Puteti primi newsleterul nostru cu cele mai noi articole daca va abonati gratuit prin email. Ne puteti scrie la adresa de email office[at]horoscop-astrologie.ro sau folosind formularul de contact.
Nu meritam supararea ta
Miercuri, 16 Aug 2000 21:13:55 +0200
Mi-ai promis ca nu vom discuta despre scrisoarea asta. Poate vom discuta problmele de aici. Dar nu despre mesajul in sine. Nu stiu cu ar trebui sa incep si ce ar trebui sa spun mai intai. Poate ca ar fi bine daca as cronologija evenimentele, cat de cat. Iti aduci aminte de scandalul in care a fost implicat Constantinescu si Rona Hartner? Intr-una din zilele alea mi-ai spus ceva de genul: "nu ar trebui s-o acuz, pentru ca si eu sunt in aceeasi situatie". Si asta era inainte de a face dragoste prima data cu mine. . .
Au urmat alte seri in care ne-am plimbat si in care imi povesteai de cei care au vrut sa se casatoreasca cu tine. Si imi spuneai: "eu nu o sa ma casatoresc niciodata". . . . In alte seri, la telefon sau in timp ce ne plimbam, iar imi spuneai "am avut astazi o discutie cu mama si am facut-o sa accepte faptul ca nu ma voi casatori niciodata. . . E mai bine sa traiesti in concubinaj decat sa te casatoresti. . . " Ce voiai sa inteleg din toate mesajele tale? Intelegeam doar ca tu nu vrei sa te casatoresti. Nu cu mine, ci cu nimeni. . . Apoi, in octombrie, cand ti-am daruit inelul, am vazut reactia ta si nu am inteles-o. Sau, mai exact, am inteles- o prin prisma orgoliului tau. Mi-a fost teama atunci ca te- am pierdut definitiv. Am crezut ca nu simteai nimic pentru mine. . .
Cand te-am intrebat - si am facut-o de cateva ori - daca ma iubesti, mi-ai raspuns "nu stiu". Era oare un raspuns sincer din partea ta? Era asa de greu sa spui ceea ce simteai pentru mine? Sau poate chiar nu simteai nimic! Ioana, uneori cuvintele rostite sunt atat de dulci. . . De ce iti trebuie curaj ca sa le rostesti? Oare nu fac parte din tine? Daca nu <simti>, atunci de ce te comporti ca si cum ai simti? Tu crezi ca mie mi-a fost usor? Niciodata nu stiam cum ai sa te porti cu mine. Treceai de la o stare la alta, dar erai mereu rece. Crezi ca nu mi-am dorit sa fii putin mai calda? Dar acceptam situatia asa cum era, pentru ca mi-era teama sa nu te pierd. . . S-ar putea sa nu ma intelegi niciodata pe mine, ca persoana, dar acum stiu ca intelegi o parte din durerea mea. entru ca am vazut durere in ochii tai, Ioana. Dar durerea mea a fost mai mare. Tu nu-mi spusesesi niciodata ca ma iubesti. Eu te iubeam si ti-o spusesem.
Imi era teama de fiecare data sa nu-mi spui ca totul s-a sfarsit. Pentru ca tu nu stiai daca ma iubesti. . . Iti dai seama ce am simtit cand mi-ai spus ca "dragostea nu e suficienta"?. . .
Stiu ca eu am facut pasi mici, dar i-am facut si i-am facut catre tine. Niciodata nu am fugit de tine. Am fugit uneori de mine atunci cand credeam ca te-am suparat sau necajit. Iti aduci aminte cati colegi de serviciu ne-au vazut impreuna, tinandu-ne de mana? Iti aduci aminte ca eu nu ti-am dat drumul la mana nici cand i-am salutat, asa cum a fost in Herastrau? Sau cand ne-am intalnit cu un bodyguard noaptea? Sau cand ne-a vazut inlantuiti un alt bodyguard? Tu pe asta nu l-ai vazut. Erai cu spatele la masina in care se afla. Mi-a facut semn cu degetul. Si eu te-am luat mai bine-n brate. Sa continui?
