O viata intreaga cautam dragostea
Luni, 9 Oct 2000 21:54:53 +0200
E luni seara. Stau si astept sa ma suni. Aseara a ramas ca vorbim in seara asta. Imi doresc sa ma suni tu prima. Nu am suficient curaj sa te sun eu. Mi-am dat seama ca te sufoc cu telefoanele mele, cu lamentarile mele, chiar si cu declaratiile mele de dragoste. Stii, incep sa cred ca prea multa dragoste dauneaza. Si dauneaza tocmai dragostei. As fi vrut atatea sa facem impreuna. Toate lucrurile pe care am dorit sa le fac si pe care nu le-am facut. Cand mi-ai spus ca plecarile sau petrecerile in 2 devin plictisitoare dupa 2 - 3 intalniri, atunci mi-am dat seama ca te sufoc. Si apoi, in ultimele 2 luni, ti-am vorbit doar despre dragostea mea.
E cam plictisitor, nu? Exista alte cautari in viata, mai importante decat dragostea. De altfel, o viata intreaga cautam. Eu am cautat femeia care sa ma iubeasca si pe care sa o iubesc. Am gasit femeia care mi- a trezit intreaga dragoste. Tu, cine stie ce cauti tu, cine stie ce iti doresti tu? Poate ca, dupa cautari indelungi, iti vei da seama ca ceea ce cautai era langa tine, a fost langa tine mereu. Nu vorbesc neaparat de mine. Dar asa se intampla, de regula. Intrebarile noastre au raspunsurile chiar in noi, iar ceea ce cautam departe gasim atat de aproape. Nu stiu, dar uneori imi doresc sa vina mai repede ziua in care sa-mi spui ca ma iubesti, in care chiar asta sa simti. Si imi doresc sa te fac sa te simti fericita, iubita. . . Nu stiu care este limita iubirii mele. Poate ca dragostea nu are limita sau poate ca trebuie undeva, candva, sa se sfarseasca. Dar oare nu depinde de noi totul? Nu noi dam nastere acestui sentiment minunat?. . . Iarta-ma, am luat-o iar razna. Iti vorbesc de dragoste. De altfel, de ce altceva iti pot vorbi eu? Ramane pe altadata, scumpa prietena. Acum raman sa privesc ceasul, sa vad trecand minut dupa minut si sa astept telefonul tau. Zadarnic, oare? Si totusi te iubesc atat de mult. . .
Din toata inima
Miercuri, 11 Oct 2000 18:26:05 +0200
Zi senina de toamna. Am mers prin Herastrau. Simteam frunzele cum fosneau sub pasi. Aveam o ciudata senzatie de viata, de renastere. Am stat mai mult de o jumatate de ora pe o banca, langa lac. Priveam lacul, dar mintea mea era departe, undeva intre trecut si viitor. Vedeam zilele pe care le petrecusesi cu mine, zilele de toamna, cand frunzele sunt de la verzi si pana la rosii. Si mai vedeam zilele de toamna pe care as vrea sa le petrec cu tine, fara sa fii stresata de imaginea falsa pe care ti-ai creat-o, cea de amanta. Poate va veni ziua in care iti vei da seama de locul pe care-l ocupi in inima mea si de locul pe care imi doresc sa-l ocupi in viata mea. Te iubesc si-mi doresc sa te fac fericita. Sa-ti arat ca fericirea exista si meriti sa ai parte de ea.
Tristete
Joi, 12 Oct 2000 00:40:29 GMT
Nu mai ramasese nimic nespus intre noi. Ne spusesem totul, cuvinte si necuvinte, iar din ele se nascuse patima mea. Priveam sfarsitul si ma intrebam de ce se spune ca trebuie sa se transforme intr-un inceput? Pentru mine era sfarsitul. Era sfarsitul unei vieti in care crezusem ca pot fi iubit, o inima increzatoare, oare nu te-ai lamurit ca dragostea e pentru ceilalti? Acum privesc pustiul din mine si golit, ma regasesc. Nemiloasa pedeapsa mi-e dat sa traiesc, fara sa pot striga, caci strigatul a murit de mult in mine. Tu te-ai indepartat. Dincolo de tristete, dincolo de durere, dincolo de iubire. Departe de mine. Iar eu, eu care visam, raman cu visele mele, asteptand viata urmatoare pentru a le da aripi. Aripi pe care le-ai frant prin plecarea ta. Iubire, unde esti? Iubire, unde sunt? Poate ca dincolo de perdeaua de nepasare care s-a asternut asupra mea mai bate o inima. S-o las sa bata? Dar eu, eu privesc neputincios cum Destinul ma infrange din nou si rade de mine. <Iubire? Tu, baiete, mai crezi in Mos Craciun?>
Pentru fata pe care o iubesc
Joi, 12 Oct 2000 11:10:38 GMT
Imi e dor de tine, dar nu te sun. Poate ca vei spune: <orgoliu>. Si poate ca ai dreptate. Dar este alt fel de orgoliu. . . Nu credeam ca o fata de 19 ani ma poate invata atat de multe. Ea mi-a spus ca, intr-o relatie, cel care lasa sa se vada ca iubeste o sa piarda. Si mai mi-a spus ca voi, femeile, va plictisiti, la un moment dat de acelasi partener, ca simtiti nevoia de ceva nou. Asta, de altfel mi-ai spus-o si tu in parc, la Izvor, cand mi-ai vorbit de faptul ca uneori, voi, femeile, cautati altceva decat dragostea unui barbat.
Dar nu are sens sa caut motivatii. Am pierdut dragostea ta. Am pierdut si sansa de a te cuceri. Marina mi-a aratat limpede ca totul ar fi inutil, ca la un moment dat te vei satura din nou de mine. O sa te iubesc Ioana, dar voi face tot posibilul sa nu te mai stresez. Din cauza asta am schimbat si parola de acces aici. Nu ai remarcat ca numarul mesajelor pe quios s-a redus foarte mult? Ca sunt zile in care nu trimit nici un mesaj? Nu ai remarcat ca lucrez foarte mult de dimineata? Am facut schimb cu colegii mei. Pentru ca apropierea serii este deosebita.
Cum se lasa seara, simt fiorii dorului in mine si nu stiu daca reusesc sa nu te sun, macar sa-ti aud vocea si sa-ti spun noapte buna. Dar daca voi lucra mai mult de dimineata, treptat o sa-ti dai seama ca pentru tine convorbirile noastre de seara nu reprezentau decat stres. Si nu-ti vei mai dori sa vorbim atat de des. Iar eu. . . eu incerc sa ma lupt cu mine insumi. Trebuie sa accept faptul ca eu nu merit in viata mea o femeie ca tine. Si trebuie sa fac intr-un fel ca sa nu ma mai doara atat. . . Te iubesc mult si aici, unde nu poti intra, ti-o pot repeta la nesfarsit, fara ca vreunul din prietenii tai sa-mi spuna ca te sufoc si ca, in felul asta te pierd. Te iubesc mult, Ioana.
