Dragoste dincolo de logica
Nu stiu de ce m-am apucat sa scriu aceste randuri. Ce ma determina sa pun pe hartie amintirea unei vieti chinuite? Nu vreau sa-mi planga nimeni de mila si nici sa aud cuvinte de genul “saraca fata”. Nu vreau sa aud ca “asa-i trebuie, cine a pus-o sa faca asta?”. Singurul lucru pe care-l doresc este sa-mi regasesc linistea pierduta intr-un moment de ratacire. Vreau iar o viata normala, o familie normala. Vreau sa pot face iar planuri alaturi de cei dragi. Sa pot fi eu insami, fara sa ma ascund, fara sa am constiinta incarcata, fara sa am remuscari pentru ceea ce am facut. Sufletul meu striga dupa pacea eterna si nu am parte de asa ceva nici ziua, nici noaptea.
Povestea mea de dragoste nu este una clasica, de genul Ea l-a intalnit pe El si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Asa mi-as fi dorit sa sune, dar ceva, poate din mostenirea mea genetica sau poate vreun blestem cazut pe vreunul din stramosii mei a schimbat totul.
Dintotdeauna am fost o rasfatata a soartei. Am avut parte de lucruri la care altii doar visau. Copilaria mea a fost una perfecta, iar adolescenta a fost extraordinara. Oriunde mergeam eram inconjurata de admiratie. Sunt bruneta si am parul ondulat, ochii caprui si 175 cm inaltime. Arat foarte bine dupa standardele masculine si am vazut, oriunde m-am dus, dorinta din ochii barbatilor atunci cand isi aruncau privirile pe picioarele mele sau pe pieptul meu dezgolit, lasat usor la vedere pentru a le atata dorinta. Nu m-a deranjat niciodata sa fiu fluierata pe strada sau sa mi se arunce diverse vorbe, cu sau fara perdea. In fapt, consideram ca mi se cuvin laudele. Asa l-am cunoscut si pe sotul meu, pe Alin. Mergeam pe strada si la un moment dat m-a oprit de la spate un individ.
-Domnisoara, domnisoara, va rog frumos, ati vazut-o cumva?
-Ce anume?
-Am pierdut-o domnisoara si nu stiu unde sa o mai gasesc...
-Linistiti-va. Ce anume ati pierdut?
-Inima domnisoara. Ai trecut pe langa mine si mi-ai luat inima. O vreau inapoi cu tot cu dragostea care s-a nascut in ea!
In momentul urmator am izbucnit in ras. Credeam ca vazusem si auzisem toate modalitatile de a agata o femeie pe strada, asta era ceva nou. Cand a vazut ca rad, a rasuflat usurat.
-Uff, ma bucur ca s-a terminat cu bine. Ma asteptam la cel putin o palma. Buna. Eu sunt Alin.
-De fapt, domnule, te inseli daca ai impresia ca s-a terminat cu bine. Acum trebuie sa platesti, am spus eu incruntandu-ma.
Stiam de la tatal meu sa fac asta. El mi-a explicat ca de multe ori, in viata, aparentele te pot ajuta sa scapi dintr-o situatie. Asa se incrunta el cand voia sa bage spaima in subalterni. Ma invatase si pe mine. Spunea:
-Ioana, invata sa ii manipulezi pe ceilalti daca nu vrei ca ei sa te manipuleze pe tine. In felul asta te poti proteja mai bine. Plus ca esti femeie ori asta inseamna ca esti de doua ori mai vulnerabila ca un barbat.
L-am vazut pe Alin ca era putin ingrijorat de schimbarea mea.
-Te rog sa ma scuzi, eu...
-Nici o scuza. Dar ce crezi ca sunt eu, o femeie pe care o poti agata la primul colt de strada?
-Nu...
-Atunci ce? Ai crezut ca te iei de mine si o sa scapi ieftin?
Abia ma abtineam sa nu rad cand l-am vazut ce fata face.
-Nu stimabile, vei plati pentru gestul tau. Nu vei scapa asa de usor. Mai intai o sa ma inviti la o pizza, apoi o sa ma duci la un film, in Mall si la final ma vei conduce acasa. Cu masina ta sau cu taxiul, ca dupa o asemenea zi nu o sa mai pot merge pe jos.
