Fenomene stranii in zona Busteni-Poiana Tapului

 

 

Despre Bucegi s-au scris foarte multe, in special dupa `90 cand oamenii au inceput sa fie mai deschisi si au inceput sa-si puna intrebari. S-a scris si mai mult dupa ce, prin masuratori radiestezice sau de alta natura, a fost evidentiata energia telurica a zonei, inclusa in cele cateva noduri cele mai puternice din intreaga lume. Apoi, peste toate acestea au venit descoperirile unor tezaure vechi si care au atestat vechimea spirituala a zonei, folosita de mii de ani pentru initierea sacerdotilor. Iar in ultima vreme se scrie si mai mult, incercand sa se acrediteze ideea ca in zona Bucegilor ar exista o poarta de trecere intre lumi, o poarta folosita des de cei care vin sa ne viziteze. Unde se termina realitatea si unde incepe imaginatia oamenilor, este foarte greu de spus.

 

Cu toate astea, nu este luna in care zona sa nu fie in centrul atentiei, fie prin cutremure nejustificate, fie prin lumini ciudate, fie prin tot felul de animale  ciudate care isi fac aparitia si terorizeaza populatia sau animalele domestice. Asta inseamna ca acolo, sub stincile Busteniului, exista ceva.

 

 

“Simteam raul plutind in aer”

 

 

Iarna asta a fost una deosebita pentru cei din zona care au avut unele probleme de sanatate si stari de agitatie, aparent fara motiv. Interesant e faptul ca toate aceste trairi aveau loc numai noaptea. La inceput oamenii au crezut ca in zona au fost aduse emitatoare puternic radioactive si au inceput cautarile, fara a gasi ceva. “Ma trezeam noaptea brusc si ma duceam ca teleghidat la usa. Eram constient de ceea ce faceam, dar nu ma puteam impotrivi. Abia dupa ce incepeam sa cobor scarile, racoarea noptii ma inviora si ma aducea in simtiri. Atunci ma opream si ma uitam cu frica in jur, asteptindu-ma sa se intample ceva rau. Pentru ca simteam raul plutind in aer”, povesteste Marcu Toc, in varsta de 46 de ani, unul dintre localnicii care au avut probleme. Si nu a fost singurul, pentru ca acolo, in Bucegi, ciudateniile se tin lant. Doamna Monica Dobrota, tot din Busteni, isi aminteste ingrozita:

“Fiul meu mai mare, in varsta de 17 ani, se sufoca continuu. Si totul numai noaptea. Se trezea din somn si incepea sa tuseasca si sa scuipe, ii curgeau lacrimile pe obraz si ne ruga sa-l ajutam, sa nu-l lasam sa-l ia. Pesemne ca in timpul somnului visa si vedea ceva in vis. Nu stiu ce, pentru ca, dupa ce isi revenea, nu-si mai aducea aminte de nimic.”

Baiatul a fost la medici dar acestia nu i-au depistat nimic fizic, afara de o bronsita cronica pe care o avea de vreo 7 ani, dar care nu-i facuse niciodata necazuri. Asa ca, pentru linistea tuturor, au pus sufocarile pe seama bronsitei. “ Ciudat este ca dupa circa doua luni de astfel de crize aproape zilnice, fiul meu s-a vindecat complet de boala lui, lucru pe care medicii nu l-au putut explica decat prin aerul de munte.” Da, dar tot din cauza aerului de munte facuse si bronsita la 10 ani.

 

Incarcari electrice stranii

 

 

Ca si cum toate acestea nu ar  fi fost de ajuns, aproape toti localnicii s-au plins de incarcari electrice. Oamenii nu se puteau atinge unii pe ceilalti, pentru ca se produceau descarcari electrice dureroase. Si nu e vorba de incarcarile statice de care aproape toti avem parte in timpul iernii, fie din cauza mochetei fie din cauza hainelor pe care le purtam, ci de incarcari care lasau semne pe corp si declansau o stare de oboseala cumplita. Edith Florescu din Poiana Tapului, studenta la Facultatea de Geografie din Bucuresti, ne spune:

“Ma dusesem acasa ca sa invat pentru sesiune. Si ajunsesem sa ne ferim unii de altii prin casa, ca sa nu ne ciocnim. Pentru ca daca se intampla una ca asta, nu mai eram nici unul in stare de nimic in ziua respectiva. Dupa descarcarea electrica ne cuprindea o stare de somnolenta, dar nici nu puteam sa dormim, nici sa facem altceva. Pana la urma m-am intors la camin, altfel nu stiu ce-as fi facut.”

