Mi-e greu sa ma abtin sa nu-ti scriu... nu stiu de unde atata dorinta in mine de a te asculta, de a ma apropia de tine, de a ma lasa prada tuturor gandurilor mele nespuse pana acum...
poate ca am gresit contrazicandu-te atunci cand m-ai numit duplicitara...
Cred ca asa sunt... dar abia acum am descoperit asta! Acasa cu Mircea, sotul meu, sunt atat de vesela, de deschisa,... de fericita... si cred ca sunt un "pic" fericita: am ceva, numai al meu, un secret la care tin, un gand ascuns care ma face fericita, care ma ajuta sa ma descopar... Acum mi-a venit in minte un gand absolut nebunesc: sa ne intalnim amandoi la o banala sala de fitness... poate chiar aia din cartierul nostru despre care ti-am vorbit ieri.
si apropo de asta... trebuie sa-mi cumpar echipament, sa renunt la a mai manca seara, sa beau cel putin 2 litri de apa in 24 de ore si SA NU MAI MANANC ATATA CIOCOLATA.
Vezi asta imi place mie cu tine... eu iti vorbesc intr-una si tu... taci si ma asculti...
Azi e vineri. am uitat complet de asta... maine, sambata, am sa fiu aici la firma. am o groaza de lucru... saptamana viitoare incepe o expozitie destul de importanta pentru noi si am ingrozitor de multe lucruri de pus la punct... sa nu fugi zicandu-mi ca TE LAS IN PACE DACA DIN CAUZA MEA NU-TI POTI FACE TREABA...
eu stiu mai bine ce si cat pot... faptul ca esti in preajma mea ma face sa ma simt mai bine... spune-mi ce faci tu la departamentul PR din... stii ca iti spuneam la un moment dat ca nu am cu ... nimic in comun INCA...
Am mentionat INCA pentru ca Mircea s-ar putea sa lucreze peste 2 luni acolo... sa nu te intristezi... este oarecum ilara situatia... mi-ar placea "sa fiu nevoita" sa ma vantur toata ziua pe usile ...
Am glumit...unde lucreaza acum Mircea am lucrat si eu. e vorba de un post de radio FM de pe aici... nu vreau sa-ti spun mai multe... e o persoana destul de "publica" si ma gandesc ca ai incerca sa te gandesti la el mai mult decat la mine... dar, cum iti spuneam, am lucrat si eu acolo: 3 ani incheiati. Am avut si o emisiune. a fost o experienta grozava pentru mine. in perioada aia aram inca studenta si aveam nevoi de o slujba de vara pentru a-mi completa banii de vacanta. un bun prieten mi-a propus slujba asta... si-am acceptat-o. cand am plecat din radio, am luat cu mine exact ceea ce-mi trebuia: pe Mircea.
Revenind la problema cu plecarea...Mircea, sotul meu, e destul de "speriat" de viitoarea lui schimbare, iar eu nu ma gandesc decat la aspectul "pecuniar" al problemei. daca ar pleca la ... ne-am putea permite sa ne schimbam masina (acum avem o Nova din 2000), sa ne redecoram casa, poate ne vom permite luxul sa avem un copil... Si apropo de partea asta cu copii... am mai discutat odata despre asta. Imi doresc din toata fiinta un copil. Sa-l simt ca o samanta mica mititica in mine, sa ma desavarsasca ca femeie, sa-l simt ca pe ceva ce n-am simtit vreodata... Nu stiu daca asta se intampla numai datorita ceasului meu biologic... Cert este ca pe zi ce trece sentimentul asta se amplifica... pe de alta parte insa, exista componenta pragmatica a firii mele: copii nu sunt decat un angajament pe termen nelimitat, care aduc numai necazuri (ca sa nu spun "belele") si care imediat cum devin constienti de fiinta lor, te ignora sau te dispretuiesc. Mi-e teama ca nu voi fi iubita... mi-e teama ca nu voi mai fi iubita... Mai exista apoi si aspectul pur_egoist al problemei: daca ma voi plafona?, daca ma voi transforma in ceva ce nu mi-ar placea? (o gospodina cu parul mirosind tot timpul a mancarica, cu haine care nu mai sunt la moda de mult, cu mai mult de 10 kg in plus, cu solduri si cu sani care sa nu mai semene nici pe jumatate cu ce exista acum...). Cam atat despre problema asta...
Pentru barbati cred ca lucrurile sunt mult simplificate... te pup dulce pana una alta...
Autor: Larisa
