Ajunsesem sa ne vedem din ce in ce mai rar, pentru ca eu plecam dimineata, la prima ora, iar el mai tarziu. Refuza orice propunere care venea din partea mea, chiar si consilierea pe care o propusesem ca sa ne salvam relatia. Apoi, intr-o zi, m-a anuntat ca unul din prietenii lui din facultate ne-a invitat la o petrecere la el acasa. Nu mai iesisem de mult si-mi doream cu disperare putina distractie, asa ca am acceptat imediat. M-am imbracat cu ce aveam mai provocator prin sifonier, decisa sa-i arat lui Alexandru ca inca sunt o femeie pe care barbatii o doresc.
Si chiar asa s-a si intamplat. Desi majoritatea celor de acolo venisera insotiti, nu am putut sa nu remarc privirile insistente ale barbatilor. Iar asta m-a facut sa imi mai revin putin si sa-mi spun ca prietenul meu este cel care va pierde daca se desparte de mine. Toata noaptea am dansat, desi Alexandru era morocanos si-mi arunca priviri furioase. Stiam ca asta il enerveaza, sa-i vada pe altii cum ma strang in brate si-mi soptesc la ureche, fara sa stie ce anume imi spune fiecare. Apoi, dintr-o data, l-am vazut pe Andrei. Venise singur la petrecere, dar era, de departe, cel mai frumos barbat de acolo. A fost prima data cand un alt barbat, in afara prietenului meu, imi dadea fiori si ma facea sa-l doresc. Ma gandeam cum sa fac ca sa ma bage in seama si fara sa-si dea seama cat de disperata sunt.
Am iesit cateva minute pe balcon ca sa fumez o tigara si sa ma gandesc in liniste cum ar trebui sa procedez. Apoi, in timp ce fumam, am simtit cum niste brate ma cuprind pasional de la spate si ma strang tandru la piept, in timp ce o voce ma intreba:
-De ce stai singura, frumoaso?
Credeam ca e Alexandru si ma pregateam sa-i dau o replica taioasa, dar in clipa in care m-am intors l-am vazut pe el, pe barbatul pe care-l doream.
-Esti nebun? Da-mi drumul. Daca vine prietenul meu?!
-Prietenul tau n-o sa vina, pentru ca a plecat cu gazda sa mai cumpere ceva bautura.
-Pai poate ne vad altii si ii spun…
-Ei si? Va fi cuvantul lor impotriva cuvantului nostru. In plus, daca tu nu-i spui, cum ar putea afla?!
Ma simteam neputincioasa. Voiam sa il simt aproape, dar in acelasi timp imi era teama sa nu ne surprinda cineva.
-Sti ce?! Daca vrei, poti sa ma ti in brate, dar nu acum si nu aici.
-Cum vrei tu, printeso, mi-a spus el.
Apoi mi-a dat numarul de telefon sa-l sun cand vreau sa ne vedem. Din prag s-a intors spre mine si mi-a spus:
-Eu sunt Andrei.
-Stiu, i-am raspuns si imediat mi-am dat seama de gafa pe care o facusem, inrosindu-ma. Timp de cateva zile nu am stiut ce sa fac. Oscilam intre dorinta pe care o simteam pentru strainul pe care il intalnisem si prietenul meu. Imi era greu sa il insel. Numai ca, fara voia lui. M-a impins in bratele amantului. Intr-o seara m-a sunat sa-mi spuna ca are niste probleme de rezolvat la serviciu si ca se va intoarce de dimineata. Doar ca ceva imi spunea sa nu-l cred. Asa ca am sunat de mai multe ori pe telefonul fix de la locul lui de munca. Evident, nimeni nu raspundea. Am incercat sa-l sun pe mobil, dar mobilul era inchis. Eram mai mult ca sigura ca Alexandru era in vreun bar cu cine stie ce femeie. Asa ca imediat l-am sunat pe Andrei.
Cand a raspuns parea ca tocmai il trezisem din somn. Mi-am cerut scuze - in fond era trecut de 23.00 – ca il deranjez, dar mi-a replicat imediat:
-Pentru tine, frumoaso, m-as trezi la orice ora din zi sau din noapte. Cu ce te pot ajuta?
-Vreau sa ne vedem.
-Cand, iubire?
-Acum!
-Vrei sa iesim undeva anume?
-Nu neaparat. La tine ar fi cel mai bine, am spus, fara sa cred ca eu sunt cea care rosteste vorbele.
-Bine, iubire, te astept.
Mi-a dat apoi adresa exacta. In mai putin de o ora eram la el. A incercat sa afle ce s-a intamplat, dar eram furioasa pe Alexandru , gandindu-ma ca la ora aceea tine in brate cine stie ce femeie usoara. Asa ca i-am spus direct, pentru ce venisem: voiam sa ii platesc prietenului meu cu aceeasi moneda. Am facut sex toata noaptea. Fara vorbe, fara intrebari despre mine sau despre el. Ma aruncasem cu disperare in bratele acestui strain. Nici acum nu stiu cat era dorinta si cat era furie. Dar atunci, in acea noapte, m-am implicat fizic cum nu ma implicasem niciodata cu iubitul meu. Am facut lucruri pe care credeam ca nu le voi face niciodata si pentru care, inainte, le condamnam pe prietenele mele ca le fac. Mai mult, furia imi amplificase dorinta atat de mult, incat am uitat sa ma mai protejez. Dimineata ne-a prins pe amandoi extenuati si ravasiti. El adormise. L-am privit si am simtit o strangere de inima. Imi dadusem seama ca fusesem exact ca femeile pe care, probabil, le strangea in brate prietenul meu.