Se uita la mine si nu stia cum sa reactioneze. M-am gandit ca l-am pedepsit destul si i-am intins mana:
-Ioana. Imi pare bine de cunostinta.
Asa a inceput relatia mea cu barbatul pe care l-am iubit cel mai mult in viata. Peste doi ani ne casatoream la Sinaia - tineam neaparat ca nunta mea sa fie altfel decat cele normale. Prietenele, colegele, ma invidiau si ma tachinau. Toate il placeau pe Alin si nu se sfiau sa mi-o spuna.
Departe de a ma supara pe ele, le intelegeam, pentru ca iubitul meu arata superb. Avea 193 cm inaltime si 107 de kg distribuite uniform. Muschii ii erau lucrati pentru ca mergea la sala de 2-3 ori pe saptamana. Parul era tuns bross si buzele lui senzuale erau arma forte dupa care tanjeau toate femeile din preajma.
Dupa casatorie lucrurile au mers in continuare la fel de bine. Alin era mereu atent cu mine si-mi facea tot felul de surprize romantice. Lucruri placute si utile in fiecare casnicie pentru ca nu lasa flacara iubirii sa se stinga. Eu schimbasem deja 2 job-uri si acum lucram la sucursala municipala a unei banci, ca manager PR. Director era un bun prieten de-al tatalui meu si imi prevazuse o frumoasa cariera in domeniu. Asa ca ma trimitea la toate cursurile organizate de banca.
Cele mai multe se tineau la Predeal si la Poiana Brasov, locuri in care banca avea cateva imobile in proprietate. La unul din aceste cursuri s-a intamplat si povestea mea. Aici venise si un coleg, un individ atat de urat incat toate fetele din banca il ocoleau. Tipul nu era casatorit si nici una dintre noi nu se intreba de ce. Mai mult, pe la spate, toata lumea ii spunea Cimpanzeul. Avea mainile paroase si perciunii lasati sa rceasca pe fata asa cum faceau englezii prin secolele XVIII – XIX. Dar pe individ nu parea sa-l deranjeze uratenia lui. Ori de cate ori venea la mine cu ceva treaba, incerca sa-mi faca cate un compliment.
Firesste ca nici nu-l luam in seama. Straniu este ca mereu cand se apropia de mine ma luau fiori. Ii puneam pe seama repulsiei mele fasa de el si de uratenia lui. La cursul respectiv individul se tinea scai de mine iar colegii si colegele faceau haz pe tema asta. Imi spuneau ca parca joc in “Frumoasa si Bestia”. Nu le luam in seama dar uratenia colegului ma oripila si pe mine.
A doua zi, in timpul pauzei de masa, o colega se aseaza langa mine. Toata dimineata uratul se tinuse scai de capul meu. Colega mi-a atras atentia ca devenisem tinta privirilor lui iscoditoare.
Spre seara nu stiu cum s-a intamplat dar ramasesem singura in sala de mese. Ma ridic si vreau sa plec spre camera cand simt o mana care ma atinge. Tresar si ma dau un pas inapoi, speriata.
-Scuza-ma, nu am vrut sa te sperii. Era colegul cel urat. Ceva din glasul lui ma infiora. Eram furioasa pe mine insumi ca nu stiam cum sa reactionez.
-Stai linistit, nu m-ai speriat, am ingaimat eu.
-Atunci imi dai voie sa te conduc spre camera?
-OK.
Am pornit usor spre lift.
-Stiu ca toata lumea ma vorbeste pe la spate.
-Eu nu...
-Nu trebuie sa te scuzi. M-am obisnuit cu asemenea lucruri si nu-mi mai pasa de ele. Oamenii sunt rai si isi creeaza o imagine gresita despre mine. Tu stiu ca nu esti asa.
Liftul ajunsese la etaj si coboraseram. Am inceput sa pasim pe culoar.
-Am vazut cat de deosebita esti de toate celelalte fete din banca.
-Ti se pare, nu sunt cu nimic mai speciala...
Dar in sinea mea stiam ca eram. Simplul fapt ca vorbeam cu el cand toata lumea il ocolea arata ca eram altfel... Si mai ales eram furioasa pentru ceea ce simteam in acel moment in mine. Imi venea sa-l iau in brate si sa fac dragoste cu el. Nu stiu de ce simteam asta. Cred ca magnetismul lui pusese stapanire pe mine. Probabil a simtit ceva pentru ca s-a oprit in dreptul unei usi si m-a atins usor pe par.
