Am avut dintotdeauna tot ce mi-am dorit. La gradinita aveam jucarii pe care alti copii nici nu visau sa le primeasca. Apoi la scoala, la liceu si mai tarziu la facultate, am fost mereu in centrul atentiei. Fetele isi doreau sa fie cu mine, imi trimeteau biletele si-mi faceau tot felul de declaratii de iubire. Poate din cauza asta am considerat ca totul mi se cuvenea si ca eu, marele cuceritor, nu trebuia sa dau nimic celor care mi se daruiau.
Pe Cristina am cunoscut-o la petrecerea data de un fost coleg de facultate. Ma impresionasera placut ochii ei albastri. Am hotarat sa o agat. Tocmai incepuse o melodie potrivita pentru asa ceva, <Hungry eyes>, asa ca n-am mai pierdut timpul. Am invitat-o la un dans si am inceput sa-i soptesc cuvinte dulci la ureche. La un moment dat si-a facut intrarea o bruneta superba. Nu mai aveam ochi pentru Cristina si toata noapte am stat pe langa bruneta. Evident, dimineata am plecat cu ea acasa, fara ca macar sa-mi iau la revedere de la fata cu ochi albastri.
Au trecut cativa ani, terminasem facultatea si la un moment dat m-am angajat la o firma mare de avocatura. In prima zi am facut cunostinta cu noii colegi de birou. Cand am ajuns la una dintre colege si mi-am spus numele, aceasta si-a scos ochelarii de soare si mi-a spus scurt:
-Noi doi ne cunoastem.
M-am uitat mirat la ea. Avea, intradevar, ceva cunoscut, dar nu-mi dadeam seama ce anume.
-Eu sunt Cristina. Ne-am cunoscut la Catalin, cu ceva timp in urma. Si chiar am dansat impreuna.
M-am prefacut ca-mi aduc aminte de ea, desi in acel moment memoria nu ma ajuta. Asta m-a intrigat si mai mult si poate ca a fost si cauza problemelor ulterioare. Abia dupa cateva zile mi-am amintit cum o cunoscusem pe Cristina.
Si am decis, cum altfel, sa fie a mea. Numai ca fata, la toate cuvintele mele, imi raspundea rece, de parca nici nu ma auzea. Iar asta ma indarjea mai tare. Ii cumparam tot felul de cadouri micute, simbolice, doar doar o sa-mi cada in plasa. Pana la urma am folosit argumentul forte: am invitat-o cu mine la Paris. Aveam acolo o matusa din partea tatalui si imi platea in fiecare an o vacanta de doua saptamani in Franta. Cand a auzit de Paris a avut o scurta tresarire de incantare, dar mi-a spus scurt.
-Vin cu tine doar daca nu am nici o obligatie. Sa nu crezi ca daca ma duci la Paris o sa-ti si sar in pat.
-Cristina, cum poti sa crezi asta?! Asa ma sti tu pe mine?!
-Din nefericire, asa te stiu. Nu o sa uit cum si-a taiat venele colega mea de clasa pentru tine iar tu nu te-ai dus macar la spital sa o vezi.
M-am prefacut ofensat, desi imi adusesem aminte de povestea de care-mi vorbea.
-Atunci eram un copil. M-am schimbat. O sa vezi.
A acceptat si pana la plecare eu mi-am facut tot felul de planuri de cum sa o cuceresc. Ma obseda ideea ca o femeie sa mi se opuna, mai ales una care nu era cine stie ce frumusete. La Paris am dus-o prin cele mai romantice locuri, dar lovitura de gratie a fost o plimbare noaptea, pe Sena. Era o plimbare romantica, la lumina tortelor, iar atmosfera de pe vas a fost extraordinara. Evident, eu ii spuneam numai vorbe frumoase. La un moment dat a tresarit, s-a lipit de mine si mi-a spus:
-Mihai, sa nu-ti bati joc de mine, pentru ca nu as putea suporta una ca asta. Daca nu ma iubesti, lasa-ma, nu mai insista. I-am cuprins fata intre palme si am lasat sa alunece doua lacrimi pe obraz.
-Cristina, iau martora Sena ca gandurile si dorintele mele sunt cele mai sincere. Iti jur ca mi-esti draga.
I-am spus si alte vorbe, fiindu-mi mie jena de minciunile pe care i le sopteam. In noaptea aceea mi-a cedat. Si am cunoscut pentru prima data voluptatea, eu, care avusesem o gramada de aventuri pana la ora aceea. O cunosteam de la o femeie pentru care eram primul barbat. Eram in al noualea cer. Femeia de langa mine mi se daruise total. Niciodata nu simtisem ceva asemanator din partea altei femei. Cristina imi daruia trupul si o data cu trupul, imi daruia si sufletul ei. M-am simtit cuprins de ameteala dar mi-am revenit. Nu trebuia sa renunt la planul meu. Acum, ca fusese a mea, orgoliul meu era satisfacut.
La intoarcerea acasa i-am spus adio si i-am intors spatele, fara sa ma mai uit in urma. Simteam ca e descumpanita si ca sta acolo, in drum, asteptand un semn de la mine. A doua zi mi-am trimis demisia prin fax – nu mai voiam sa o vad. M-am mutat la o alta firma, pe un salariu mai bun si am crezut ca totul se terminase. Dar, ma credeti sau nu, aveam mereu in fata ochilor momentele in care facusem dragoste cu ea. Intr-o zi, ma trezesc la noul birou cu o fosta colega, care-mi spune ca nu se astepta de la mine la un asemenea comportament.
-Dar ce-ai fi vrut sa fac? Sa o iau de nevasta? Am intrebat-o eu, stiind dinainte raspunsul ei.
