ocuri fantastice la doi pasi de civilizatie
In ultimii ani oamenii se orienteaza tot mai mult catre “plantarea” padurilor artificiale, catre crearea unor locuri exotice de vacanta, care sa necesite cheltuieli minime de intretinere si care sa nu fie afectate de poluare. In fond, e mult mai simplu sa construiesti plaje sau paduri artificiale, care nu pun mari probleme de conservare, decat sa salvezi mediul inconjurator.
Insulele tropicale de langa Berlin
Au 360 de metri in lungime, 210 in latime si 107 metri in cel mai inalt punct. Pentru ca, da, insulele sunt acoperite. Ideea apartine unui malaiezian, Colin Au, care a pornit de la faptul ca iernile din centrul Europei sunt aspre si cu multa zapada fapt care-i determana pe multi turisti germani sa plece in vacanta in zone insorite. Mai ramanea de gasit locul unde urmau sa fie amplasate insulele. Si locul a fost gasit la numai o roa de mers cu masina de Berlin, aproape de Spreewald.
In 1997, compania CargoLifter a inceput constructia unui imens hangar pentru Zeppeline. Premonitie sau nu, hangarul avea forma de scoica. Consortiul malaiezian condus de Au a cumparat cladirea cu suma de 20 de milioane de lire sterline, iar alte 50 de milioane de lire au fost cheltuite pentru a transforma cladirea in cel mai atractiv paradis tropical din Europa. Inginerii si arhitectii s-au intrecut pe ei insisi. Plaja are nisip din cel mai fin, iar un soare imens e proiectat pe ecranul din fata marii. Padurile tropicale dispun de peste 500 de specii de arbori si flori, iar o ploaie fina cade peste turisti din cand in cand, dupa cum e programata de computerul central.
Dar atractia centrala o constituie casele si templele din “insule”, construite in stilul celor din Bali sau Borneo. Doritorilor li se ofera ore de aerobic, plimbari prin padurea tropicala sau chiar ore de meditatii, mai mult sau mai putin transcedentale. Pe parcursul zilei, o parte din divertisment e asigurat de trupe de dansatori si cantareti adusi din India, Thailanda, Bali si China. Serile, vizitatorii sunt intampanati de un show extravagant in care se spun povestile unor popoare exotice si in care actorii, dansatorii sunt imbracati adecvat: fie in soldati portughezi fie in preoti sau calugari romano-catolici fie in indieni semi-dezbracati. Pretul biletului este accesibil tuturor, fiind de doar 20 de euro pentru patru ore, la care se adauga cate un euro pentru fiecare ora de depasire. Bautura este scumpa, dar mancare e relativ ieftina si pentru toate buzunarele.
Si malaiezianul nu s-a oprit aici. Daca deocamdata femeile fac topless, in curand va fi inaugurata o sectiune speciala destinata nudistilor. In ce priveste laguna din insula, Au a decis ca va fi scaldata de ape calde si fierbinti, in asa fel incat insulele sa ofere apa la mai multe temperaturi, functie de dorintele clientilor. Iar pentru anul 2006 are un proiect de construire a unui imens hotel care sa ofere gazduire la mai bine de 1000 de persoane. Asta pentru ca deja capacitatea insulelor e depasita de nevoia de plaja a germanilor si a vecinilor lor de granita. In fond, e mai ieftin sa mergi in insulele tropicale de langa Berlin decat sa te duci in Hawai sau cine mai stie prin ce alt paradis indepartat si costisitor.
Ocean Dome
O vacanta de vis inseamna mult soare, nisip si valuri optime pentru surferi. Din pacate, in sudul Japoniei nu exista nimic de acest gen. Si totusi...
“Acesta este locul unde putem simti ca facem parte din natura”. Este unul dintre sloganele publicitare folosite de investitorii complexului Seagaia. Cei care cunosc istoria Greciei, stiu ca Gaia era numit Pamantul. Japonezii au decis sa ia locul zeilor si sa uneasca puterea Pamantului cu puterea marii (sea). Asa s-a nascut complexul Seagaia, “Ocean Dome” fiind parte a acestuia.
La 1.500 de kilometri de Tokyo, in insula Kyushu, la Miyazaki, exista cea mai cautata plaja din Japonia. Un ocean inspumat cu lungimea de 140 de metri trimite regulat 13.500 tone de apa sarata, de-a lungul unei plaje artificiale de 85 de metri lungime. Plaja are nisip din cel mai fin iar marea are o culoare turcuaz si e lipsita de mizerii, de moluste sau de alte vietati care fac viata grea turistilor. Norii de deasupra sunt mereu senini. Furnicile, tantarii, mustele de plaja, lipsesc cu desavarsire, spre bucuria femeilor si a barbatilor.
