Dragoste blestemata

Dupa ce ne-am cunoscut ne-am mai vazut de cateva ori, la aceeasi prietena a ei. In tot acest timp eu incercam sa comunic cu ea, dar imi era foarte greu din pricina prietenei, care era mereu cu ochii pe mine. Nu stiam ce sa fac si nici cum sa leg o conversatie, doar ca sa-i atrag atentia asupra mea. SI tocmai cand voiam sa las totul balta, s-a intamplat acel ceva care mi-a schimbat viata. Am intalnit-o pur si simplu pe strada, cand se mergea la cumparaturi si am rugat-o sa-mi dea voie sa o insotesc.

-Bine, dar daca ne vede Cami? Sau daca ne vede altcineva si-i spune?

-Acum ce-o sa fac? Nu pot sa ma vad cu nimeni intamplator, ca cine stie ce afla Cami? Ca doar nu facem nimic rau.

-Nu stiu ce sa zic, Dragos…

-Zi da si hai sa mergem la cumparaturi.

Am auzit-o cum a oftat dar nu a avut puterea sa ma refuze. Urmatoarele doua ore le-am petrecut intr-un mare supermarket. Si tot intamplarea mi-a venit in ajutor. La casa, Anca a constatat cu surprindere ca nu avea portofelul la ea - il uitase acasa. I-am imprumutat eu bani, apoi am condus-o acasa. La inceput a vrut sa-mi interzica asta, dar i-am replicat.

-Nu e negociabil. Cum o sa te las singura cu atatea sacosi? Ce ai crede despre mine sau ce ar crede altii care ar afla asta?

Nu a mai stiut ce sa spuna si am plecat spre casa ei. Acolo am lasat-o la scara, ca sa nu fortez lucrurile.

-Dragos, hai sa-ti dau banii…

-Mii de scuze, dar nu mai pot sta. Mi-i dai altadata.

-Ti-I las la Cami.

-Esti nebuna? Si ce-o sa-I spui, ca am mers impreuna la cumparaturi? Cu ea n-am facut niciodata asta. Suna-ma si ne vedem intr-o zi.

-Bine, dar…

Nu am mai asteptat raspunsul ei si am luat-o la fuga. Era ocazia pe care o asteptasem atata, sa ma intalnesc cu ea, singur. M-a sunat a doua zi si am stabilit o noua intalnire, in oras, la o cofetarie. Cand a incercat sa refuze, i-am spus:

-Pai dobanda mea unde este?!

Asa a avut loc prima intalnire, apoi a urmat alta si altele. De Cami ma despartisem inainte sa afle ceva, iar relatia mea cu Anca mergea din ce in ce mai bine. La cateva luni dupa ce ne-am cunoscut a decis sa renunte la virginitate, fiind decisa ca, in timp, se va casatori cu mine. Nu stiu altii ce relatii au, dar a noastra a fost perfecta. Ne-am ajutat unul pe celalalt sa terminam facultatea, apoi ne-am mutat impreuna. Eu lucram la o firma de software, iar ea era psiholog la o firma de pasa si protectie. Ne-am casatorit, iar saptamana de miere am petrecut-o in Grecia, intr-o insula superba. Apoi, la un moment dat, ea a inceput sa vorbeasca despre copii. Voia sa facem unul cat mai repede. I-am spus ca mai intai trebuie sa ne luam casa, sa nu mai platim chirie si sa fim siguri pe slujbele noastre, dar se pare ca vorbeam degeaba. Anca mea stia una si buna, ca ea vrea copil cat mai repede.

Cand a vazut refuzurile mele repetate, a inceput sa se indeparteze de mine. Venea tot mai tarziu de la munca si pleca tot mai des in delegatii. Nu mai vorbeam aproape deloc, iar despre sex, nici nu mai putea fi vorba. Se mai intampla din cand in cand, dar tineam in brate o femeie de marmura, rece si calculata, care nici macar nu se straduia sa ascunda faptul ca atingerile mele ii displac. Am incercat sa am o discutie cu ea, sa o intreb daca vrea sa divortam, dar m-am lovit de un zid al tacerii. Apoi, intr-o zi, cand era la munca, am vazut jurnalul ei pe masa. Nu stiu de ce tinea jurnal si nici ce anume tinea sa noteze in el. Stiam ca nu e frumos ce fac, dar am deschis agenda si am inceput sa citesc din ea. Citeam si nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie: sotia mea avea un amant, un coleg de serviciu. Fiecare cuvant de acolo ma biciuia, pentru ca descria fiecare moment petrecut cu el, cu amantul.