-Esti atat de frumoasa Ioana si te doresc atat de mult. Din prima clipa in care te-am vazut te-am vrut.
-Nu se poate... Eu sunt casatorita si...
-Ssst... Mi-a pus un deget pe buze iar atingerea lui m-a infiorat si mai tare. Nu mai spune nici un cuvant acum. Te vreau Ioana in clipa asta.
Am vazut cum deschide usa de la camera si am realizat ca nu era camera mea. M-a impins usor de pe hol si a inchis usa. Imediat am simtit mainile lui care incercau sa-mi scoata hainele de pe mine. Nu ma puteam impotrivi de parca as fi fost hipnotizata. Stiam ca barbatul de langa mine este unul dintre cei mai urati barbati de pe pamant, dar ceva ma impingea sa merg mai departe. L-am simtit cum imi scoate fusta si cum ma ridica in brate ca pe un fulg. Sau ca pe o prada.M-a pus pe pat si a continuat.L-am simtit cum patrunde in mine si in momentul acela amgemut de dorinta...
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar a fost o noapte perfecta. Nici un alt barbat nu ma facuse sa simt atata dorinta si atata eliberare. Nu ma intelegeam pe mine insami dar intelegeam ca uneori, in viata, uratenia este compensata de altceva. Matei avea acel altceva. Dimineata m-a prins la el in pat. Imi era rusine sa-l privesc in ochi. Plangeam pur si simplu, fara sa-mi pot controla lacrimile, fara sa-l critic, fara sa-mi para rau. Mi-a spus:
-Ioana, nu trebuie sa iti para rau.
-Nu-mi pare, adica imi pare. Nu stiu...
-Stai linistita, nimeni nu va afla nimic despre ce s-a intamplat. O sa ma tin departe de tine ca sa nu intre nimeni la banuieli.
-Multumesc frumos. Dar as vrea sa intelegi ca a fost o gresala si ca nu se va mai repeta.
-Inteleg, Ioana. Vreau doar ca tu sa accepti ca nu a fost o gresala. Cat despre faptul ca se va repeta sau nu, lasa timpul sa decida, iubirea mea. Si in momentul acela mi-a prins capul in palme si m-a sarutat. Am simtit aceeasi fiori din seara precedenta si ceva din mine m-a avertizat ca lucrurile nu se vor opri aici.
De atunci, din acea seara, am devenit amanta lui Matei. Omul asta ma prinsese cu ceva. Il uram cand era departe de mine si ma uram pe mine insami pentru slabiciune. Dar in momentul in care se apropia de mine, vointa imi paraliza si singurul lucru pe care il stiam era ca vreau sa-l simt in mine, adanc, sa ma posede salbatic si tandru in acelasi timp, asa cum doar el stia sa o faca.
Alin nu a simtit niciodata nimic, dar aventura mea m-a inchis putin fata de el. Il iubesc si imi doresc sa avem o relatie ca si pana sa-l cunosc pe Matei, dar in acelasi timp stiu ca nu pot renunta la amantul meu. Uneori Matei ma tachineaza dupa ce facem dragoste:
-Iubire, vezi sa nu intarzii acasa ca se poate supara sotul tau pe tine.
-Ce rau poti sa fii..
-Dimpotriva. Tin la tine si vreau sa-ti mearga perfect casnicia. Doar nu vrei sa inceapa omul sa banuiasca ca-l inseli. Ar putea divorta de tine.
Simplul gand ca Alin ar putea divorta de mine ma infioara. As face orice ca sa-l pastrez. Si as face orice sa scap de obsesia pentru Matei. Stiu ca viata mea nu poate merge mai departe asa. Dar in acelasi timp stiu ca nu pot renunta la nici unul dintre cei doi: pe Alin il iubesc la nebunie iar pe Matei il doresc asa cum nu am dorit vreodata pe nici un alt barbat. Nu stiu ce se va intampla, dar cu siguranta printesa va saruta degeaba Bestia. Pentru ca Bestia nu se va transforma niciodata intr-un print fermecator ci va ramane mereu acelasi broscoi urat.
Autor Ioana
