Intrarea la teatru este libera, dar platesti biletul!
Si uite asa, moncher, au trecut si zilele Bucurestiului. Anuntate cu surle si trambite mediatice, nu de alta, dar o data face capitala 550 de ani. Asa spun istoricii oficiali. Ceilalti sustin ca Bucurestiul are o varsta milenara (http://napoleonsavescu.wordpress.com/, http://www.dacia.org/). Si mai mult, sustin ca aici, pe teritoriul Romaniei a fost leaganul tuturor civilizatiilor. Care civilizatii au plecat de mult si ne-au lasat cu toate scursurile.
Dar sa revin la minunatele zile ale Capitalei. Bucuros nevoie mare m-am dus la Teatrul de Comedie, sala Studio, unde se juca piesa “Domnisoara Iulia”. Intrarea libera. Asa scria in ziare si in programul publicat de primarie. M-am asezat la coada asteptand sa se dea drumul. Din cand in cand, cate unul trecea pana in fata fluturand bilete.
Ok, se mai intampla si din astea. In fond, peste tot unde ceva este gratuit primii care vin sunt cunostintele, asa ca de ce sa fiu eu ala carcotas. La un moment dat, o doamna in varsta ridica o mana si incepe sa strige, din fata catre spate:
“Titi… unde esti Titi? Vino incoa ca am luat bilete, uite na!”
Dar Titi, aflat fix in coada randului, refuza cu o voce de om cinstit:
“Cum sa intru eu cand toata lumea asta sta afara? Sa dea drumul la toti si intru si eu”.
Si uite asa a durat cateva minute dialogul dintre Titi si cucoana, pana cand lucrurile s-au lamurit si Titi a intrat. Pe bilet. Cumparat. Toata lumea era uimita: "cum adica, e liber si se inrta pe bilete?”…
Dar ne-am gandit ca cine stie ce anomalie balcanica mai este si asta. Asa ca, rabdatori ca in ultimii 60 de ani, am stat acolo ca teatrul sa-si deschida portile si sa intre lumea. Numai ca, deodata, lumina de pe hol s-a stins si usile s-au inchis definitiv: piesa incepuse.
Bine, bine, ca incepuse, era normal, ca doar era timpul, dar cu cine? Si ne-am lamurit ca toti cei care intrasera la piesa o facusera fluturand biletul la intrare. Care bilet, daca intrarea era libera? Asa ca cei 200 de oameni care asteptau au plecat dezamagiti, cu un gust amar in gura ca pana si artistii isi prostitueaza imaginea sau ii lasa pe altii sa faca asta. Nici acum nu stiu sigur daca Teatrul de Comedie a luat bani si de la Primarie si de la public, daca ziaristii si Primaria au trecut de capul lor ca intrarea e libera cand de fapt era pe bani sau daca, pur si simplu, acele bilete s-au dat doar cunostintelor, ca un fel de rezervare de loc la o piesa gratuita la care 200 de prosti asteptau sa intre pe o capacitate de 70 de locuri. Cum spune si Mircea Badea, traim si Romania si asta ne ocupa tot timpul…
Autor: Laurentiu Ianculescu