Si ca totul sa fie si mai rau, de cele mai multe ori ma compara cu el, cu acel individ. Cand s-a intors i-am cerut o explicatie. Mi-a spus ca ma iubeste si ca nu are puterea sa se desparta de mine. Am incercat sa o fac sa renunte la amant, sa uitam totul si sa ne refacem relatia, dar nu a fost chip. Ba mai mult, mi-a cerut sa-I respect deciziile si sa ne purtam ca doi oameni maturi. Nici acum nu-mi vine sa cred ca am intrat in jocul ei. Atat de mult, incat amantul venea la noi la usa sa o scoata la plimbare. Il pofteam in sufragerie pana cand Anca era gata si purtam o conversatie de complezenta, fara sa abordam subiectul care ne interesa pe amandoi. In tot acest timp, Anca a continuat sa-si completeze jurnalul cu exactitate, avand grija sa noteze pana si cele mai scabroase intamplari. De fiecare data il lasa deschis, pe masa, la pagina unde facuse adnotarea. Iar eu, constiincios, continuam sa-l citesc si sa ma intreb ce se intampla cu femeia de care ma indragostisem si ce se intampla cu mine, mai ales, ca nu faceam nimic?!

Intr-o zi, citind printre randuri, am aflat o veste care m-a bulversat: Anca, sotia mea, era insarcinata. Si acolo, in paginile jurnalului, isi arata bucuria ca are un copil cu el, cu amantul sau si nu cu mine, sotul ei legitim, care ma dovedisem a fi un barbat mai slab decat ar fi crezut ea. Am luat jurnalul, mi-am facut bagajele si am plecat. Am bagat divort. In mod cu totul surprinzator, Anca mi-a respins cererea de divort, sustinand ca vrea sa avem o viata de familie impreuna. Atunci am depus jurnalul, ca proba principala impotriva sotiei mele. Pana si judecatoare si chiar avocata ei au fost surprinse de josnicia jurnalului, de mizeriile scrise acolo si care aratau ca au de-a face cu o sotie adultera si parsiva.

Cu toate ca nu aveam nevoie de compatimirea lor, m-am simtit bine ca nu trec singur prin asa ceva si ca niste straini chiar sunt de partea mea. Verdictul a fost cel normal: eu si Anca am fost divortati. De atunci am rupt orice legatura. Doar ea a incercat sa ma contacteze de cateva ori prin prieteni comuni: amantul o parasise chiar in luna in care trebuia sa nasca. Imi transmitea ca vrea sa fim din nou o familie si sa ne rezolvam problemele. Numai ca de data asta, problema noastra avea o noua necunoscuta in plus: copilul care urma sa se nasca si care nu avea nici o vina pentru tot ce s-a intamplat.

Nu puteam sa cresc un copil care nu era al meu, nascut dintr-o dragoste nelegiuita si rod al relatiei adulterine al fostei mele soti. Cat despre ea, despre Anca, nu m-as mai fi putut apropia niciodata de ea, ca barbat, dupa ceea ce mi-a facut. De atunci au trecut ani si prin prieteni comuni am aflat ce mai face fosta mea: are inca un copil, facut cu alt barbat si pozeaza in femeia puternica, independenta, care nu are nevoie de un tata pentru copiii ei, care-si poate creste singura odraslele fara sa aibe un sot.

Nu stiu daca sa-mi fie mila de ea sau daca sa o dispretuiesc. Nu mai am timp de astfel de sentimente, pentru ca viata merge inainte. Intre timp m-am casatorit si am o sotie care ma iubeste din tot sufletul si o fetita extraordinara. Sunt fericit, iar in viata mea fericita nu mai e loc pentru regretele trecutului.

Laurentiu Ianculescu

Alte articole care te-ar putea interesa:

Conservati-va Frumusetea!

Corpul Nostru Adora Uleiul De Masline

Peste 30 de ani – un alt inceput

Cum miroase dragostea ta?

Cum este sex-ul dupa 30 de ani