 

Putine sunt familiile care nu au avut de suferit de pe urma acestor incarcari. Aparatura electro-casnica a avut cel mai mult de suferit de pe urma acestor fluxuri de energie. “Am incercat sa fac o placinta si pusesem mixerul la munca. La un moment dat paletele au inceput sa se invirta cu mult mai repede decat o faceau la ultima treapta de viteza si sa scoata un zumzait care crestea de la o clipa la alta. I-am dat drumul de frica si l-am tras din priza. Chiar si asa, mixerul a continuat sa se invirta cateva minute bune, la aceeasi viteza”, afirma doamna Tamara Codreanu, salariata la un restaurant din Sinaia.

 

Pentru localnicii din zona Bucegilor iarna aceasta a fost una de cosmar. Oamenii erau foarte speriati. Televizoarele se deschideau singure, desi telecomanda nu fusese atinsa de nimeni, monitoarele calculatoarelor se ardeau, dintr-o data, nemaiscotind nici un zgomot de incarcare energetica, pentru ca, la cateva zile sa porneasca iarasi, din senin, fara a fi fost aprinse de cineva in prealabil.

 

 

Tunele energetice de forma unui grifon

 

 

R.T., radiestezist, ne spune ca el si cativa colegi de-ai sai au facut unele masuratori in zona, neoficial, la rugamintea unor cunostinte.

 “Ce sa va spun, am fost de-a dreptul socat. Nu era pentru prima data cand faceam asta, pentru ca noi supraveghem permanent zona, fiind una de interes energetic. Avem si harti intocmite si stim ca  sub Carpati sunt o serie de tunele, unele doar energetice dar altele care traverseaza muntii dintr-o parte in alta si chiar se intind pe mai multe zeci de kilometri sub cimpie. Ceea ce ne-a speriat pe mine si pe colegii mei a fost aparitia unor tunele de forta care plecau de undeva din apropiere de Azuga si pana la iesirea din Sinaia. Problema nu erau tunelele, problema era ca la masuratoarea din vara - si din anii precedenti – acestea nu fusesera identificate. Ca sa va spun, imaginea pe care o formau noile tunele era cea a unui grifon cu aripile intinse si ciocul larg deschis, ca si cum s-ar fi pregatat de atac”.

Cum puteau sa apara acele tunele intr-un interval de timp de cateva luni de zile, asta nu poate explica nimeni. Asa cum nimeni nu poate explica ce s-a intamplat cu noile tunele aparute. “Am facut masuratori iarasi, la inceputul lui martie. Ma credeti sau nu, liniile de forta disparusera si totul arata ca pe hartile anterioare. Cat pe ce sa ne facem de ris in fata altor colegi carora le-am povestit despre descoperirea noastra.”

 

 

Statie radio din antichitate?!

 

 

La cateva zile o data se resimteau mici zguduituri despre care se afirma ca ar fi fost cutremure sub 3 grade pe scara Richter. Toate aveau loc pe inserat sau in cursul noptii si foarte rar ziua.

 

“Se auze dintr-o data asa ca un tunet infundat si in cateva minute se resimtea zguduitura. Nu a patat nimeni nimic, dar eram cu totii speriati”, povesteste Andrei Mihai, pensionar din Busteni. Dar zona nu a fost niciodata cunoscuta cu o intensa activitate seismica, asa ca ce anume producea zguduirea muntilor? S-a tras concluzia ca in tunelurile de dedesubt – pe care unii localnici le cunosc – ar fi fost depozitate deseuri radioactive inca de dinainte de `89. Ba unii au mers pana acolo si au facut rost de harti ale locului, facute prin satelit, care atesta o intensa activitate radioactiva a zonei. Si oamenii iar s-au speriat, crezind ca unele din containerele depozitate s-ar fi fisurat si ca totul ar sta pe o imensa bomba atomica. Dar oricat au cautat, oamenii nu au gasit nimic si s-au mai linistit.

 

Si dupa ipoteza deseurilor radioactive, o alta a venit sa zguduie linistea oamenilor. Doi radio-amatori care nu se cunosteau, au inregistrat , independent unul de altul, mesaje transmise prin semnale radio. Nimic ciudat pana aici, doar ca mesajele nu au fost receptionate din eter ci din... subteran. Din pacate, desi au fost puse cap la cap, mesajele nu au putut fi decriptate. Cu toate astea a aparut intrebarea fireasca, cine anume emitea si pentru cine? Iar cativa specialisti in proto-istorie au afirmat ca e posibil ca semnalele sa fie emise de... o statie radio uitata acolo de o civilizatie anterioara celei actuale.

 

Dar totul a incetat la fel de brusc cum a inceput, iar oamenii isi vad mai departe de treburile lor, constienti ca, in cele din urma, muntele releva misterele. Poate ca nu in viata asta a lor, dar ce conteaza o viata de om fata de imensitatea vesniciei?

 

Eliszar

Flash Templates byFlashMint