Sa plec sau sa raman?...
Miercuri, 20 Sep 2000 19:33:59 +0200
Iata-ne ajunsi aici. Undeva, departe de ea, de femeia pe care o iubesc si care, se pare ca ma dispretuieste. Oare chiar asta simte ea pentru mine? Chiar trebuie, daca vreau sa simta ceva pentru mine, sa plec, sa ies definitiv din viata ei? A refuzat sa mearga cu mine la munte. Ce pot sa gandesc, atata vreme cat prefera sa plece cu altii iar pe mine ma refuza? De fapt, acum nu mai ma gandesc la nimic, acum cand mi-a facut cunoscuta parerea ei despre mine. Si daca, printr-un noroc al Soartei, nu asta a vrut sa spuna, va trece mult timp pana sa ma vindec de ranile produse. Nu stiu de ce, dar am o senzatie ciudata in ceea ce priveste relatia noastra. Simt ca acum, cand am intrebat-o ce simte cu adevarat pentru mine, a decis sa ma scoata din viata ei, chiar daca nu doreste lucrul asta din toata inima. Am vrut sa discut cu ea, sa vorbim fata-n fata si sa ne spunem ceea ce simtim, fara ocolisuri, fara sa lasam intre noi pe cineva. O iubesc mult, Ioana si sufar cand vad cum se poarta cu mine.
Cuvinte spuse
Miercuri, 27 Sep 2000 09:26:06 +0200
In ultimele zile stau si ma gandesc daca ea chiar asta isi doreste: ca eu sa fiu cel care pleaca de langa ea. Asta era unul dintre mesajele pe care mi le-a transmis prin intermediul <Idiotului>, ca daca voi rupe legatura cu ea o sa simta ceva pentru mine. Dupa textul respectiv, am stat si m-am gandit la toate respingerile ei, la toata purtarea ei. La faptul ca mi-a spus ca nu-si doreste sa faca dragoste cu mine, la faptul ca mereu i-a parut rau dupa ce a facut dragoste cu mine, la faptul ca nu-si doreste sa ma stie langa ea. . . La toate cuvintele spuse de ea in ultima vreme. La faptul ca mi-a spus ca-si doreste mai mult sa fie independenta decat sa aiba o relatie cu mine, pentru ca nu ma iubeste. Nu stiu daca tot ce mi-a spus a fost din cauza Mirelei si a faptului ca vreau sa divortez. Oricum divortul se va fi intamplat peste cativa ani.
Doar ca am decis ca acei cativa ani sa nu-mi mai bat joc de viata mea. Sa fac ceva cu viata mea. Cu viata mea pe care, cu ceva timp in urma i-am oferit-o ei, Cristinei, iar ea a aruncat-o ca pe un lucru nefolositor. Am hotarat cu Mirela ca vom depune actele in primavara si intre timp sa-l obisnuim pe Alin cu ideea despartirii noastre, fara sa-i impunem o alegere. Alin va ramane cu ea iar eu il voi vizita de cate ori doresc. In ceea ce o priveste pe Ioana, pe femeia care o iubesc si care m-a ranit ca nimeni alta in viata - lucru pentru care nu o voi acuza niciodata, pentru ca, asa cum spuneau prietenele ei, dragoste cu forta nu se poate - daca isi doreste mai mult independenta decat pe mine va trebui sa-i ofer aceasta independenta. Asta nu va schimba cu nimic sentimentele mele pentru ea, sentimente pe care nu le-am mai avut pentru nimeni si nici nu le voi mai avea pentru nimeni. Voi ramane mereu undeva, langa ea, dar distanta dintre noi se va mari. Se va mari atat de mult, incat, la un moment dat, chiar daca isi va da seama ca reprezint mult pentru ea, distanta dintre noi nu va mai putea fi micsorata.
