Iti multumesc!
Vineri, 5 Nov 1999 19:05:33 +0200
Daca ti-as spune ca iti multumesc pur si simplu pentru ca existi, ai spune ca sunt banal. Daca ti-as spune ca-ti multumesc pentru ca te-am intalnit, ai spune ca ma repet. Daca ti-as spune ca iti multumesc pentru fiecare pas facut alaturi de mine, pentru fiecare clipa petrecuta impreuna, pentru privirea ta taioasa atunci cand esti nervoasa, pentru strangerile de mana, pentru lipsa ta totala de incredere, pentru fiecare plimbare din Herastrau, pentru seara cand te-am intalnit, pentru noaptea in care te-am sarutat prima oara, pentru ziua cand ti-am scris primul mail la enter, pentru prima atingere. . . Daca ti-as multumi pentru toate astea ai spune. . . Nu stiu ce ai spune. Si pentru ca nu stiu ce vei spune iti spun atat: Iti multumesc, Ioana.
Trecut
Sambata, 6 Nov 1999 10:12:35 +0200
Suntem ceea ce suntem pentru ca asa trebuie. Alegerea am facut-o intr-un trecut de care nu toti isi pot aduce aminte. Si oricum, asta nu are prea mare importanta. Important e ceea ce faci in viata actuala. Trecutul te poate ajuta doar atunci cand mai ceri o sansa. Se spune ca, in clipa in care plecam din viata asta, apare o sfera de lumina. Te indrepti catre ea si, deodata, se deschide o fereastra. Te uiti si vezi viata ta, asa cum a fost ea. Uneori vezi doar ce a fost frumos.
Atunci apare regretul ca totul s-a terminat. Si in clipa respectiva, este condamnat la o noua reincarnare. Evolutia ta spirituala se opreste. Nu vei trece pe urmatoarea treapta de evolutie. Vei repeta o viata, vei stagna. Si ei, dusmanii tai nativi, pe care acum nu ii cunosti, vor triumfa. Pentru ca mai rup o bucata din TIMP. In vremuri imemoriale, pe care oamenii nici macar nu au cum sa le numere, Universul in care traim apartinea unei lumi a Intunericului. Multa vreme luptatorii Fortei Vitale nu au putut sa stabileasca un cap de pod in aceasta zona a Universului. Apoi, s-a dat batalia decisiva intre cele 2 imperii. Si noi am castigat.
Dar, Creatorii de dincolo de Timp si Spatiu au decis ca Trecutul sa le ramana invinsilor si viitorul invingatorilor. Asa ca, desi lupta s-a terminat de mult, invinsii se straduiesc sa rupa cat mai mult din trecut. Asta se intampla cand te insala si te alegi cu o noua reincarnare. Exista persoane care, prin lupta lor permanenta au castigat dreptul de a nu fi ispititi. In clipa ridicarii lor, sfera care vine este alta, mai puternica si care o distruge pe prima, cea a invinsilor de care ti-am vorbit. Persoanele in cauza sunt luptatori veniti din alte Universuri si care nu pot fi legati de Universul asta. Lumea lor e in alta parte. Si ei asteapta sa-si termine misiunea pentru a se intoarce ACASA. Cu fruntea sus. . . Doar ca, uneori, in timp ce ei sunt aici, lumea lor dispare. . . Si ei raman singuri, ratacind din stea in stea, cautand sa-si aline durerea, obositi si tristi, asteptand clipa cand vor deveni tacere. . .
Visul unei vieti umane
Luni, 8 Nov 1999 09:28:59 +0200
Toti avem vise: de marire, de realizare profesionala, de iubire. Ii plang pe cei care nu pot visa. Pentru ca ei vor lua contact doar cu realitatea. Si realitatea e atat de fada. . . Eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru puterea viselor mele. Pentru ca pot visa si imi urmaresc visele. Am avut intotdeauna 2 vise. Primul vis avea legatura cu viata mea de luptator din umbra si poate, candva, o sa ti-l povestesc. E un vis lung, care dureaza o viata intreaga. De multe ori am reusit sa ating marginile lui si mi-am dat seama ca e realizabil.
Din pacate, la capatul lui, voi ramane singur. . . Al doilea vis este mai uman. Si este un vis romantic. Cum s-ar spune astazi, este invechit intr-o lume care nu mai stie sa iubeasca. Mi-am dorit sa traiesc o noapte romantica: intr-o cabana la munte, de jur imprejur zapada, o camera incalzita, un casetofon care canta in surdina, o masuta mica, la care nu se poate sta decat pe jos, fara scaune. Pe masuta niste lumanari parfumate, o sticla de sampanie si ceva de mancare - aici niciodata nu am visat ceva anume.
De altfel, amanuntul asta nu era important in visul meu. . . Visul continua. . . cu o noapte de dragoste. De dragoste adevarata. In care nu existam decat eu si ea. O dragoste curata - visul meu nu a acceptat ideea ca asa ceva a disparut de mult (doar e vis, nu?). Iar martorii muti ai acestei nopti vor fi fost luna si stelele a caror lumina stralucea pe zapada. Din cand in cand, raza lunei se rasfrangea si intra pe fereastra. . . Multa vreme am crezut ca femeia din vis vei fi tu. . . Mi-am dorit atat de mult acest lucru. . .
Pana cand am simtit raceala ta. Dorinta mea de apropiere dusese, paradoxal, la o distantare a ta. Cu cat incercam sa ma apropii mai mult de tine, cu atat de indepartai mai mult. . . Ajunsesem sa cred ca te plictiseam - si chiar mai mult decat atat. Si abia atunci mi-am dat seama ca fiecare are propriile sale vise. Si ca visele tale nu ma includeau si pe mine. Sau, cel putin, nu ma includeau asa cum mi-as fi dorit eu. . . Poate ca asta este un semn ca trebuie sa renunt la vis. Sa nu mai incerc niciodata sa dau contur viselor. Sau sa ma reprogramez pentru realitatea exterioara. . . Nu cred ca voi reusi niciodata sa fac acest lucru. Chiar daca voi ramane ultimul om de pe Pamant care poate visa.
