Puterea talismanelor
Magia – un drum intre Bine si Rau
La solicitarea unui numar mare de cititori, va prezentam un material concentrat despre talismane, incercand sa tratam toate aspectele folosirii acestora.
Magia nu a fost creata de nimeni, niciodata. Unii spun ca magia ar fi fost folosita de urmasii zeilor si uriasilor care stapaneau Pamantul in vremuri imemoriale si care, neascultind de sfaturile stapanilor lor, s-ar fi impreunat cu oamenii. Si pentru ca odraslele zamislite sa fie deasupra creaturilor si fiintelor existente pe Terra la vremea respectiva, parintii si-au invatat odraslele sa practice magia. Altii spun ca magia a venit de departe, din universuri, dintr-o alta lume, adusa de fiinte superioare omului. Paradoxal, dar si unii si altii au dreptate. Magia a existat dintotdeauna si a fost liantul dintre oameni si divinitate. Desi foarte multi au aratat ca in fapt, magia este o arta a raului, in realitate este un drum ce se deschide numai anumitor persoane, initiatilor. Un drum care, la un moment dat se bifurca. Acolo omul alege calea pe care vrea sa mearga, respectiv calea magiei albe sau a celei negre, calea binelui sau a raului.
In plus, notiunile de bine si de rau sunt relative la nivelele respective si nu de putine ori ceea ce ni se pare noua rau, in realitate este o carare catre bine. Un exemplu edificator in acest sens este arderea, de catre un vizitator misterios, a casei gazdei sale. Desi gestul este unul reprobabil, dupa arderea casei, gazda descopera un mic tezaur ascuns undeva, sub temelia locuintei. Iar la acel tezaur nu a putut ajunge decit dupa ce casa i-a luat foc. Atunci cum este fapta vizitatorului? Este buna sau e rea?...
Dintotdeauna cei care au cunoscut magia au fost putini la numar. Tainele acesteia s-au relevat doar unei mici elite. Si asta nu dintr-un egoism de casta, ci din cauza fortelor fantastice pe care le reprezinta magia, a fortelor care, o data eliberate, nu pot fi decit cu greu controlate si asta de catre persoane cu o vointa de fier. Cum practica ritualica reprezinta ceva dincolo de natura umana a oamenilor, pentru stapanirea fortelor spirituale e nevoie de anumite lucruri, obiecte, care sa sporeasca puterea oamenilor. Din aceste motive exista pandative, inele, bratari, statuete si alte obiecte de cult, care au darul de a concentra, pentru o anumita perioada de timp, forta pe care o cheama initiatul.
Cum, din nefericire, uneori pe fortele de dincolo de noi pun stapanire oameni cu ginduri nu tocmai curate, trebuie sa ne protejam. Mai mult, pe Pamant exista o serie de spirite libere, unele chiar rebele care, refuzind sa se supuna Divinitatii, incearca prin toate mijloacele sa faca rau oamenilor. Acestea sunt uneori si mai periculoase. Pentru protectia noastra, in general si a celor din jurul nostru, folosim diverse talismane. Cei mai multi spun ca sunt purtatoare de noroc, unii spun ca sunt obiecte vrajitoresti. In realitate, talismanele sunt chei personale de acces la anumite nivele spirituale. Fara acele chei nu ar exista posibilitatea ca oamenii sa se opuna fortelor negative care ii sicaneaza.
Verighetele, cele mai purtate talismane
Verighetele pot fi considerate cele mai folosite talismane, desi majoritatea celor care si le pun pe deget, habar nu au la ce sunt bune. Ei respecta traditia, indiferent de religie. Putini stiu ca verigheta a fost un juramint pe care oamenii il faceau zeilor, de supunere oarba, primind, in schimb, protectia acestora. Cei care refuzau sa depuna juramintul solemn sfarseau prin a se desparti de perechea lor sau erau pedepsiti alftel, fie prin sterilitate fie prin pierderea averii si a casei fie prin alte mijloace pe care zeii le foloseau impotriva celor care ii sfidau. Chiar si in religia noastra ortodoxa, verigheta este mai mult decit un juramint de credinta pe care si-l rostesc mirii unul altuia. Ea arata ca din clipa unirii in sfinta biserica, cei doi soti vor fi mereu protejati de Dumnezeu, ei si casa lor. Iar daca unul dintre ei isi va calca juramintul de credinta, pedeapsa Domnului se va rasfringe asupra lui atunci cand se asteapta mai putin. Maria Vulcanescu, din Craiova, a fost crescuta intr-o educatie ateista, sfidind existenta Trinitatii si a oricarui sfint pe care ii considera doar oameni. De aceea, cand s-a casatorit a refuzat sa intre in Biserica si si-a pus singura pe deget, verigheta, pentru ea si sotul sau. Cativa ani de zile totul a mers bine apoi, dintr-o data, cei doi au inceput sa se certe din motive puerile, fiind pe punctul de a divorta.
