La sulele lui Costica
Unii isi iubesc atat de mult partenerii, incat sunt in stare sa le ierte orice. Un psiholog ar spune ca aici nu mai este vorba de iubire ci de obsesie, de dorinta puternica de a avea ceva, de a fi proprietarul unui anumit lucru. Si asta se extinde si asupra oamenilor, unii considerand ca au anumite drepturi exclusive asupra partenerilor lor.
La Craci
Cimitirul Municipal dinBrasov ascunde, printre morminele sale, declaratia eterna de dragoste a unui fost ofiter de armata pentru sotia sa. Constantin Vasilescu si-a adorat sotia pe timpul vietii si a continuat sa o iubeasca si dupa ce aceasta a decedat la varsta de 49 de ani. Fiind mai mult plecat in diferite misiuni, domnul Vasilescu isi neglija sotia, fapt care a determinat-o pe aceasta sa se arunce in bratele mai multor barbati. Desi a surprins-o de nenumarate ori cu amantii sai, vajnicul militar nu s-a putut desparti niciodata de Aristita.
“Era atat de frumoasa femeia aia, ca nu putea sta departe de ea. Cat era el de mare si tare la unitate, in mina nevesti-si era ca o cirpa”, isi aduce aminte nea Traian Iacobescu, unul din cei care au cunoscut cuplul Vasilescu. “Toata lumea stia de aventurile galante ale Aristitei, toti ii spuneau ca il insala, dar el ridica din umeri si spunea ca nu are puterea sa o opreasca, ca o femeie frumoasa nu e facuta doar pentru un barbat.”
Din pacate, in luna mai a anului 1969, femeia a parasit lumea asta. A murit asfixiata intr-un autoturism, in timp ce isi insela, pentru a nu stiu cata oara, barbatul. Oamenii spun ca a blestemat-o Dumnezeu pentru pacatele sale si a murit fara preot si fara luminare, in chiar timp ce pacatuia. A plans-o mult domnul Constantin iar in cele din urma a luat o hotarire mai mult decat bizara. Pe mormant, i-a comandat o femeie care avea intre picioarele desfacute un organ genital barbatesc. Asa cum declara el inainte de propriul deces, i-a facut monumentul pentru ca femeii ii placea sa stea cu picioarele desfacute dinaintea barbatilor.
Monument de pensionar
Din pacate, primul monument a rezistat doar pana in `85 cand, un comunist local si-a dus nevasta decedata la cimitir si a trecut pe langa monument. D. R., unul dintre gropari, povesteste:
“Domn’e, cand a ajuns activistu` la <Craci>, a inceput sa tremure de parca il lovise damblaua si sa tipe ca sa dam jos imediat scirbosenia aia de acolo. Iar noi am executat imediat ordinul, ca nu era de gluma”.
Abia o data cu venirea lui 1991, Constantin Vasilescu a putut sa refaca monumentul. Numai ca de data asta nu mai avea puterea de demult. Era un biet pensionar care nu-si permitea sa cheltuiasca prea mult pentru a-i face pe plac decedatei. Asa ca atunci cand a comandat noul monument, a cerut mesterului sa-i faca niste organe barbatesti pe care sa le puna de-a dreapta si de-a stanga mormantului.
“Spunea ca vrea ca nevasta-sa sa se bucure si dupa moarte cu ce i-a placut mai mult in timpul vietii. Degeaba rideau oamenii de el, ca o tinea mortis sa-i facem monumentul”, spune unul dintre gropari.
Si mesterul le-a realizat ceva mai stilizate si indreptate cu capul in jos. Cei care, fiind in trecere prin Brasov, doresc sa vada minunatia, mormantele sotilor Vasilescu se gasesc numerele 220 – 221, parcela 2, randul 3, in zona rezervata ortodoxilor la Cimitirul Municipal. Sau, daca e prea mult de retinut, doritorii pot intreba cum ajung “la sulele lui Costica”. Si vor fi indrumati.
In loc de epilog
Chiar inainte de a ajunge eu la monumentul cu pricina, o femeie de vreo 60 de ani se invirtea in jurul mormantului, aruncand flori pe el si apa dintr-o sticla de plastic. Din cand in cand, punea mina pe organele din piatra, fara a fi impresionata de prezenta echipei noastre. Femeia nu plangea, dar bolborosea cuvinte greu inteligibile si fara o destinatie clara. Intr-un final si-a luat sacosa si a plecat fara sa mai priveasca in urma.
Autor: Ramona
