Sa tii sau sa nu tii Postul Pastelui
Zilele trecute ascultam o discutie intre cateva din colegele mele. Erau 3 protagoniste si alte cateva care-si dadeau cu parerea. Una din ele tinea postul chiar de la inceputul sau, dar participa regulat la discutii cu si despre sex, barfe etc. A doua tinea doar miercurea si vinerea, recunoscand ca ea nu putea sa tina mai mult. Cea de a 3-a insa nu tinea deloc post, considerand ca tii degeaba post de mancare daca nu tii si cu fapta sau cu gandul. Cea care tinea post incerca sa le convinga pe celelalte doua, inutil dealtfel, ca postul, oricat de mic sau de putin este tinut, conteaza foarte mult. Cea care nu tinea deloc, sustinea ca ea de asta nu tine post, pentru ca “daca nu tii post de toate, inclusiv de vise, atunci nu are nici un efect”.
Fireste, aceasta colega nu mergea la biserica si se uita cu suspiciune la persoanele care nu-si ascundeau credinta, rugandu-se inainte de fiecare masa, la culcare sau in alte momente ale zilei. Fara sa incerce ea insasi asa ceva, era sigura ca nu e bine. Dar, desi poate sa para ciudat, nu o puteam condamna nici pe ea. Fata lucrase la o firma de turism care se ocupa si cu turismul ecumenic. Ne povestea cum isi faceau de cap, la propriu, preotii si preotesele, separat. Cum erau organizate excursii doar pentru ca femeile sa poata intalni barbati care sa le satisfaca sexual, intrucat sfintiile lor nu se prea straduiau sa-si indeplineasca obligatiile conjugale.
Fireste, cum organizau si preotii diverse alte excursii, in care sa aibe parte de femei adevarate, intrucat nevestele lor cam pusesera pe burta de la colaci si coliva si atunci normal ca nu prea iti mai vine sa faci sex cu o femeie a carei grasime se revarsa peste cutele patului. Asa ca asistam neputincioasa la polemica respectiva, fara sa pot avea eu insumi o parere productiva.
Colega anti-preoti povestea si despre socrul ei care tine post tot postul pastelui sau al Craciunului, se spovedeste, se impartaseste, iar primul lucru pe care-l face dupa post este sa se imbete crita si sa-i barfeasca pe toti. O vedeam pe biata fata ca ar fi vrut sa poata crede in ceva, dar experienta ei de o viata o facuse sa vada doar partea neplacuta a slujitorilor lui Dumnezeu. O vedeam si pe cea care tinea post miercurea si vinerea, cum se suparase ca postul ei ar fi inutil. Si o vedeam si pe colega care tinea postul sever, contrariata ca cineva, o necredincioasa, ii pune ei la indoiala credinta. Dar sincer, nu aveam nici o solutie pentru ele. Eu una consider ca adevarata credinta nu vine din vorbe, ci din fapte. O fapta buna face de 1000 de ori mai mult ca 100 de vorbe recitate din Biblie. Dar lumea fuge de faptele bune, pe ideea:
“Pai daca ceilalti nu ajuta, eu, care am putini bani, ce pot face?” sau “Asa-i trebuie daca nu a stiut sa faca nimic in viata”. Ne gasim de fiecare data motive pentru a nu-i ajuta pe cei de langa noi. Ne gasim motive pentru a nu ne impaca cu prietenele cu care suntem certate. Ne gasim motive pentru a face orice altceva decat ceea ce ar trebui sa facem. Sarmane Post al Pastelui, ce se va alege pana la urma din tine?...
Autor: Mariana
