Sarbatori de iarna: obiceiul dubelor
Farmecul Sarbatorilor de Iarna nu ar fi complet in absenta minunatelor obiceiuri legate de Nasterea Mantuitorului, venirea Anului Nou sau Sarbatoarea Bobotezei.
In lumea satului aceste datini inca se pastreaza in memoria colectiva ca un adevarat tezaur de valori spirituale si sunt practicate cu bucurie de catre tineri si varstnici, intr-o comuniune de simtiri unica si deosebita, care ii apropie si ii curata spiritual. Cel mai cunoscut pe Valea Muresului este Obiceiul dubelor. Dubasii sunt feciori ai satului, organizati in cete conduse de un primar sau voievod, care "din sara Ajunului pana-ntr-a Craciunului" colinda satele pentru a vesti Nasterea Domnului.
Imbracati in costume populare, ei sunt acompaniati de muzicanti care le canta din torogoate si saxofoane "Marsul dubelor", al carui ritm il sustin la unison batand pe tobele confectionate din piele in asa fel incat au o rezonanta deosebita.
Dubasii sunt primiti de gospodarii satelor cu mare cinste si bucurie pentru a merge si juca in fiecare casa.
Colindele dubasilor se refera in special la evenimentul Nasterii Pruncului Iisus dar ating si alte zone de interes ale colectivitatii satesti. Astfel ca feciorii nu scapa prilejul de a canta colinde cu versuri potrivite si sugestive pentru fetele de maritat, pentru vaduvele tinere si neconsolate, pentru nevestele cu barbati plecati la moara sau la padure si chiar pentru satenii lenesi, carcotasi ori "negri in cerul gurii".
Prin intermediul colindelor sunt laudati, de asemenea, oamenii gospodari si se arata multumirea pentru roadele obtinute in anul care se incheie, precum si speranta ca anul urmator va fi si mai bun.
De o mare diversitate sunt dansurile barbatesti executate cu maiestrie de dubasi, adevarate spectacole coregrafice. Cele mai cunoscute pe Valea Muresului sunt: Jocul Dubelor sau Incarcita, Caluseriul, Batuta, Ardeleana, Salcioara, Printre randuri. Mesajul jocurilor este accentuat de strigaturile spuse de feciorii dubii, care sunt in general critice, necrutatoare si nu iarta pe nimeni, fiind un bun prilej de a spune lucrurilor pe nume fara ca nimeni sa se supere.
Gazda ii cinsteste pe feciorii dubii cu bani, colac sau "prinos din grau curat/de jupana gazdoaie gatat/ in sapte si opt impletit/ pentru feciorii dubii gatit ", carnati, tuica si placinte, pentru care seful dubasilor multumeste cu mult mestesug.
Toate darurile sunt carate de catre un fecior mai scapatat numit iapa, straitari sau sluga.