-Normal. Daca nu voiai o familie, de ce ai lasat-o gravida pe Cristina? Apoi ai plecat ca un las!
Am ramas blocat. Nu mai intelegeam nimic. Am oprit-o si-am rugat-o sa-mi spuna inca o data povestea. Asa am aflat ca in urma aventurii cu mine, Cristina ramasese insarcinata. In dupa amiaza aia m-am dus la ea, cu un buchet imens de flori. Speram sa ma primeasca cu bratele deschise, dar ma inselasem. Nu mai era femeia care mi se abandonase. Era o femeie rece, care ma trata dispretuitor. Ore intregi am incercat sa o conving sa se impace cu mine si sa se casatoreasca cu mine. A acceptat dar mi-a spus:
-Fac asta pentru copil. Daca n-ar fi copilul nici nu te-as mai asculta.
Ne-am casatorit imediat, dar un accident nefericit din luna de miere a dus la pierderea sarcinii. De atunci Cristina era complet alta. Ma uimea mai ales cand lua apararea femeilor care calcau pe de laturi. Intr-o seara eram in vizita la niste prieteni si vorbeam despre o cunostinta comuna care-si inselase sotul cu toti barbatii din preajma ei. Dintr-o data, Cristina s-a suparat.
-Nimeni nu are voie sa le judece. Ce stiti voi de ce au facut pasul? Cum va permiteti voi sa judecati alte persoane, mai ales cand nici unul nu sunteti usa de biserica?!
M-am simtit jenat de parerea ei si am schimbat subiectul. Aproape ca uitasem incidentul cand, intr-o zi, m-am dus sa o iau pe sotia mea de la birou. Ramasese printre ultimii. Am vazut-o pe geam in picioare, discutand cu un barbat, coleg de-al ei. La un moment dat barbatul o prinde de mana iar ea isi lasa mana in a lui. Cand am deschis usa au tresarit amandoi. Mi l-a prezentat. Cand am ramas singuri am intrebat-o ce e cu acel individ.
-Ce vrei sa spui?
-Te-a luat de mana, asta vreau sa spun.
-Ti se pare. Esti gelos si ai impresia ca vezi lucruri care nu s-au petrecut. E un amarat care-mi face curte din liceu dar pe care nu l-am luat niciodata in serios, pentru ca nu-mi place de el.
Au trecut cateva luni de la incident. Intr-un week-end din decembrie, sotia mea imi spune ca pleaca in delegatie la o sucursala de-a lor din Constanta. Nu era prima data, asa ca nu am avut nimic de zis. Intr-o sambata seara, primesc telefon de la un spital din Brasov. Sotia mea avusese un accident la schi. Uimit, ma urc in masina si plec la Brasov. Am gasit spitalul si rezerva in care era ea. Doctorul ii dadea ultimele sfaturi si ii spunea ca barbatul care o insotise era in afara oricarui pericol. M-am uitat la ea si am vazut o teama in ochii ei. Apoi am intrebat-o:
-El e barbatul?
-Da, dar nu e ceea ce crezi tu.
-Ce cred eu?! Sa vedem. Mi-ai spus ca te duci la Constanta si esti la Brasov. Mi-ai spus ca e sarcina de serviciu si te gasesc cu un barbat care-ti face curte de ani buni. Ce-as putea sa cred?
-Te rog, lasa-ma sa-ti spun. Nu e nimic din ce pare.
Am privit-o in ochi cu dispret si i-am intors spatele. M-am dus la barbatul care crease problema. I-am spus scurt:
-Voi divorta de ea. Tu o vei lua de sotie. Altfel te ucid, orice s-ar intampla.
Probabil ca aveam o sclipire de nebunie in ochi, ca in ai lui am citit teama. Dupa doua luni aveam actele de divort iar dupa inca o luna, Cristina era casatorita cu cel care ne distrusese noua casnicia. Dar nu m-am multumit cu asta. Voiam sa fie nefericita si sa stie cat a pierdut in clipa in care ne-am despartit. Voiam sa o stiu fericita, dar nu fara mine. Asa ca tot ce am facut din acel moment, aveam grija sa ajunga la ea. Mai mult, am facut totul ca sotul ei sa-si piarda, pe rand, locurile de munca. L-am <ajutat>, indirect, sa se imprumute la camatari. Si camatarii i-au luat si casa si masina. Se apucase de bautura si vindea totul din casa. Auzisem chiar ca devenise violent si isi lovea sotia.
In timpul asta eu urcam pe scara sociala. Ajunsesem asociat la o firma de avocatura din Bucuresti. Dar tot nu eram multumit. Mai aveam un pas de facut. Si l-am facut. M-am casatorit cu cea mai buna prietena a ei. Si am avut grija sa afle printr-o invitatie trimisa surorii ei. Cand a citit-o nu a mai rezistat. A avut un accident vascular. Au dus-o la cei mai buni medici, dar totul a fost zadarnic. Nu si-a mai revenit niciodata. Acum sta intr-un scaun cu rotile.
Sotul a divortat de ea si a disparut din viata ei. Iar eu o vizitez in fiecare duminica. Ma aude dar nu-mi poate vorbi. Stau langa ea o jumatate de ora, apoi plec. Uneori am impresia ca e constienta de ceea ce e in jurul ei, de ceea ce a devenit. Si din cand in cand plange.
Iar sufletul meu plange o data cu al ei. Pentru ca sufletele noastre au fost mereu unul langa celalalt si vor fi intotdeauna. Doar trupurile acestea vremelnice ne impiedica sa fim iar impreuna. Impreuna pentru o eternitate. Si dincolo de ea. Pentru ca dragostea supravietuieste timpului.