“Nu mai stiam ce sa fac. M-am dus la tot felul de vrajitoare ca sa-mi pot pastra sotul, dar parea ca totul este in zadar. Pana la urma mi-a spus o vecina in varstasa merg la biserica si sa fac cununia religioasa. <Maica, du-te, nu mai sta, ca ai miniat-o pe Maicuta Domnului si d-aia iti merge asa>.”
Si chiar daca nu credea in Dumnezeu, pana la urma s-a dus la un preot, i-a explicat tarasenia si acesta a cununat-o cu sotul sau. Chiar din ziua urmatoare certurile au incetat ca prin farmec iar de atunci, doamna Vulcanescu merge regulat la biserica. “M-am convins ca, indiferent de faptul ca noi nu-l vedem, Dumnezeu exista si ii ajuta pe cei ce cred in ei si-i pedepseste pe cei care-l sfideaza.” De asemenea, este importanta forma verighetei, fiecare figura geometrica generand o anumita energie care influenteaza purtatorul.
Martisorul – cel mai vechi talisman
Cu o vechime de mii de ani, martisorul era purtat de barbatii care doreau sa fie protejati nu de Marte, zeul razboiului, cum ar fi tentati sa creada cei mai multi, ci de Jupiter (la romani), Zeus (la greci) si in general zeitatea suprema. Cele doua culori reprezinta fortele dominante din univers, albul reprezentind energiile necreate, fortele primare, primordiale, iar rosul fiind culoarea fortei in continua expansiune – culoare preferata de aproape toti imparatii si stapanii imperiilor terestre. Cele mai vechi talismane aparute sub forma martisoarelor erau confectionate din pietre de riu vopsite in alb si rosu insirate pe o sfoara si purtate la git, avand menirea de a-l proteja pe purtator. Faptul ca se purta la inceputul primaverii este legat de renasterea tuturor fortelor spirituale in aceasta perioada.
Cateva talismane la indemana oricui
Talisman pentru protectie impotriva farmecelor
Este important ca la confectionarea unui talisman sa se respecte anumite reguli initiatice, orice incalcare a acestora producand scurtcircuitari si ducand la anularea energiilor unele de catre altele. Faceti un mic saculet din piele intoarsa, de cativa centimetri. In interiorul sacului puneti putin pamant luat de linga o biserica si sapte boabe de griu. Inainte de a pune boabele de griu in saculet, tinetile timp de 21 de zile pe o tava (sau orice altceva metalic) intr-o forma circulara in interiorul careia lasati o cruciulita de argint. In fiecare seara, spuneti de trei ori la rand <Tatal nostru> si aprandeti putina tamiie. Spuneti de fiecare data:
“Fie ca prin puterea crucii aceste boabe de griu sa ma fereasca de spiritele rele.”
Se folosesc boabe de griu intrucit au o semnificatie spirituala deosebita, pe ele putind fi vazut chipul lui Iisus. Acesta este si motivul pentru care griul este atat de folosit in ritualurile crestine. Fiecare are putin argint in casa. Mergeti la un mester giuvaregiu si faceti un disc de argint pe care il impartiti in patra parti egale, cu ajutorul a doua diametre perpendiculare, vizibile. In fiecare din cele 4 parti gravati literele din figura 1. Giuriti discul cu un cui pe care l-ati purificat timp de 7 zile tinindul intr-o baie de sare grunjoasa, complet acoperit. Discul trebuie sa aiba intre 3 si 5 centimetri diametru si va fi cusut manual, de sacules, cu asa rosie. In forma asta saculetul poate fi purtat la git, direct pe piele, legat cu un snur nemetalic sau tinut in buzunarele hainelor. De fiecare data cand va simtiti rau sau aveti probleme retrageti-va intr-un loc linistit si scoateti de pe voi orice obiect metalic, inele, verigheta, lanturi, cercei. Timp de cateva minute tineti saculetul in mina si spuneti: “Prin puterea acestui talisman sunt complet protejat si ma simt bine.”.
