Mi-am cedat iubita propriului tata
Decat sa-l fac sa sufere pe fratele meu, Florin, am preferat sa ma sacrific si sa sufar eu.Cu doi ani in urma, ne-am indragostit amandoi de aceeasi femeie, o tanara superba pe nume Simona, dar nu era tocmai Simona, era clar-obscura, caci ne furnizase iluzii amandurora si parea ca nu se hotaraste pe care dintre noi sa-l aleaga. Eu aveam douazeci si cinci de ani, Florin, douazeci si opt, iar Simona de-abia implinise douazeci si doi. Ne-a prezentat-o fostul meu profesor de istorie, un tip cumsecade la care Simona locuia cu chirie. Fata asta nechibzuita si orfana isi pierduse garsoniera proprietate personala in urma unor datorii acumulate la niste camatari. Ce s-o fi gandit profesorul cand ne-a facut cunostinta cu ea? “Iata doi burlaci cu parinti instariti”!
Florin este singurul meu frate si ne-am simtit intotdeauna foarte apropiati. Dupa ce a cunoscut-o pe Simona, adica pe tanara ospatarita de la un restaurant din municipiul Ploiesti, fratele meu mi-a lasat impresia ca vrea sa se distanteze de mine. Apucase, insa, intr-un moment de mare sinceritate, sa imi marturiseasca, aprins ca un lapon intr-o sauna, ca s-a indragostit nebuneste de Simona. Eu ce sa-i fi spus lui Florin? Ca am patit acelasi lucru? Ca iubesc, sub imperiul unei nenorociri subite, aceeasi femeie? Am preferat sa tac, foarte tulburat de aceasta situatie.
Pe masura ce Florin imi vorbea tot mai putin si din ce in ce mai ambiguu (probabil ca imi ghicise sentimentul pe care i-l purtam Simonei), avantul lui catre ea crestea vizibil. Privirile pe care i le arunca fetei dupa care subsemnatul era topit, cuvintele pe care i le adresa, gesturile pe care le facea in prezenta ei, darurile cu care o potopea nu lasau niciun dubiu asupra faptului ca o iubeste cu pasiune. La fel de mult o iubeam si eu...
Simona accepta sa iasa la plimbare si sa mearga la petreceri cu amandoi, impartindu-ne in mod egal zambetele ei fascinante si saruturile copilaresti, aplicate pe obraji. Uneori, ne invita la locul ei de munca - un local destul de cochet.
La inceput, desi, dupa cum am mai spus, situatia era catastrofala, voiam sa lupt. Ii strecuram Simonei mici ravase de dragoste si – cand aveam ocazia - ii sopteam cuvinte incendiare. La telefon, i-am recitat o poezie de Eminescu. In acele versuri se oglindea tot amorul din lume. Si tot vinul pe care il bausem. Dupa ce i-am declamat versurile, Simona mi-a zis care este parerea ei cea mai recenta: ca ma iubeste colosal de mult.
Crezandu-i spusele, eu am simtit cum o fericire navalnica imi inunda sufletul, apoi m-am balbait pana mi-a inchis telefonul. Peste trei zile, Florin, iesind un pic de sub crusta lui de raceala, m-a intrebat:
- Ti-ai putea imagina ce mi-a spus, ieri, femeia vietii mele?
- Simona, adica?
- Da.
- Ce ti-a spus?
- Ca e foarte indragostita de mine!
- Bravo! Esti tare!
Si mi-am zis cu o adanca stupoare: “Tipa asta se joaca cu noi, isi bate joc de noi”. Asta nu m-a determinat absolut deloc sa n-o mai iubesc... Am continuat s-o iubesc cu fervoare, insa doar in launtrul meu. Nu stiu daca ma intelegeti... Nu prea am talent la scris. Ceea ce vreau sa va spun este ca am renuntat sa-i mai fac Simonei avansuri si ochi dulci, pe motiv ca nu trebuie sa-i fiu rival fratelui meu. A fost un fel de revelatie. M-am gandit ca e necesar ca Florin sa fie mai important pentru mine decat aceasta vulpita duplicitara.
I-am lasat-o lui! Am renuntat la femeia iubita, in favoarea fratelui meu, spunandu-mi cu obstinatie ca el are cele mai multe sanse intru a obtine ceea ce ne doream amandoi. Desigur, renuntarea a fost dureroasa. Sufeream exemplar, eroic, in adancul confuz al sufletului meu.
Ramas fara concurenta, Florin si-a adjudecat-o pe Simona. Mai precis, ea a devenit amanta lui. Perechea lui.
Eu mi-am gasit refugiul in lectura si in lungi partide de pescuit. Voiam sa mi-o scot din minte pe insidioasa femeie. Aceste randuri demonstreaza ca n-am reusit. In plina criza economica mondiala, in plina sticla cu vin, in plina noapte, imi amintesc de Simona. Am iubit-o cu nabadai, pe onoarea mea! Dar n-am vrut sa rivalizez cu propriul meu frate. Vezi, Florine, ce baiat bun sunt eu?
Dupa sapte luni de relatie amoroasa, Simona l-a parasit pe radiosul de frate-meu si a plecat la Bucuresti cu un medic stagiar. N-a mai vazut-o nimeni prin Ploiesti. Se pare ca femeile sunt capricioase ca vremea si fug de langa tine mai bezmetic decat gheparzii, atunci cand le apuca dorul de duca.
Acum, in mare parte imunizat la microbul dragostei, ma felicit pentru faptul ca nu m-am certat cu fratele meu de dragul unei parsive care nu-l merita pe niciunul dintre noi doi.
Autor: Florin