Eu voi suferi mereu, ea isi va reveni. Pentru ca ea este Balanta, iar eu sunt Sagetator. Eu nu-mi pot oferi inima decat unei singure femei. Si femeia aceea a fost ea, cea care mi-a respins dragostea si sentimentele. Deja sufar enorm. Stii cum e sa iubesti, sa doresti pe cineva si sa simti ca nu te mai poti apropia de persoana respectiva? Stii cum e sa te-nfiori de fiecare data cand o vezi si apoi sa te retragi, cand stii ca acea persoana nu te doreste, nu simte nimic pentru tine? Ba mai mult, dupa ce facea dragoste cu tine regreta acest lucru. Si ca si cum asta nu ar fi fost suficient, ultima noapte de dragoste a trebuit sa devina si cea dintai noapte de suferinta. Sa stii ca fata pe care o iubesti a facut dragoste cu tine si a plans in timp ce facea dragoste cu tine. Pentru ca regreta. . . Iarta-ma scumpa prietena, dar am nevoie de sprijinul tau mai mult ca niciodata. Pentru ca acum ma simt parasit de toti cei din jurul meu. Ma simt al nimanui. Si cea care ar fi putut sa ma ajute mi-a intors spatele inainte de a-i cere ajutorul. ricum nu i l-as fi cerut. Pentru ca eu nu am nevoie de mila ei ci de dragostea ei. . .
Dincolo de vorbe
Joi, 28 Sep 2000 16:30:31 +0200
Imi este tot mai greu sa-i vorbesc. Si-mi este si mai greu daca nu-i vorbesc. Cuvintele mi se opresc in gat si-mi amintesc ce mi-a spus: “Daca tacerea va fi prea mare, nu ne vom mai suna. ” Uneori ma gandesc ca doar eu imi doresc sa fiu cu ea. Daca chiar crede lucrul asta, as vrea sa imi spuna ca nu-si doreste o relatie cu mine. Nu stiu, dar pe zi ce trece gandurile mele o iau razna. Imi amintesc doar ca a regretat de fiecare data cand a facut dragoste cu mine, imi amintesc noaptea in care mi-a spus ca nu-si doreste sa faca dragoste cu mine, imi amintesc noaptea in care mi-a spus ca nu ma iubeste (chipurile, ea nu poate iubi pe cineva), imi amintesc de noaptea in care mi-a spus ca ea nu va fi niciodata fericita. Dar mai imi amintesc de unele lucruri. Imi amintesc de seara in care a spus ca-mi acorda o sansa, imi amintesc de ziua in care, in ploaie, buzele ei ma ardeau, imi amintesc de prima noastra noapte de dragoste, de fiecare strangere de mana, de fiecare imbratisare pe care reuseam sa i-o fur.
Si imi mai amintesc de lacrimile ei, cele pe care le-am vazut si cele pe care nu le-am vazut. Si imi mai amintesc de viitor. Un viitor alaturi de ea, de femeia pe care o iubesc din tot sufletul, de femeia careia i-am oferit viata mea fara sa-i cer garantii, asa cum m-a acuzat mai tarziu. O iubesc si o doresc. O doresc asa cum n-am dorit niciodata o femeie in viata mea. A fost prima data cand nu m-am intrebat ce caut eu langa o femeie. Chiar daca a fost si prima femeie care a spus ca nu-si doreste sa fie cu mine sau sa faca dragoste cu mine. Pentru prima data, dupa ce am facut dragoste cu o femeie am simtit implinirea dragostei. Pentru fiecare clipa de acest gen, pentru fiecare noapte de dragoste, pentru fiecare strangere de mana, a meritat sa astept atata timp si merita sa astept chiar si o vesnicie. Pentru ca mi-am dat seama ca o viata traita fara dragoste nu-si are implinirea. Daca nu poti sa incepi ziua si sa o termini langa fata iubita, daca nu poti simti o imbratisare adevarata, venita din strafundurile dorintelor noastre, daca nu simti dorinta din celalalt dincolo de impulsul de moment, inseamna ca-ti bati joc de iubire.
Inseamna ca-n fiecare zi ucizi, putin cate putin, dragostea din tine. Si va veni o vreme cand iti vei da seama ca o data cu dragostea din tine ai murit si tu, putin cate putin, fara sa-ti dai seama, asteptand ziua in care sa poti fi fericit. Acum ramai cu bine, micuta mea prietena.
