De ce?
Duminica, 30 Jul 2000 19:15:11 +0200
Oare de ce ma doare dragostea ta? De ce nu pot fi efectiv, doar fericit? De ce trebuie sa sufar? Nici macar nu-mi dau seama ce se intampla cu mine sau ce. Simt doar fericire amestecata cu durere. Sa vina oare durerea dintr-o gelozie absurda? Sau sa vina din teama ca intr-o zi te-as putea pierde? Indiferent de unde, ma doare, ma macina, ma inabusa. Te iubesc si mi-e frica sa nu te pierd. . . Si privesc uneori departe, catre ziua in care tu, trecand peste prejudecatile societatii in care traim, apari in calea mea, ma cuprinzi in brate, iar buzele tale dulci si moi le-ating pe-ale mele. Si simt fiorii iubirii cum ma cuprind. . .
Simteam nevoia sa vorbesc cu tine. Poate pentru ca sunt putin dezamagit. Poate ca as fi dorit ca macar tu, femeia pe care o iubesc, sa nu spui lucruri doar de dragul de a le spune, sau ca sa-mi faci mie placere. De ce faci asta? De ce spui anumite lucruri cand stii ca nu le vei face? De fapt, poate ca ai dreptate. Tot eu sunt de vina. Imi dau seama ca dragostea mea incepe sa te sufoce. Si cum nu vrei sa ma supar, promiti, stiind ca eu nu iti voi cere niciodata sa-ti respecti promisiunea. Si nu o voi face. Pentru ca ceea ce eu simt pentru tine nu se bazeaza pe vorbe, pe cuvinte sau pe promisiuni. Si nu vreau sa faci altceva decat ceea ce simti. . . Doar ca e dureros sa vezi cum o persoana despre care crezi ca are incredere in tine, se foloseste de cuvinte ca sa o lasi in pace. Si este si mai trist cand e vorba de femeia pe care o iubesti. Dar taci si nu spui nimic. Te multumesti sa o privesti, sa o cuprinzi in brate si sa te rogi ca dragostea din tine sa o cuprinda si pe ea. Ea tace iar tu suferi, caci tacerea ei o-ndeparteaza de tine. . .
Peste 8 zile, pe 7 august, se implineste un an de cand, sub clar de luna, ai acceptat sa faci dragoste cu mine. Eu va trebui sa stau retras. Daca as avea vreo initiativa as fi, probabil, pus la locul meu. Si asta doar daca am noroc. Altfel, daca voi insista, s-ar putea sa-ti exprimi regretul pentru ceea ce s-a intamplat in Herastrau. As fi vrut sa fim impreuna acum, la 1 an. . . Dar nu ti-o voi cere. As fi vrut sa faci dragoste cu mine. As fi vrut o mie de lucruri sa facem. . . Dar va trebui sa ma abtin sa-ti dau pana si telefon. Ca sa nu spui ca bat apropo-uri sau ca incerc sa te fortez sa faci ceea ce nu vrei sa faci sau poate mai mult, sa faci ceea ce vrei sa uiti. . . Cu toate astea, o sa astept sa vad ce faci tu pe 7. Daca pentru tine a insemnat acelasi lucru ca pentru mine sau daca a fost tot o <tentativa> ca in urma cu 2 ani. . . Iarta-ma Ioana, dar te iubesc atat de mult. . .
Happy aniversary
Luni, 7 Aug 2000 22:19:53 +0200
A trecut un an. Un an de fericire si tristete. Tristete, pentru ca ma departai, fericire pentru ca, uneori, lasai sa se vada ca tii la mine mai mult decat o puteai arata. As fi vrut sa fim impreuna in seara asta, chiar daca era o seara de luni. Din cauza asta am fost poate putin cam uricios cand m-ai sunat de la restaurantul la care erai impreuna cu colegii tai. Eram putin invidios pe ei. Apoi mi-am dat seama ca pentru mine esti mult mai importanta decat o simpla intalnire, fie ea chiar si aniversara. Iar fericirea ta inseamna fericirea mea. Am simtit reprosul din glasul tau atunci cand iti vorbeam de fetele frumoase, care erau putine, si de baietii care urmau sa va curteze. Si din reprosul tau am inteles ca nu ai uitat ziua asta. Ziua de 7 august.
Iarta-ma draga mea si ai putina rabdare cu mine. Imi este foarte greu sa ma prefac ca nu simt nimic atunci cand stiu ca alt barbat te strange in brate - la discoteca asa se danseaza nu? Stiu ca sunt absurd, stiu ca sunt deplasat, dar mi-e atat de teama sa nu te pierd. Tu esti cea care ai dat un sens vietii mele. Tu esti cea care, intr-o perioada de deriva, m-ai apucat de mana si mi-ai aratat din nou drumul pe care-l ratacisem. Tu esti ingerul meu pazitor, fara de care, chiar de-a doua zi, m-as desparti fara regrete de lumea asta - pentru ca am primit dreptul asta, pentru ceea ce am fost. Tu esti femeia care mi-a aratat ca dragostea mea nu murise, ca ea exista undeva, in strafundurile sufletului meu. Era doar ingropata de tristetea mea. Tu esti cea care a alungat acea tristete, pentru a aduce alta - teama de a nu pierde femeia pe care o iubesc. Tu esti cea mare m-a facut sa numar zilele pana la urmatoarea noastra intalnire, uneori chiar lunile.
Tu esti fata care m-a facut sa ma-nfior la fiecare atingere, la fiecare privire, la fiecare cuvant pe care il scoteai. Tu esti femeia pe care o iubesc cu disperare, asa cum nu credeam ca pot iubi vreodata. Esti fata mea din vis, prietena mea, iubita mea. Si azi, la un an de cand, in Herastrau, ai facut pentru prima data dragoste cu mine, nu pot sa-ti spun decat ca te iubesc. Restul cuvintelor sunt in afara sentimentelor mele. Nu as putea sa spun nimic in plus care sa-ti arate cat de mult te iubesc. Iti spun ca te iubesc si sper ca, intr-o zi, sa-mi primesti dragostea cu toata inima.
