In zona regatului vechi exista o legenda despre tei si florile sale. Se spune ca, demult de tot, traiau o fata si un baiat care se iubeau. Pe fata o chema Teia iar pe baiat, Albin. Dragostea lor era atat de curata si atat de puternica, incat i se dusese vestea. In felul acesta a aflat despre cei doi si domnitorul tarii de atunci. Si domnitorul era un om crud si nedrept. Cum a aflat de povestea celor doi, a trimis oameni sa o ridice pe fata si sa o aduca la el sa-i fie sotie.
Si s-au dus oamenii domnului acolo si au luat-o cu sila pe fata iar pe baiat l-au taiat cu sabiile. Iar de pe locul unde a cazut baiatul s-a ridicat o insecta micuta si care avea in coada un ac. Tare s-a mai intristat fata si nu a mai vrut sa se atinga de nici un fel de mancare. Adusa in fata domnitorului, ea nu a cedat insistentelor acestuia, spunandu-i ca ramane credincioasa iubitului ei mort. Degeaba a incercat marele stapan sa o cumpere. De durere, in cateva zile Teia a murit si a fost inmormantata intr-un loc pustiu, ca razbunare suprema ca se opusese stapanului.
Dar pe locul acela a crescut un copac mare si cu flori mirositoare. Si in fiecare vara, micuta albina vine la tei, ca si cum ar vrea sa continue, dincolo de moarte, povestea de dragoste dintre Teia si Albin.
Asa spune legenda locala si nu avem de ce sa ne indoim de asta. Din contra, ar trebui de fiecare data sa tinem cont de sfaturile batranilor nostri, pentru ca strabunii nu ne-au vrut raul ci au incercat sa ne lase cate ceva mostenire din stiinta lor noua, urmasii care ratacim pe drumuri umblate, la noi acasa.