Talisman pentru iubire
Luati o crenguta mica de alun, de cativa centimetri. Turnati pe ea cateva picaturi de ulei sfintit, luat de la biserica. Numarul de picaturi trebuie sa fie egal cu numarul de litere din numele de botez al persoanei iubite. La fiecare picatura turnata, rostiti o litera. Mai aveti nevoie de un mic cristal de cuart, din cele care se gasesc in apropierea oricarei mine sau pe care puteti sa-l cumparati din diverse locuri. Puneti cristalul pe o bucata de placaj iar in fata lui puneti o fotografie cu persoana iubita. Cristalul nu trebuie sa fie mai mare de cativa centimetri Timp de 7 seri aprandeti cite o luminare rosie si picurati ceara in forma unui cerc, de jur imprejurul cristalului, spunind de fiecare data, pana faceti cercul complet:
“Te leg pe tine, X, de mine. “
Apoi lasati sa va cada de fiecare data cite trei picaturi pe dosul palmei stingi, rostind: “Cum ma arde pe mine ceara, asa sa il arda pe X dorul de mine si sa ma iubeasca.” In cea de a opta zi, luati cristalul, mergeti la un mester de giuvaeruri si dati o gaura mica in el, apoi introduceti un mic suport metalic de care sa prandeti un snur. Purtati talismanul permanent la git sau, daca puteti, dati-l persoanei iubite sa-l poarte. Bucata de placaj aruncati-o intr-un riu, spunind: “Cand se va intoarce lemnul la mine, atunci sa-si intoarca si X fata dinspre mine.”
Talismanul lui Abraxas
In secolul al II-lea existau mai multe curente spirituale, printre acestea fiind si cel al basilidienilor. Acestia credeau in Dumnezeu ca intr-o fiinta suprema ce a creat totul, si al carui nume, ascuns oamenilor, era Abraxas. Mai mult, considerau ca Iisus fusese creat de Dumnezeu din El Insusi si ca nu se inaltase la ceruri, continuind sa mearga pe Pamant si sa-i ajute pe cei ce cred in el. Cum numele Abraxas continea sapte litere grecesti a caror analiza numerica echivala cu numarul 365, numar echivalent al zilelor dintr-un an, s-a considerat ca 365 reprezinta numarul de zei pe care-i conducea Abraxas, fiecare zeu stapanind cite o virtute. Unii istorici in mitologie il considera pe Abraxas ca fiind un zeu egiptean, in timp ce altii spun ca de fapt e vorba de un demon cu cap de om si serpi in loc de picioare – sa nu uitam ca demonii sunt fiinte supranaturale nu neaparat negative. Talismanele protejate de Abraxas contineau imaginea acestuia cu un bici in mina, pentru a alunga spiritele negative si aveau inscriptionat numarul 365 pe ele. Insusi cuvantul magic abracadabra a derivat din numele lui Abraxas, cu el fiind chemata puterea suprema, iar raspindirea numelui in toate limbile, arata importanta talismanului. Basilidienii sustineau ca au la baza invataturile lui Claucias, un discipol al Sfintului Petru si afirmau ca ei sunt singurii pastratori ai adevaratei credinte, toti ceilalti deformind realitatea deci, implicit, imaginea Creatorului si a creatiei sale.
Talismanele la popoarele vechi
Primii locuitori ai tinuturilor franceze considerau ca talisman aducator de noroc laba stinga a unei pisici negre. Cum la vremea respectiva se considera ci pisicile negre sunt intrupari ale Diavolului, laba unei astfel de pisici asigura protectia purtatorului, spiritele negative neatingindu-i de teama stapanului Intunericului.
In micile statulete germane cel mai bun talisman impotriva nenorocirilor era considerata funia spinzuratului. Cel care o purta era ocolit de moarte care l-ar fi confundat cu un om care a murit intre timp.
Popoarele slave din sudul Dunarii isi confectionau talismane din oase de animale, folosind, in special, oase de ciine, pisica sau bufnita. Fetele care doreau sa-si afle norocul in dragoste puneau sub perna sapte banuti de argint si faceau trei cruci deasupra.
Vechii egipteni foloseau talismane care sa le asigure protectia din partea unor zei, impotriva altora. obicei, cele mai solicitate erau talismanele care asigurau protectia zeului Horus si a zeitei Isis. Cel mai rau zeu impotriva caruia trebuiau sa se protejeze permanent era Set, care nu tinea cont de nimic pentru a-si atinge scopurile.
Grecii erau obsedati de efectul pietrelor de toate felurile asupra vietii, posedind o adevarata stiinta despre efectul lor. Cele mai folosite pietre erau: cornalina, despre care se spunea ca vindeca orice muscatura de animal, agata, care vindeca muscaturile insectelor veninoase, peruzeaua, care aducea linistea in familie si pietrele din cuibul de randunica carora li se atribuiau puteri de vindecare a epilepsiei.
Eliszar
