Dragobete, zeul autohton al iubirii si al sporului casei

Dragobete, zeul autohton al iubirii si al sporului casei

Pentru ca in luna Februarie se serbeaza Ziua Indragostitilor – imprumutata de pe la altii - m-am gandit ca ar fi frumos sa mai aflam cate ceva si din traditia romaneasca, si, eventual, sa incercam sa o perpetuam pe aceasta, in loc sa tot adoptam festivitatile altora. Nu de alta dar si stramosii nostri se bucurau si serbau fiecare etapa a anului.

O sa ramaneti surprinse cand veti afla ce frumos serbau “batranii” nostri aceasta zi de dragoste, zi care prevestea venirea primaverii si, mai ales, cat de veche este aceasta traditie in cultura poporului nostru.

Astfel, in credinta populara, ziua in care celebram dragostea si buna dispozitie este insemnata in calendar cu o cruce neagra. Astazi iubirea este la mare prêt…

Radacinile acestei sarbatori ne vin din vremurile bravilor daci.

Despre etimologia cuvantului va pot spune ca provine de la doua cuvinte dacice: “trago” (tap) si “bête” – picioare. Aici se impune sa amintesc faptul ca, in cultura dacica, tapul era simbolul fertilitatii si al dagostei. Dacii credeau ca aceasta zeitate simbolizata de animalul tap avea menirea de a oficia in ceruri toate nuntile animalelor. In timp, aceasta credinta de impreunare in cer, s-a extins si asupra oamenilor.

In ziua de Dragobete, toate actiunile legate de ceea ce se intampla in casa, in familie, sunt sortite succesului. Astfel, toate activitatile casnice efectuate in aceasta zi vor avea spor. Pentru ca, nu-i asa, in casa totul se face cu drag.

Bunicii nostri spuneau ca este bine ca in ziua de Dragobete sa scuturi si sa deretici prin casa, sa reasezi lucrurile si astfel binele, sporul si norocul se vor intoarce catre familia ta.

Trebuia insa sa te feresti sa lucrezi campul sau curtea pentru ca zeul iubirii te pedepsea si capatai friguri.

Tot in ziua de Dragobete mai exista o traditie. Se aduna zapada in butoaie, si asta o faceau doar fetele si nevestele tinere. Cu apa rezultata din topirea zapezii, se imbaiau la anumite sarbatori de peste an.

Un alt obicei era acela de a scoate din pamant radacina de spanz – o planta extraordinara necesara intr-o casa, fiind cunoscuta pentru efectele sale terapeutice.

Pana si pasarile serbau ziua dragostei. Se strangeau, si inca o fac, in stoluri, se imperecheau si incepeau construirea unui cuib.

De aici provine si credinta ca cei ce lucreaza in aceasta zi de sarbatorire a veseliei vor canta ca pasarile in tot anul ce va sa vina.

Din pacate, cei care nu si-au gasit perechea pana in aceasta zi, se pare ca vor ramane singuri pana la anul.

Dragobetele sau “Cap de Primavara” era considerata prima zi de primavara, si asta pentru ca, daca vremea era frumoasa, se culegeau ghiocei si branduse.

Dincolo de toate semnificatiile si obiceiurle stramosesti, Dragobetele este o zi deosebita de sarbatoare autohtona si, pe care o putem introduce cu success chiar si in circuitul comercial. Mai bine sa vindem amintiri traditionale romanesti decat sa creem istorie unor popoare fara istorie.

Valentina Popescu

Alte articole care te-ar putea interesa:

Lacrima unei Deceptii

Peste 30 de ani – un alt inceput

Ce vrei sa fie: prieten, amant sau iubit?!

Cum miroase dragostea ta?

Cand s-a sarbatorit pentru prima data Craciunul

Sarbatori de iarna: noaptea lupilor

Sarbatori de iarna: taina cadourilor de Craciun

Tu stii ce sa daruiesti persoanei iubite?!

Ce nu stiati despre Craciun

Secretul traditiei bune in familie