S-au certat pe urna cu cenusa copilului
Se spune ca intre dragoste si ura este un singur pas. Pas pe care il fac unele cupluri atunci cand nu mai gasesc nici o cale de comunicare si cand il considera vinovat pe celalalt pentru nereusitele cotidiene. Acelasi lucru s-a petrecut si cu sotii Mirea, Elena si Tudor. Casatoriti de aproape opt ani, cei doi erau parintii unei fetite adorabile si credeau ca nu mai au ce sa ceara de la soarta.
Si atunci a cerut soarta de la ei. A cerut viata micutei, care s-a stins fulgerator, la numai doi ani de viata, in urma unei boli necrutatoare. Pentru ca si-au iubit enorm copilul, cei doi au decis sa o icinereze si sa pastreze cenusa in casa, alaturi de o fotografie a micutei. Elena inca isi aminteste: “Aveam impresia ca ne este mai usor sa trecem peste tragedia noastra. Si ori de cite ori ne cuprindea disperarea, era suficient sa ne uital la fotografie si la urna. Era ca si cum Irina ar fi fost inca, impreuna cu noi”.
Numai ca lucrurile urmau sa se strice in dupa amiaza in care, intorcandu-se acasa ceva mai devreme, Elena si-a gasit sotul, in sufragerie, cu o alta femeie. Nu a vrut sa creada nici in ruptul capului ca intre cei doi nu s-a intamplat nimic si ca respectiva era doar colega de birou a lui Tudor si venise sa-i cunoasca sotia. Din acea zi lucrurile aveau sa se strice de la o zi la alta, printre acuzatii nefondate de ambele parti, printre tipete si reprosuri care nu-si aveau rostul si erau facute doar din rautate. Totul a culminat cu un proces de divort, terminat de la prima sedinta.
Numai ca, la partaj, cei doi au solicitat ca urna cu cenusa copilului, sa revina fiecaruia. Degeaba a incercat judecatoarea sa-i convinga sa ia fiecare cite o jumatate. Nici unul nu a fost de acord. Ba mai mult, spre stupefactia oamenilor legii si a celor prezenti la tribunal, mama si-a motivat cererea prin faptul ca orice minor, in cazul unui divort, este incredintat mamei.
Nici la ora actuala cei doi nu au gasit o solutie care sa le convina, motiv pentru care urna a fost depusa la o banca privata, cu mentiunea ca nu va putea fi scoasa de nici unul dintre ei fara prezenta celuilalt. Este, dealtfel, singurul lucru care le-a mai ramas comun unor oameni care s-au iubit enorm si care si-au transformat dragostea in ura. Triste lacrimi de iarna pentru o poveste atat de trista...
Autor: Ana
