L-am intalnit pe el, virtual Fat Frumos calare pe calul Internetului. Nu ne-am dat intalnire, dar m-am indragostit de el, de ceea ce-mi spunea, de ceea ce ma facea sa simt dincolo de ecranul monitorului. Il adoram si ma gandeam ca, un suflet pe care-l pot iubi fara a-l atinge e inima si atingerea mea sublima. A trecut un an, totul a inceput si a devenit fantastic, ma simteam in al noua-lea cer cand eram cu el. Lumea-mi parea infima, greutatile minime si reusita pe aproape. Desi nu-l vazusem niciodata imi parea fidel si i-am jurat fidelitate.
Dupa un timp, suferinta se pare ca ne-a doborat, mai mult pe el decat pe mine si a cedat. Acum il simt cum se indeparteaza de mine, dupa clipe si soapte de iubire, dupa lungi nopti de dragoste si desfatare, dupa un an de greutati si fericire. Am ramas singura, dar stiu ca ma cauta, cu sufletul si nu cu trupul - o simt acolo undeva intre mainile lui calde si ma rog la Dumnezeu sa fie asa pentru ca ceva s-a rupt in mine si nu-l mai pot uita.
A fost si este este comoara sufletului meu, tot ce am mai scump pe lume. Daca va fi sa ma paraseasca ... o sa-mi aplec capul incet si lacrimi o sa-mi spele fata. Oricum, nu uitati: o dragoste mirifica, mai mare ca cea virtuala, eu n-am intalnit. Iar pe el il iubesc si fara sa ma vrea si il iubesc pana o sa-mi pot nchide ochii linistita. Pentru ca el e dragostea mea si il voi astepta chiar si o eternitate daca trebuie.
