Imi lipsesti. . .
Marti, 13 Apr 2000 03:14:20 +0200
Nu stiu cum sa procedez. Nu-mi pot stavili sentimentele. Pe de alta parte, tu pui intre noi o bariera artificiala. Ma tii la distanta. Te iubesc si tu ma alungi. Te doresc si tu ma respingi. Ai motivele tale. Sau poate nu exista nici un motiv. Poate este doar orgoliu. Oare voi sti vreodata ce simti tu pentru mine? Oare te voi auzi vreodata spunandu-mi ca ti-a fost dor de mine? Oare ma vei lua vreodata in brate innainte de a te lua eu? Stiu un singur lucru Cris: fara tine viata mea nu ar avea nici un sens. Esti parte din mine. Demult de tot, o parte din mine a trecut in tine. Iar acum, cand in sfarsit mi-am intalnit partea lipsa, cand credeam ca voi fi din nou intreg si lumea e toata a mea, trebuie sa ma inclin in fata Sortii si sa recunosc ca am pierdut. In viata asta. Poate in viata urmatoare va fi altfel. Sau poate ca va fi ca acum si ca in vietile din urma. . . Dar m-am nascut in mijlocul unui popor care a trait sub semnul Pasarii Phoenix. Am invatat sa renasc mereu, de fiecare data altul. Pentru ca stiu ca, o data, blestemul care ma apasa va fi ridicat si atunci voi putea sa fiu eu insumi. Si poate ca atunci ma vei iubi. . .
In fiecare zi mi-e dor de tine
Marti, 18 May 2000 23:00:12 +0200
Mi-a trebuit ceva curaj ca sa mai scriu cate ceva aici. Ca sa-mi pun gandurile pe hartie. Gandurile mele, diferite de cele ale mastii pe care am decis sa o port. Nu stiu ce ar trebui sa mai fac. Ma doare dragostea care ti-o port. Niciodata nu am crezut ca poti suferi atat de mult cand iubesti. . . A fost o vreme cand te-am urat pentru suferinta asta. Dar intotdeauna am sfarsit prin a te iubi si mai mult. . . A trecut mai mult de o luna de cand nu te-am vazut. Ti-am spus motivul. Mi-am amintit discutiile noastre in care spuneai ca niciodata nu vei mai face dragoste cu mine (ma vedeam - si ma vad - pus alaturi de primul barbat din viata ta. Recunosc, m-a durut mult). Dar cel mai mult m-a durut atunci cand ai spus ca daca nu renunt. . . nu o sa ne mai intalnim niciodata. Atunci mi-am dat seama ca sunt o cantitate neglijabila in viata ta. Ceva ce putea fi inlocuit de-a doua zi. Ca o pereche de pantofi.
Chiar daca iti plac, cand te rod ii arunci. Si cumperi altii. . . Si dintr-o data viata mi-a aparut sterila. Erai femeia pe care o iubeam. Erai cel mai bun lucru din ultimii mei ani. Si, dintr-o data, imi dadeam seama ca nu ma vrei langa tine. Ca te fortasem sa ma accepti si ca, de fapt, nu-ti doreai prezenta mea. . . Si, ca si cum toate astea nu ar fi fost suficiente, a mai fost si acel telefon. . . Imi pare rau, dar nu pot sa-ti spun din partea cui. Oricum, din partea cuiva care iti dorea numai binele. Mi s-a reprosat ca esti nefericita din cauza mea, ca te fac sa suferi, ca din cauza mea nu ai un prieten, ca ti-e rusine sa vorbesti de relatia noastra si ca ti-ai dori alta, ca viata ta este perturbata de mine. . . Nici nu mai stiu exact cate mi-au fost spuse. . .
Mi se recomanda sa ies brusc din viata ta. Mi se spunea ca, daca te iubesc, sa te las in pace. Sa rup relatia cu tine in asa fel incat sa nu mai privesti niciodata innapoi, catre mine, care iti adusesem numai suferinta. . . Toate astea m-au bulversat. Am constientizat ca tu suferi. Si ca ceilalti, cei din jurul tau, vad suferinta si stiu ca eu sunt cel care o produce. . . Te-am intrebat daca vrei sa ies din viata ta – numai Dumnezeu stie cu cat chin. Nu stiam ce o sa-mi raspunzi. Si ti-as fi respectat dorinta, oricare ar fi fost. Ma durea asteptarea, ma dureau intrebarile, ma durea faptul ca nu te puteam vedea. Dar daca lucrul asta te-ar fi facut mai fericita, trebuia sa-l fac. . .
