Educatia copiilor – diferente de opinie

Educatia copiilor – diferente de opinie

Sunt sigura ca suntem cu toate de acord ca ambii parinti isi iubesc la fel de mult copiii. Ca, dintr-un motiv sau altul, unul dintre parinti, ajunge sa-si petreaca ceva mai mult timp cu ei, decat celalalt, este clar doar o situatie temporara si conjuncturala.

Chiar daca amandoi parintii isi iubesc la fel de mult copiii, asta nu inseamna neaparat ca ei sunt si complet de acord in ceea ce priveste educatia lor, rezolvarea problemelor legate de etapele de varsta sau problemele aparute in procesul de crestere.

Pana la urma, a nu fi permanent in acord cu celalalt este inevitabil si, pana la urma chiar sanatos. Sunt la fel de importante ca si conflictele. Pana la urma ele isi au originea in diferitele tipuri de personalitate, in educatia fiecaruia si in perceptia individuala asupra vietii sau momentului.

Ceea ce este cel mai important este ca, la final, atmosfera din familie sa fie una armonioasa iar pentru asta este foarte important modul in care ne facem intelesi, modul de exprimare al opiniei si chiar al dezacordului.

Din pacate inca mai vedem parinti care se acuza reciproc pentru esecurile copiilor sau pentru erorle aparute in educatia lor.

Fiecare parinte are visele lui in legatura cu odrasla, fiecare dintre ei are o opinie in ceea ce priveste posibilitatile, capacitatile si abilitatile copiilor. Mama il vrea artist in timp ce tata il vrea sportiv; mama il vrea medic, in timp ce tata spera sa-i duca visul mai departe si sa se faca si el inginer etc. Oricum ar fi, si mama si tata sunt absolut siguri de optiunea lor.

Ceea ce este daunator atat pentru copil cat si pentru cuplul parintilor este lupta nesfarsita, surda, dusa la extrem. Decat sa se creeze tensiuni permanente, cel mai eficient ar fi sa existe o discutie, cu pareri pro si contra, eventual sa se ceara si o opinie a celui mic, fara incercari subtile de influenta.

Chiar daca cel mic va alege de dragul mamei sau al tatalui, odata inceputa activitatea respective copilul se va hotari singur daca este ceea ce-si doreste, daca este pentru el sau nu.

Si, in acel moment apar doua situatii complet nefericite. Fie cel mic va face ceva ce-i displace, ceva ce va ajunge obiectul urii si dispretului lui in timp, ceea ce nu va conduce la performante ci dimpotriva.

A doua situatie poate fi si mai periculoasa. Cel mic va renunta la aceasta actiune, va adopta un nou hobby, pe care, probabil ca il va parasi la prima greutate intalnita, adica destul de curand (se stie doar ca orice hobby are si momente de oboseala, frustrare, munca, activitati care presupun o pasiune reala si o daruire totala) pentru ca a vazut ca se poate sa o faca spunndu-si ca va lua de la capat cu altceva ce, desigur ca i se va potrivi mult mai bine. Astfel, dus in timp, acest comportament va creea unul similar adultului care nu va reusi sa duca nimic la bun sfarsit cu simt de raspundere si responsabiliate.

Pana la urma ideea este ca nu tebuie sa avem neaparat aceeasi parere, aceeasi abordare a vietii ci ar trebui sa avem deschidere catre comunicare, negociere. Cu acestea si cu intelepciunea vietii paintii ar trebui sa ajunga sa faca niste reguli clare pe care sa le respecte in aceeasi masura fiecare dintre ei, si isi pot face un plan de educatie coerent si pe termen lung. Astfel casa nu va ajunge un camp de bataie ci va ramane un camin fericit dag tuturor.

Valentina Popescu

Alte articole care te pot interesa:

Vanduta de parinti

Prietenie din file de poveste

Mesaj de dincolo de viata

Sa mori din dragoste

O viata distrusa pentru o noapte

Am regasit iubirea

Peste 30 de ani – un alt inceput

Cum miroase dragostea ta?

Am fost pierduta la un joc de carti

Cand dragostea te dezamageste