Revelion 2000
Sambata, 1 Jan 2000 03:52:09 +0200
As fi vrut sa fii cu mine in noaptea asta. Si la miezul noptii sa ciocnim un pahar cu sampanie si sa ne privim in ochi, fara sa ne spunem nimic. Fiecare sa inteleaga ceea ce vede in ochii celuilalt. Fara cuvinte de prisos si fara promisiuni desarte. . . Si mi-ar mai fi placut sa te gasesc sub vasc. In felul asta trebuia sa ma saruti, pentru ca asa cere datina. Cand te-am sunat la miezul noptii, am vrut sa-mi vorbesti mai mult timp. Dar nu puteam face asa ceva. Nu era frumos din partea mea fata de cei cu care erai. Si nici fata de tine, mai ales ca trebuia sa stai undeva, afara, ca sa poti avea semnal. Asa ca, mi-am legat dorul cu lant greu si l-am tarat langa mine, sa nu mai plece de capul lui.
Ioana, vreau sa-ti spun ca te-ai schimbat. Nu fata de mine, ci fata de toti. Si cred ca in bine. Nu te-am mai vazut si auzit atat de vesela de multa vreme. Si, sincer vorbind, in perioada asta mi-a fost teama ca nu cumva vreo gresala a mea, sa-ti schimbe buna dispozitie si gandurile. Stii ce draguta esti cand nici un gand negru nu-ti umbla prin capsor? Acum, fata draga, te las cu gazdele tale, dupa ce iti fur o scurta sarutare asa, ca la trecerea in noul an.
Oglinda, oglinjoara. . .
Sambata, 1 Jan 2000 04:09:17 +0200
Iarta-ma, dar se pare ca, vrei sau nu vrei, ramai un bun ascultator, caruia, de obicei, nu-i pasa daca interlocutorul ii vorbeste de droguri sau de dragoste. Nu-ti voi spune de ce rostesc cuvintele astea, dar trebuie sa ma crezi. Sau poate nu. Poate ca felul tau de a fi este raspunsul la intrebarea mea. Te intrebi la care dintre ele? Oricum, acum nu mai conteaza. Din moment ce raspunsul a fost dat, intrebarea isi pierde valabilitatea. Nu incerca sa incerci sa intelegi ceva din scrisoarea asta, pentru ca sunt sanse 99% sa nu intelegi nimic. Si nu ma intreba nimic in legatura cu ea. Ca sa nu ma vad obligat sa schimb subiectul. Ia-o doar ca pe o scrisoare de descarcare sufleteasca, desi lovitura am resimtit-o si rana nu o pot vindeca. Dar asta nu e o problema. Sunt obisnuit sa fiu ranit de cei din jurul meu. Sufletul meu poarta cicatricile ranilor primite de la prietenii mei. Asa ca una in plus, ce mai conteaza?. . .