M-am imbracat si am plecat, fara sa fac nici cel mai mic zgomot. Acasa Alex inca nu sosise, iar asta mi-a dat timp mie sa-mi fac un dus si sa-mi pun ordine in gandire. Am apucat si sa dorm cateva ore bune inainte de a veni el. Apoi, cand si-a facut aparitia, m-a trezit din somn. Fata ii radia iar eu eram convinsa ca e beat. Am vrut sa urlu la el, dar m-a luat in brate si mi-a spus:
-Gata iubire, s-au dus problemele noastre.
Nu intelegeam cum se pot duce problemele intr-o singura noapte. Si atunci mi-a explicat. Mi-a spus de ce venea noptile tarziu si de ce era asa de suparat. Toata conducerea firmei la care lucra fusese anchetata. Din cauza unora, toti erau sa ajunga la puscarie. Nu-mi venea sa cred. L-am intrebat:
-Si de ce nu mi-ai spus? Te-as fi putut ajuta. Sau macar as fi inteles.
-Nu aveam voie sa spunem nimic. Daca ti-as fi spus, ai fi fost si tu anchetata. Si apoi, ai tu problemele tale, de ce sa le mai ai si pe ale mele?
-Nebunule, nu sti ca din cauza asta puteam sa ne despartim? Credeam ca te vezi cu alte femei.
-Dar ti-am spus ca nu o fac, de ce nu m-ai crezut? Auzi, ia spune, ne casatorim?
Cand am auzit l-am luat in brate si am inceput sa plang. El credea ca de fericire, dar eu plangeam de disperare, din cauza prostiei pe care o facusem. Nu stiam ce sa mai fac, iar lui oricum nu-i puteam spune. De atunci au trecut aproape sase luni. Andrei a incercat sa ma sune de cateva ori, dar nu i-am raspuns. Probabil a inteles, ca apelurile au incetat. Intr-o zi, am mers in vizita la prietenul lui Alexandru, unde il cunoscusem pe Andrei. Din vorba in vorba, s-a ajuns si la el. Gazda i-a spus lui Alex:
-Ai auzit, frate ce a patit Andrei? Pana la urma trebuia sa i se infunde, ca prea alerga dupa toate femeile.
Cred ca m-am inrosit amintindu-mi de seara tradarii, dar nimeni nu a remarcat.
-Nu. Nu prea aveam eu treaba cu el, mai ales ca-l stiam ce fel de om este.
-L-au gasit bolnav de SIDA. Se pare ca de vreo doi ani are virusul, dar abia acum a aflat, cand i s-a facut rau pe strada si l-au dus la medic. I-au mai dat cel mult sase luni.
-Ce sa spun… Imi pare rau pentru el, dar si-a cautat-o singur. Prea se culca cu oricine si oricand. Si nici nu-si lua masuri de precautie.
-Ce sa-i faci, frate, toate au un pret in viata asta.
Nu stiu ce au mai discutat, pentru ca mi se invartea deja capul. Nu mai reuseam sa aud nimic din conversatie. Cred ca au vazut si ei, pentru ca prietenul meu s-a ridicat si a vrut sa plecam.
Luna viitoare ar fi trebuit sa ne casatorim. Am facut pregatirile, am trimis invitatiile si trebuia doar sa rezolvam programarea de la Primarie. Am fost sa-mi fac analizele pentru certificatul medical. Iar ceea ce speram sa nu se intample, s-a intamplat: medicul m-a anuntat ca sunt bolnava de SIDA. Alexandru nici nu a mai vrut sa ma mai vada. Si-a dat seama ca-l inselasem, chiar daca eu am incercat sa dau vina pe el. Mi-a spus in fata, cu dispret:
-De cand sunt cu tine, nu am avut ochi pentru altcineva. Esti o femeie usoara si regret ziua in care te-am cunoscut si timpul petrecut langa tine.
Am incercat sa-l fac sa inteleaga, sa-i explic ce anume s-a intamplat in seara respectiva, dar pe masura ce vorbeam imi dadeam seama ca ma acuzam singura. I-am vazut dispretul din priviri. Mi-a intors spatele si din momentul acela nu mai stiu nimic de el.
Intre timp am inceput tratamentul pentru boala pe care o contactasem. Si acum plang singura, gandindu-ma cum, intr-un moment de furie oarba, am pierdut si barbatul care ma iubea si dreptul la fericire. Pentru o noapte de sex am renuntat, fara voia mea la tot ce-mi doream mai mult in viata. Si la viata insasi.
