Mi-e dor de tine. . .
miercuri, 20 Oct 1999 18:38:07 +0200
Nici macar eu nu imi dau seama ce se intampla cu mine. Sunt indragostit cum nu am fost niciodata. Dar dragostea mea e sortita durerii. Asa simt. . . Si totusi, nu-mi pare rau. Este atat de frumos sa iubesti. Stii, in seara cand te-am cunoscut, la Andrei. . . Te-am dorit din prima seara. A fost o dorinta puternica. La inceput chiar m-a inspaimantat. Nu mai traisem ceva atat de intens. Mai mult: imi era teama sa ma indragostesc. De-a doua zi am incercat sa te uit. Apoi m-a sunat Andrei si mi-a spus ca vrei sa te intalnesti cu mine si sa-mi dai pozele: "I-am spus ca pot sa le iau eu, dar a zis ca vrea sa ti le dea tie". Astea au fost vorbele lui. Nu stiu daca asta ai vrut sa spui, dar, cum ti-am spus de nenumarate ori, Soarta e mai puternica decat noi. Si Soarta a vrut ca tu sa rostesti cuvintele alea. . . Apoi ne-am intalnit prima data. . .
Erai atat de rece, de salbatica. Ti-era atat de teama de barbati. . . Nu stiam cum sa ma port. Luni de zile, ura ta la adresa barbatilor s-a rasfrant si asupra mea. Nu voiam sa ma urasti. Si atunci am incercat sa ucid dorinta din mine. Am incercat sa devin altul. Doar ca sa nu ma urasti. Ba, mai mult decat atat: am jurat sa renunt la tine. Tu nu mai stii. . . Au fost cateva luni in care gaseam tot felul de pretexte ca sa nu te intalnesc. Nici macar nu iti telefonam. Asteptam ca tu sa te plictisesti de relatia noastra si sa ma uiti. Nu voiam sa suferi. Ce satisfactie ar fi putut sa-ti ofere o relatie cu un barbat casatorit? Mai ales cu unul ca mine, care isi respectase toate juramintele de pana atunci? Un singur juramant am calcat: nu am putut renunta la tine. Si. . . am fost pedepsit. Mi-am acceptat pedeapsa destul de greu, dar nu-mi pare rau. . . Nu voi regreta nimic. Doar faptul ca nu te-am intalnit mai devreme, atunci cand sufletul meu striga dupa dragoste. . . Ce se va intampla cu noi, micuta printesa? Te iubesc atat de mult. . . Si pot sa-ti spun lucrul asta, aici si acum. Pentru ca nu te voi lasa sa citesti mesajele astea. Doar daca ne vom desparti vreodata iti voi permite accesul aici. . . Te iubesc. . .
Esti atat de departe. . .
Vineri, 22 Oct 1999 17:36:57 +0200
Nici macar atunci cand te-am cunoscut nu mi s-a parut atat de mare distanta intre noi. Vreau sa-ti vorbesc si nu am curajul sa te sun. Vreau sa te vad si nu pot sa-ti spun lucrul asta. Nu stiu daca vocea mea sau prezenta mea nu te deranjeaza. Si atunci vin aici ca sa vorbesc cu tine. Sunt convins ca ai uitat adresa asta si parola de accesare. Daca ma vei intreba vreodata, ti le voi spune. Daca nu, adresa asta va ramane langa mine, in locul unei Cristine reale. . . Si ori de cate ori o sa vreau sa-ti vorbesc sau sa te vad, o sa iti scriu. . .
Ti-am spus ca te iubesc?. . . Ca esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in ultimii ani? Ca-mi ofereai echilibru?. . .
Stii ce m-a durut cel mai tare cand ai spus ca intre noi totul s-a terminat? Nu faptul ca ai spus-o, ci modul in care ai spus-o si care arata ca pentru tine era un fapt divers. " Te superi daca ramanem doar prieteni? " Era ca si cum intre noi doi se stabilise un contract: de astazi suntem iubiti pana spun eu, apoi suntem numai prieteni. Ce s-ar fi intamplat daca spuneam ca ma supar? Daca iti raspundeam exact la intrebare?. . .
Cat despre inel. . . Imi pare rau ca nu ai putut intelege. Inaintea ta am oferit un singur inel - verigheta - femeii pe care jurasem ca o voi lua de sotie. Era datoria mea. Inelul pe care ti l-am dat tie, reprezenta dragostea mea. Din pacate, valoarea sentimentelor dintr-o relatie nu este neaparat reciproca - unul va iubi mai mult. . .
Iar dupa tine, nu voi mai oferi nimanui un inel. Pentru ca vreau sa ramai in amintirea mea unica. Un singur gest de genul asta am mai facut. Stii ca este vorba despre Ana. Ei i-am daruit simbolul meu vechi, cel pe care il port la gat zi si noapte. Si i-am spus ca-i sunt dator o viata. Ti-am spus insa ca ea este tovarasa mea. Dincolo de ceea ce spun baietii despre asta. . . Tu vei ramane singura femeie careia i-am daruit un inel. Un inel care reprezenta dragostea mea sincera. Daca il vei purta, daca il vei arunca sau daca il vei pastra in vre-o cutie, este alegerea ta personala. Si a fost primul gest pe care mi l-am permis cu tine. . . Stii cand iti spuneam ca imi doresc sa fiu eu insumi, macar si pentru o ora? Am incercat lucrul asta cu tine. Si nu il voi mai face dupa tine. Simteam ca doar cu tine voi fi capabil, odata, sa fiu eu insumi. Dar tu erai prea sensibila. Voiam sa te iau in brate, sa te sarut, sa fac dragoste cu tine fara cuvintele tale taioase, fara privirile tale salbatice, fara gesturile tale ferite. . . Sunt penibil nu? Cum s-ar spune, voiam sa fac dragoste cu o femeie care difera atat de mult de tine, mica pisica salbatica. O sa vorbim in alta seara. Ramai cu bine si ai grija de tine.
O intrebare de la un vechi prieten. . .
Vineri, 22 Oct 1999 19:26:57 +0200
Ce faci maine seara? Vrei sa ne plimbam? O sa te tin de mana, chiar daca afara bate vantul si e frig. Vreau sa te stiu langa mine. . . Atunci ne intalnim pe seara, pe la 21. 00 sau 22. 00. Si o sa discutam. De data asta vei vorbi si tu. . . Noapte buna.
