Ganduri in ploaie
Afara ploua. Ma plimb pa strada si picaturile de apa curg siroaie pe spatele meu. Nu le simt raceala... Doar gandul imi zboara la ea. Privesc spre cer, dar sunt orbit de „lacrimile” ce curg interminabil din „raiul” intunecat si innorat. Nu vad decat zambetul ei cald, nu aud decat vocea ei blanda, nu simt decat parfumul ei dulce si un sentiment foarte ciudat ma cutreiera. Mi-aduc aminte de momentele cand o sarutam, cand eram fericiti impreuna. Acum doar ploaia imi mai atinge buzele reci. Am simtit cum o pierd in fiecare zi cate putin, m-am prefacut ca nu imi dau seama si cand am realizat ca am pierdut-o mi-am dat seama cat de mult o pot iubi. Mi-am dat seama ca „pana nu pierzi pe cineva, nu ai cum sa ii simti lipsa”.
Apa trece, pietrele raman. Ploua din ce in ce mai repede, dar nu dau importanta. Nu vad nimic in fata ochilor decat perdeaua de picaturi ce danseaza in jurul meu si imi spun ca am pierdut, imi spun ca daca vroiam nu se intampla asa. Imi spun ca am gresit si o recunosc pentru prima data. Nu stiu ce inseamna sa pierd, nu am pierdut pana acum niciodata. E un sentiment ciudat, diferit. Ma simt invins de propria persoana. Ma simt invins de viata. Dar nu dau importanta sentimentelor. Pas cu pas inaintez si incerc sa trec peste tot. Un fluture traieste doar o zi si nu are timp sa fie trist. Intr-o zi el se naste, traieste, iubeste si moare fericit. Mi-aduc aminte cand am cunoscut-o acum mult timp.
Cine ar fi crezut vreun moment ca o voi iubi asa mult pe fata cu care jucam baschet? Cine ar fi crezut ca voi ajunge aici pornind de la o prietenie? Cine ar fi crezut ca o voi iubi? Pic, pic, pic stropii de aduna, baltile se inmultesc, dragostea ramane. Capul imi este plecat si ma simt invins. Dar atunci imi apare cineva in fata, imi face semn sa tac si sa cuprind toate cuvintele intr-un singur sarut. Putea sa fie un vis, pentru ca eu pierdusem deja. Putea sa fie doar in imaginatia mea, pentru ca deja renuntasem. Sau poate doar m-am inselat ca am pierdut. Pentru ca un sentiment traieste dependent de reciprocul lui. Si cu siguranta ca nu visam. O raza de speranta tasneste din bolta cereasca si imi spune ca nu am pierdut. O raza cum numai soarele dupa ploaie o poate aduce...o raza de iubire. Punct.
