sase ani, Tudor. Femeia era disperata. Sotul sau o parasise pe ea si pe copil pentru a se retrage intr-o manastire. Viata Laviniei M. parea complet data peste cap. Nu intelegea si nu putea accepta faptul ca, dupa aproape 8 ani de casnicie, sotul o parasise, naruindu-i sperantele.
Numai ca nu o parasise pentru o alta femeie ci ca sa se retraga la o manastire. Plecase fara sa-si ia la revedere, fara sa le dea nici o explicatie in afara unei scrisori in care ii ruga sa il ierte si le spunea unde se duce. Si mai ramasese ceva in urma lui, ramasese jurnalul personal, singurul ce a inregistrat zbuciumul interior al celui care, in cele din urma, si-a parasit sotia si copilul pentru a urma chemarea lui Dumnezeu…
Andrei M. a fost mereu un copil special, dovedind inca de la o varsta frageda o inteligenta deosebita, facandu-i pe cei care, intrand in contact cu el, aveau sa ii prevesteasca un viitor stralucit. Din prima clasa de scoala pana in ultima clasa de liceu, Andrei a fost mereu premiant. Dupa examenul de bacalaureat a ales Facultatea de Arhitectura, pe care a terminat-o al treilea. Ulterior si-a facut ucenicia pe langa un arhitect consacrat, apoi s-a angajat la cateva firme de profil pentru ca, in cele din urma, localitatea sa munceasca pentru altii, si-a deschis propria firma de arhitectura si design. Pasiunea mereu a lui Andrei au fost constructiile. Ii placea sa observe, sa analizeze orice constructie care parea mai veche. Isi nota remarcile, isi nota cate ceva despre perioada in care a fost ridicata constructia si incerca sa afle cate ceva despre mesterii constructori. Tema pe care si-o alesese pentru tema de doctorat fusese despre existenta unor constructori misteriosi, organizati intr-un ordin mistico-militar si care ar fi existat pe teritoriul Romaniei din cele mai vechi timpuri, aducand ca dovezi copii de pe manuscrise vechi, scrise in limba daca dar cu caractere romane in care se relata despre construirea unor cetati extrem de puternice, in special in zona Carpatilor. Evident ca o astfel de tema a parut fantezista profesorilor care i-au solicitat sa-si aleaga ceva mai aproape de normalitate.
“Imi vorbea si mie uneori despre acei constructori, dar eu nu prea ma omoram dupa asa ceva. Imi spunea ca acei constructori erau pazitorii unui secret de temut si ca din cauza asta fusesera urmariti peste tot in lume, fara sa-si gaseasca niciodata locul. Si povestea cum acei constructori s-au retras din calea urmaritorilor pana la poalele Carpatilor, unde au construit o cetate direct in munte si mai multe cetati la suprafata. Ca in cetatea din munte isi ascunsesera secretul iar dupa aceea disparusera printre oameni, contopindu-se cu acestia.”
In timpul facultatii a cunoscut-o pe Lavinia si s-au casatorit in ultimul an. Apoi, cand firma a inceput sa mearga bine, au decis ca a sosit timpul sa aiba si un copil. Un copil care avea sa fie intimpanat cu bucurie de cei doi parinti si de bunicii micutului. Viata in trei a fost perioada cea mai frumoasa a familiei M. Apoi, dintr-o data, dupa aproape sase ani, iluziile au fost spulberate…
Fratele Alexandru a facut juramant de tacere. Si nimeni nu-i tulbura juramantul, pentru ca cei care vin la manastire cer ajutor in numele Domnului si nu in numele oamenilor. Au incercat multi sa afle ce l-a determinat sa se retraga departe de lume si de familie – prieteni, fosti colegi si chiar sotia si copilul sau. Fiecare intrebare de acest gen se izbea de un zid al tacerii. Iar cand cel mic il intreba “Tati, nu e asa ca dupa ce pleci de aici o sa mai fim iar o familia adevarata?”, lacrimi curgeau pe obrajii fratelui Alexandru. Il lua pe Tudor pe genunchi si il mangaia, spunandu-i ca el acum este mare si ca il roaga sa aiba grija de mama lui. Iar micutul raspundea: “o sa avem grija amandoi de mami, tati, nu-i asa? O sa vii acasa si o sa avem amandoi grija de ea...”
Nu intelegea de ce tatal sau ii spunea “iarta-ma, copile drag, iarta-ma”.
Degeaba a fost Lavinia si la staret, superiorul fratelui Alexandru si la Episcop, rugandu-i sa intervina in orice fel, sa-l alunge, daca e nevoie, din manastire, numai sa se intoarca in sinul familiei. Amandoi ierarhii au ascultat pasul femeii, amandoi au discutat cu fratele Alexandru si amandoi au iesit ganditori din chilia viitorului calugar.
“Nici unul nu a vrut sa imi spuna care este secretul sotului meu. Doar episcopului i s-a facut mila de mine si mi-a spus: <copila draga, mergi acasa, caci drumul sotului tau nu va mai fi niciodata acelasi cu al tau. Domnul sa te binecuvanteze>”…
Autor: Laurentiu Adrian
    
|