Oare cine nu e pregatit?
Sambata, 19 Aug 2000 16:55:45 +0200
Mi-ai spus ieri ca am refuzat sa merg in Herastrau si sa discutam. Vrei sa stii de ce? Pentru ca atunci cand avea loc discutia se apropia aniversarea noastra, daca-mi dai voie sa o numesc asa. Stiai ca anul trecut am fost destul de necajit de modul in care te-ai purtat dupa Herastrau si credeam ca anul asta vrei sa schimbi ceva. Credeam ca vrei sa mergem in Herastrau si sa fim noi insine, asa cum ne dorim sa fim si cum nu puteam fi. De unde era sa-mi inchipui ca tu din asta vei intelege ca refuz sa discutam despre acele lucruri tabu?De unde era sa stiu ca tu nu-ti doresti sa ma tii in brate, sa ma saruti si sa faci dragoste cu mine, fara sa mai lasi pe cineva intre noi? Eu asta credeam c-ai vrut sa-mi spui. Si nu mi-am dorit o noapte de dragoste, chiar daca era dragoste adevarata, pentru ca apoi, de-a doua zi, sa te prefaci, ca de obicei, ca nu s-a intamplat nimic. Sau, si mai rau, sa ma alungi. . . Asta intelesesem eu. pentru ca asta era contextul in care discutam atunci. . .
Imi spui ca nu vreau sa vorbim de anumite lucruri. oare eu nu sunt cel pregatit, Ioana? Tu ai vorbi cu cineva care nu stie ce sentimente are pentru tine, de ceea ce va urma? De ceea ce poate fi? De relatia voastra? Cum pot face eu lucrul asta cand tu nu stii daca ma iubesti? Cand tu nu mi-ai spus-o niciodata? Cum pot vorbi de dragoste cu o femeie care, poate, nici nu ma iubeste? Oare tu ma iubesti, Ioana? Aseara tocmai mi-ai spus ca nu-mi vei spune ca ma iubesti nici macar daca asta simti pentru mine. De ce Ioana? Nu merit cuvintele astea din partea ta? De ce nu ne acorzi o sansa? Mie mi-ai dat o sansa. De ce nu ne dai o sansa la amandoi?
Nu ma vezi alaturi de tine? Nu te vezi alaturi de mine? Sau poate nu sunt genul de barbat cu care sa-ti doresti sa imparti restul vietii? Bucuriile, necazurile, supararile? Eu sunt cel vinovat Ioana ca nu vreau sa discutam? Tii minte ce mi-ai spus ultima data la Carina? Ca tu nu-ti prea doresti sa facem dragoste. Eu ce-as fi putut intelege din asta? Ca nu ma doresti, nu? Asta ar fi logic sa inteleg. Si atunci Ioana, de ce ma urasti? De ce ma urasti pentru ca tu nu poti sau nu vrei sa-mi arati sentimentele tale pentru mine? Ioana, dragostea se invata tot asa cum se si castiga. Daca eu am reusit sa-ti castig dragostea, tu de ce crezi ca vei fi mereu un sloi de ghiata pentru cei care te iubesc? Doar pentru ca <dragostea nu e suficienta>? Pentru ca ti-e teama ca poti suferi? Chiar crezi ca as putea vreodata sa te fac sa suferi? Priveste in mine Ioana si vei vedea dragostea mea pentru tine si suferinta mea din cauza asta. Cantareste-le pe amandoua si poate ne vei acorda o sansa. Pentru ca, indiferent de ceea ce crezi tu, Ioana, eu te iubesc, Ioana.
Dac-am gresit, iarta-ma, caci te iubesc
Luni, 28 Aug 2000 15:56:39 +0200
Nu am vrut sa te supar aseara. Si nu am vrut sa crezi ca tu esti motivul despartirii mele de Mirela. Imi pare rau daca tu te simti asa. Pentru ca orice relatie care nu se bazeaza pe dragoste si pe incredere este menita sa nu supravietuiasca. Dar nu despre asta vreau sa-ti vorbesc. Voiam sa-ti spun ca te iubesc si ca o sa te astept cat vei crede de cuviinta. Nu stiu de ce te-au speriat vorbele mele. Am spus ceea ce am simtit, ceea ce voiam sa-ti spun de mult. Si nu ma asteptam sa-mi sari in brate. Ba, din contra, ma asteptam la reactia ta. Adu-ti aminte Ioana, uneori te cunosc mai bine decat te stii tu. Vrei sa-ti spun la ce ma asteptam? L
a mai rau! Banuiam ca urma sa te vezi ca pe motivul despartirii mele de Mirela. Te si vedeai vinovata ca Alin o sa fie departe de mine. Pe scurt, eram mai mult decat sigur ca te vei vedea vinovata pentru tot ce va urma. Tu crezi ca eu nu m-am gandit la toate aspectele astea? Sau poate, daca voi face pasul asta, nu mai sunt demn de tine? Consideri, asa cum de altfel mi-ai si spus-o, ca oricand ne putem desparti si noi doi? Vorbesti deja de despartire, cand tu nu ne-ai acordat inca sansa de a fi impreuna, de a vedea daca vrei sa fii cu mine, sa fim, pur si simplu. Mi-ai reprosat aseara ca, dupa ce ti-am spus ca ma voi desparti de Mirela, as fi asteptat sa-mi sari in brate. . . Ioana, cat din ce mi-ai spus aseara ai crezut cu-adevarat?. . .
E oare atat de cumplit ca te iubesc si ca-mi doresc sa fii cu mine? E oare atat de groaznic sa te doresc? Sa-mi doresc sa simt mangaierea ta, sa-ti ating buzele, sa-ti simt mirosul parului? Ti se pare atat de groaznic ca-mi doresc sa faci dragoste cu mine incat sa-mi spui ca tu, de fapt, nu prea simti nevoia sa faci dragoste? Iar atunci cand faci, nu simti nici o placere. Nu astea au fost cuvintele tale? Ma condamni pentru ca te doresc din toate punctele de vedere? Pentru ca, acum, la 29 de ani, cand am intalnit in sfarsit femeia pe care am dorit-o o viata-ntreaga, nu vreau sa o pierd? Mi-e teama c-as putea s-o pierd?
Daca simti nevoia sa te descarci pe cineva, ei bine, condamna-ma. Am suferit mai mult decat tine in ultimii 2 ani. Pentru ca tu stiai ca eu te iubesc, dar eu niciodata nu am stiut ce simti pentru mine. Tu stiai ca nu ma pot schimba, dar mie imi era teama ca o singura noapte ar fi fost de ajuns sa te pierd. Nu-ti pot cere nimic. Ti-am spus, dragostea e facuta din sentimente si nu din obiecte pe care sa le ceri sau sa le dai. Mi-ai dat odata o sansa si imi este de ajuns. Nu pot cere mai mult. Sper la mai mult, asta e cu totul altceva. Si te iubesc, micuta doamna. Te iubesc cu disperare si mi-e dor de tine.
