Manastiri sapate direct in munte, la Orhei
Cati oare nu stiu ca meleagurile romanesti au primit cununa crestina de la insusi Andrei, cel dintii chemat dintre Apostolii Mintuitorului. Primele secole au insemnat o serie de manastiri si lacasuri crestine intemeiate, uneori sub protectia stapinilor acestui pamant, alteori in locuri pustii, locuri in care slujitorii Domnului se retrageau pentru a-I asculta poruncile. Una din zonele alese de primii crestini a fost si Orheiul Vechi. Departe de centrele comerciale ale putredului Imperiu Roman, Orheiul pare coborit din ceruri. La inceput existau aici o serie de pesteri sapate in calcar. Unele din aceste pesteri faceau parte din complexele de aparare de pe vremea dacilor.
La vremuri de invazie, comunitatea se retragea aici. Intrarea in pesteri era, practic imposibila fara acceptul aparatorilor. Intr-o sala mare in care existau resurse de mincare si apa se putea ajunge doar prin niste culoare stramte, pe unde nu puteau intra mai mult de doua persoane o data. Apoi sala mare avea niste ferestre la inaltime pe unde eventualii urmaritori nu puteau intra, dar de unde, aparatorii, puteau lovi cu sageti, sulite sau alte proiectile. Alte pesteri erau folosite de sacerdotii daci pentru reculegere, pentru apropierea lor de zeii pagini de demult. Toate aceste complexe rupestre au fost preluate de crestini care le-au adaptat propriilor nevoi spirituale.
Calugarii au adincit lacasurile rupestre si le-au facut proprice pentru ritualurile crestine. La ora actuala se cunosc peste 100 de incaperi monastice, biserici subterane si chilii adiacente pentru frati. Cel mai reprezentativ complex este Manastirea lui Bosie, alcatuita din galerii amenajate, o biserica rupestra, cu naos si altar si chilii pentru calugari. Pe unul din peretii bisericii exista u inscriptie in limba slavona care spune: “ Aceasta manastire a facuto robul lui Dumnezeu, Bosie, pircalabul de orhei, impreuna cu sotia si copiii sai, spre cinstirea lui Dumnezeu, intru iertarea pacatelor sale. Selevestru, anul7173 (1665). Iar pe un alt zid se gaseste scris in limba romana, in alfabet chirilic:
“Acestu zapis l-au facutu Vasile Adeescu si cu azmerita Leca in zilele lui Constantin Voda, candu au ernat Ucraina in Ivance si au fost Steta hatman la Ucraina si noi am ernatu atuncie aicie. Leato 7198 (1689, n. n), noiembrie 20.”
Interesant este faptul ca inscriptiile sunt gravate deasupra altora, mai vechi, despre care nu se stie aproape nimic. Din cauza deteriorarilor, s-au pastrat doar unele semne ciudate, cruci arhaice si litere fara nici o legatura intre ele. Ce au vrut sa spuna oare vechii locuitori ai pesterilor orheiene, probabil ca nu vom afla niciodata. Nu putem face nimic altceva decit sa ne lasam cuprinsi de amintirile celor care traind aici, au incercat sa fie cit mai aproape de Dumnezeu.
