I-a revenit glasul in urma unui grav accident

I-a revenit glasul in urma unui grav accident

Cu adevarat nepatrunse si nestiute sunt caile Domnului atunci cand vrea sa-si faca simtita prezenta printre oameni. Din pacate, fariseismul si falsele invataturi ne impiedica sa vedem, de cele mai multe ori, drumul care ni se arata. Poate din cauza multelor noastre pacate, dar mai adesea din cauza orgoliului, cel mai mare inamic al mintuirii noastre.

Olimpia Negoita, din Constanta, are 38 de ani. La 21 de ani, in urma unei boli, si-a pierdut definitiv glasul. A urmat o perioada cumplita de acomodari, de invatare a sistemelor noi de comunicare. Practic, fusese aruncata in lumea tacerii, condamnata sa nu mai poata articula niciodata vreun cuvint – cel putin asa ii spusesera medicii. Si pentru ca cei invatati o descurajau cu diagnosticele lor, fata si familia ei au apelat si la vraci si descintatoare, crezind ca vreun spirit negru a intrat in viata Olimpiei. Din pacate, rezultatele au fost negative pe toata linia, darul vorbirii parind a fii iremediabil pierdut.

“A fost o perioada neagra. Luni de zile am fost pe punctul de a ma sinucide. Am avut noroc cu familia mea si cu baiatul pe care-l iubeam si care, chiar si fara glas, a acceptat sa se casatoreasca cu mine. Sufeream enorm, dar el m-a invatat sa trec peste suferinta, mi-a aratat ca iubirea poate invinge orice obstacol”.

Apoi, dupa casatorie, cei doi au decis ca trebuie sa aiba si copii si au facut doi baieti superbi, pe care i-au botezat Eduard si Mihai. Din pacate, cea care trebuia sa-i invete primele cuvinte, sa le cinte inainte de culcare, sa-i aline, atunci cand erau bolnavi, mama lor, nu putea sa vorbeasca. Acum Eduard este clasa a VIII-a si Mihai clasa a IV-a.

“Le multumesc copiilor mei care m-au invatat sa vorbesc din nou”

Pe 16 decembrie, Olimpia era impreuna cu doua colege de serviciu in masina uneia dintre ele. Era seara si se grabeau. La un moment dat, in intersectia Dimitroff cu Mihai Bravu, o masina care transporta butelii goale a trecut pe rosu.

“Nu am mai apucat sa franam. Eram pe bancheta din spate cand am vazut botul masinii la mai putin de un metru de mine. A fost cumplit. Ma vedeam deja sfirtecata printre resturile masinii si singurul meu gand era catre sotul meu si catre micutii mei, care aveau nevoie de o mama”.

Nici Olimpia, nici medicii nu stiu ce resort a trezit spaima de moarte in femeie, dar “In momentul impactului m-am trezit urlind”.

Autoturismul a fost izbit violent in partea din spate, s-a rostogolit de cateva ori si s-a oprit intr-un stalp de pe margine, cu rotile in aer. Ca prin minune, airbegurile au impiedicat un dezastru, cele trei femei alegandu-se doar cu cateva coaste rupte si niste contuzii care au necesitat mai putin de o saptamina de spitalizare. Cand si-a revenit din lesin, Olimpia a realizat ca glasul i-a revenit. A mai durat mai bine de o luna de exercitii si de sedinte de psihoterapie, pana cand corzile vocale au putut sa reintre in normal.

“Le multumesc copiilor mei care m-au invatat sa vorbesc din nou si sotului meu care a fost in toti acesti ani alaturi de mine”.

Valentina Popescu

Alte articole care te-ar putea interesa:

Lacrima unei Deceptii

Peste 30 de ani – un alt inceput

Cum miroase dragostea ta?

Acatiste si rugaciuni

Romanii vindeca bolile de ochi cu apa de vie