Sa-ti spun ca Ioana si Catalin, colegii mei de serviciu stiu de tine? Iti amintesti cum am plecat ultimele dati din PRO TV? Tinandu-te de mana, imediat dupa ce am coborat scarile. . . Stiu ca astia sunt pasi mici facuti catre tine, dar eu nu am facut decat pasi inainte. Tu mereu faci si pasi inapoi. Pentru ca tu nu stii daca ma iubesti. Si pentru tine, oricum, dragostea nu e suficienta, nu? Oare nu merit putina incredere si putin timp? Conteaza atat de mult 3 sau 4 ani? Nu crezi ca, impreuna vor trece ata de repede incat nici nu ne vom da seama?
Spune-mi Ioana, acum, dupa ce ai citit mesajul asta, meritam oare ura ta? Meritam ura ta care te-a lasat sa faci dragoste cu mine in timp ce plangeai? Tu stii oare ce simt eu acum fata de mine? Crezi ca ma voi mai putea apropia de tine? Noaptea aia ma va urmari mereu. Iti voi vedea lacrimile pe care atunci nu le-am vazut. Iar tu. . . tu nu te vei apropia niciodata de mine. Pentru ca tu nu stii ce simti pentru mine, pentru ca pentru tine dragostea nu e de ajuns, pentru ca tu esti femeie si consideri ca nu femeia trebuie sa faca primul pas. . . Si totusi, de data asta, ura care o simt fata de mine ma opreste sa fac eu ceva. Eu nu pot decat sa te astept si sa te chem. Sa te chem cu gandul, cu privirea, cu dragostea mea. Ne vom intalni si nu-ti voi spune nimic. Iar tu, micuta floare de preerie, nu te vei deschide in fata mea. . .
Nu vreau sa te pierd din nou
Vineri, 18 Aug 2000 18:08:43 +0200
Cand mi-ai citit mail-ul de acum 2 ani, in care imi marturiseam dragostea disperata si cand mi-ai spus ce ai inteles tu, de fapt, am simtit cum lumea se invarte cu mine. Eu iti spuneam ca te iubesc si ca mi-e teama sa-ti spun. Pentru ca tu de atatea ori imi atrasesesi atentia ca intre noi 2 nu va fi nimic. . . Eu iti spuneam ca te doresc dar ca mi-e teama sa te ating, macar. Iti spuneam ca voi pleca la mare ca sa ma regasesc si sa ma auto-controlez. Tu ai inteles ca dragostea mea e un capriciu, ceva pe care sa-l controlez cand vreau eu. Dar mie imi era teama. Imi era teama ca nu mai rezist.
De fiecare data cand ne intalneam imi venea sa te iau in brate, sa te sarut, sa te strang la piept. Iar tu imi spusesesi ca nu am voie sa fac toate astea. Si mi-era teama ca, daca voi ceda impulsului, te voi pierde definitiv. Iar tu. . . tu ai preferat sa pleci din viata mea. Sa fugi. Asa cum ai fugit mereu de mine. Oare mail-ul ala a fost atat de cifrat incat sa nu intelegi ce-ti spuneam? Oare modul in care ma purtam nu iti arata ca sunt indragostit de tine? Sunt convins ca ai vazut dragostea mea. Dar credeai ca este o dragoste capricioasa. Nu puteai intelege cum, un barbat casatorit, se poate indragosti de tine. Credeai ca doar te vreau si apoi voi pleca. Asta ai inteles tu. Ca eu te vreau fizic, ca pe orice femeie pe care o doresti. Si apoi. . . apoi mi-as fi vazut de drum. . .
Oare acum, cand ai lasat sa iasa la suprafata ura ta pentru mine, oare acum ai inteles dragostea mea? Sau o vei putea intelege?. . .
Ioana, te-am pierdut o data si se pare ca din vina mea. Sau poate din cauza faptului ca noi nu discutam anumite subiecte. Nu vreau sa te mai pierd. Te iubesc, Ioana, dar cu toata dragostea mea, nu te vreau asa, pur si simplu. Imi doresc dragostea ta. Te vreau pe tine intreaga, nu farame din tine. Pentru ca nu iubesc anumite parti din tine ci pe tine te iubesc Ioana. Mi-ai dat o sansa. Nu mi- o spulbera la cea dintai adiere de vant. Da-ne o sansa la amandoi, Ioana. Si impreuna s-ar putea sa gasim fericirea.
Te iubesc, micuta mea printesa.
    
|