Acum ma tem sa ma intalnesc cu tine. Pentru ca mi-e dor. Mi-e dor nebun de tine. Si daca te-as intalni as vrea sa te iau in brate, sa te sarut, sa te mangai. . . Iar tu nu ai accepta. . . Si poate ca mi-ai spune ca nu mai vrei sa ne intalnim. . . Si nici sa te tin de mana nu pot. Pentru ca ma arde un foc launtric. . . Stii ce-i paradoxal? Faptul ca, pe masura ce dragostea si dorul meu cresc, creste si imposibilitatea de a te mai intalni. . . Mi-e teama de focul ce ma arde. Si nu vreau sa te pun in situatia de a ma respinge. M-ar durea si mai tare. Vezi vreo solutie? Poate ca ea exista, dar e undeva in spatele peretelui ridicat de orgoliul tau si de mandria mea. M-ai crede ca zilele trecute am plans? M-ai crede daca ti-as spune ca de cand nu ne-am vazut, m-am plimbat cu tine aproape prin toate locurile unde am fost impreuna? M-ai crede daca spun ca imi doream sa se deschida pamantul in fata mea si sa ma inghita? Sa scap de suferinta!. . . Nu stiu ce sa mai fac Ioana. Dorul si iubirea ma macina si nu stiu ce voi ajunge. . . Iarta-ma. Poate nu trebuia sa spun nimic din toate astea. . . Oricum, peste cateva minute vom vorbi la telefon, asa ca trebuie sa- mi iau masca vesela. . .
Cea mai dulce pisica
Duminica, 25 Jun 2000 09:44:24 +0200
Daca as avea dreptul sa-mi aleg viata urmatoare, as vrea sa fie cu tine. Sa ne intalnim de la inceput. Innainte ca tu sau eu sa fim aruncati de valtoarea vietii catre alte directii. Nu sunt vorbe mari si nu le spun doar asa. . . E ceea ce simt de multa vreme. Si ceea ce mi-am dorit o viata intreaga. Dar se pare ca viata asta este deja irosita. Mi-am dorit mereu o femeie ca tine, o iubita, o sotie, daca celelalte cuvinte ti se par jignitoare. Dar am spus o femeie pentru ca-mi doresc o singura femeie care sa fie tot pentru mine. Esti frumoasa, esti sensibila, esti fidela, esti puternica si am incredere in tine. Esti singura femeie careia i-am acordat atata incredere. Credeam ca loviturile pe care, fara voia ta mi le-ai dat, prin faptul ca nu mi-ai spus tot de la inceput, vor avea urmari definitive. Si recunosc, m-au lovit ca atunci cand am aflat de Mirela si Boutzu. Nu am dreptul sa spun lucrurile astea, dar asta am simtit.
Asta am trait luni de zile. Doar dragostea ce-o simt pentru tine m-a alinat, m-a facut sa privesc altfel lucrurile - ce ciudata e si dragostea, nu?! Am simtit din purtarea ta ulterioara o unda de regret. Vorbele tale, gesturile tale, imi aratau ca iti pare rau ca m-ai ranit si ca ai fi vrut ca totul sa fie altfel. . . Apoi a venit noaptea din Herastrau si faptul ca mi te-ai daruit atunci, fara nici o retinere, fara conditii, pur si simplu ca o femeie care iubeste un barbat, m-a facut sa aduc relatia noastra la un punct comun de plecare. Poate ca te intrebi ce fel de plecare? Sa zicem plecare intr-o calatorie in lumea dragostei, a dragostei de care tu fugisesi toata viata iar eu o cautasem mereu, sperand ca intr-o zi sa o intalnesc. Vezi cum Soarta ne urmareste? Pe toti. . .
Mai crezi acum ca intalnirea noastra a fost intamplatoare? Chiar mai crezi lucrul asta? Eu, nu! Asa a fost scris in cartea vietii noastre, sa ne intalnim. Nu vreau sa-mi cunosc viitorul. Stiu doar ca sta in puterea noastra sa cerem si sa primim. Am facut-o de cateva ori pana acum, in cazuri disperate si am primit ceea ce cerusem.
Tu te rogi? Sau esti prea timida sa o faci? Eu ma rog aproape in fiecare seara. Ma rog Tatalui nostru, al tuturor, sa-i ocroteasca pe toti cei de langa mine, indiferent ce se intampla cu mine. Si ma rog mereu pentru dragostea ta. Cui poti sa-i ceri dragoste daca nu celui care a trimis dragostea pe Pamant?! Ma rog pentru iubirea ta micuta printesa. Si ma rog ca El sa gaseasca o cale pentru dragostea noastra. . .
Iarta-ma, cred ca e mai bine sa inchei aici, innainte de a deveni patetic. Pentru ca nu pot vorbi despre nimic altceva decat despre Dragoste. Te iubesc.