Parerile turistilor sunt impartite. Unii spun ca locul este fantastic si este tot ceea ce-si poate dori un vizitator care vrea sa-si petreaca acolo vacanta. Altii spun ca nimic nu poate inlocui o plaja in aer liber, razele soarelui si apa oceanului sau a marii. Din pacate, tot mai multe oceane sunt poluate de la un an la altul, iar mizeriile sunt aduse pana aproape de tarm, facand aproape imposibil scaldatul sau inotul. Aici, in “Ocean Dome”, lucrurile stau altfel. Un imens computer programeaza totul. Valurile, asigurate de functionarea a 10 pompe imense, sunt bune si pentru inotatori si pentru copii dar si pentru doritorii de surf. Acestia din urma pot calari crestele unor valuri constante a caror inaltime ajunge pana la 3, 5metri. Copacii artificiali emana in aer mirosurile specifice padurilor tropicale, iar printre crengile lor se poate remarca coloritul unor pasari. Evident, mecanice, dar care scot sunete cu nimic diferite de cele adevarate. Ba mai mult, prin padurea tropicala se gasesc chiar si papagali vorbitori, care repeta sunetele sau cuvintele turistilor. Este un loc perfect pentru o lume perfecta, creat de mintile perfecte ale nipponilor.
Cei care au curajul si se avanta prin padurea tropicala, pot fi prinsi de rafale de ploaie, controlata, fireste, tot de computer. Si pentru ca un loc exotic nu se poate concepe fara un vulcan, japonezii au facut-o si pe asta. Au construit un vulcan care la fiecare 15 minute fumega, iar la fiecare ora arunca in aer jerbe de flacari. Este exact genul de vulcan pe care si-l doresc turistii, estetic si nepericulos. Ba dimpotriva. Turistii stiu cu exactitate cand erupe vulcanul si pot contempla flacarile aruncate de acesta. In interior nu se folosesc bani, ci o cartela magnetica, prinsa de incheietura. La folosirea anumitor locuri sau facilitati, computerul central scade de pe cartela costul aferent. In felul acesta, singura grija a turistilor ramane... distractia.
Gradina Edenului
Cu totii stim povestea biblica a lui Adam si a Evei, precum si faptul ca mult timp ei au trait in Gradina Edenului. Dar nimeni nu si-a pus vreodata intrebarea: "Cum a facut Dumnezeu Gradina Edenului". Asta pana de curand cand, un grup de initiativa a decis sa salveze o parte din plantele si copacii din lume. In felul acesta a luat fiinta “Proiectul Eden”, in Cornwall.
In 1998, locul semana cu un trunchi de con de peste 60 de metri adancime sI o lungim cat 35 de terenuri de fotbal, fara nici un fel de pamant, fara sol fertil, doar cu ceva tufe aruncate ici sI colo, dar cu suficienta apaa. Asa ca initiatorii au bagat 12 camioane sI nu mai putin de 8 buldozere, pentru a face zona cat de cat accesibila oamenilor. Rezultatul a fost pe masura: in 6 luni, din zona au fost scoase peste 1.8 milioane de gunoaie.
Probleme mai dificile au fost cu apa, intrucat zona avea multe izvoare subterane sI o parte se scurgeau in groapa facuta de buldozere. Pana la urma izvoarele au fost captate sI orientate catre necesitatile plantelor sau oamenilor.
In ce priveste deztelenirea pamantului, lucratorii au fost obligatI sa mute nu mai putin de 2000 de roci, unele de peste 11 metri lungime, in asa fel incat sa elibereze locul sI sa-l faca propice culturilor, dar sI sa gaseasca un alt loc adecvat sI sigur pentru stancile stramutat. Peste imensa groapa s-au “turnat 85.000 de tone de sol sI s-au adus peste 5.000 de plante.
Cei de la Eden prefera sa conserve plantele cele mai folosite in lume, dar si pe cele care sunt pe cale de disparitie din cauza nepasarii oamenilor. In interiorul gradinii se gasesc 3 tipuri de clima, sub trei cupole gigantice, menite sa asigure conditiile fiecarei zone climaterice. Astfel, in prima zona se gasesc plante din padurile tropicale si din insulele oceanice, in a doua zona se gasesc plante din mediul mediteraneean, din Africa de Sud si di California, iar in a treia zona se gasesc plante din zona temperata. In cele trei zone, temperatura aerului este cuprinsa permanent intre 15-25 de grade vara sI nu coboara niciodata sub 9 grade iarna.
Cei de la Eden combina horticultura cu arta, stiinta sI educatia, incercand sa gaseaca un echilibru intre nevoia umana sI conservarea mediului. Asa ca, la ora actuala, cei care vor sa vada cum arata gradina stramosilor nostri primordiali, pot face o vizita in Cornwall. Nu vor regreta.
La Expo World 2005, elvetienii au expus nici mai mult, nici mai putin decat un munte artificial. Vizitatorii sunt invitati sa faca o “excursie” pe munte si sa descopere “partile ascunse” ale Elvetiei. Este modul prin care se spera atragerea unui numar si mai mare de turisti pentru muntii din tara cantoanelor.
Si pentru ca sa nu ramana mai prejos decat alte puteri ale lumii, chinezii au si ei un proiect pentru realizarea celei mai intinse paduri artificiale din Asia. Este vorba despre parcul national Jingyuetan, situat in nord-estul provinciei Jilin. Aici va fi amplasata o gradina zoologica unde se vor aduce animale si pasari din toata lumea, asigurandu-se fiecaruia mediul specific de origine.
Autor: Laurentiu Ianculescu
