Daca vrei sa ies din viata ta…
Miercuri, 20 Sep 2000 19:19:23 +0200
Iarta-ma scumpa prietena, dar cata vreme tu crezi ca sunt un individ meschin, mincinos, prefacut, cinic, neobrazat, care se foloseste de sentimentele tale sub forma de garantii, care vrea sa-ti dea sperante doar ca sa te faca sa suferi, care are ganduri ascunse si-n care nu poti avea incredere, nu mai are nici un rost sa-ti scriu ceea ce simt. Citind impresia Aglaiei despre individul respectiv, simteam ca vorbele imi sunt adresate. Eu eram acel om de nimic despre care imi citeai - asta era parerea ta. Si prin prisma parerii tale despre mine am revazut purtarea ta din ultimele saptamani. M-a durut mult Ioana. Nu stiam ce am facut ca sa ma consideri asa. Dar daca asta e parerea ta, nu-ti voi cere sa ti-o schimbi, cu atat mai putin te voi mai intreba daca simti ceva pentru mine. Cuvintele Aglaiei mi-au aratat ceea ce nu voiam sa vad: dispret in locul dragostei, ura in loc de dispret. Dar nu are rost sa mai scriu ceea ce simt. . . Am vrut doar sa-ti spun ca am facut o alta adresa de mail, tot cu numele tau, pe care voi scrie de acum incolo. Nu are sens sa-ti spun adresa si nici parola, atata vreme cat tu crezi ca mesajele mele au fost false, mincinoase lipsite de sinceritate. Am mutat ultimele mesaje, pe care nu ai apucat sa le citesti, la noua adresa. In felul asta nu vei mai citi niste mesaje mincinoase.
Iarta-ma Ioana, dar te iubesc foarte mult, iar vorbele tale m-au lovit mai rau decat tradarea Mirelei si a lui Boutzu. Daca voi face greseli in urmatoarele saptamani sa stii ca nu sunt intentionate. Tot ceea ce-ti voi spune va fi trecut prin filtrul vorbelor tale. Prin ceea ce ai spus atunci m-ai ranit mai mult decat iti vei da seama vreodata. Daca vrei sa ies din viata ta, Ioana, daca te simti amenintata in independenta ta de dragostea mea, spune-mi Ioana. Nu distruge toate amintirile frumoase doar din orgoliu. Chiar crezi ca sunt un om de nimic?
De ce?!...
Luni, 11 Sep 2000 12:02:43 GMT
In ultima vreme m-am gandit foarte des, daca eu reprezint ceva pentru ea. E clar ca ceva reprezint. Dar poate ca sunt doar un prieten, un tip cu care ii face placere sa mai vorbeasca. De ce nu mi-o spune, atunci? Iar daca tine la mine, de ce nu mi-o spune? De ce ii place sa ma raneasca, sa ma vada ca sufar din cauza iubirii ce i-o port? Am spus-o de nenumarate ori, nu merit o fata ca ea. Si cu atat mai mult sufar cu cat imi dau seama ca merita ceva mai bun. . . Iarta-ma, dar nu mai pot scrie nimic, acum.
Iubito, este seara…
>Marti, 12 Sep 2000 17:28:14 +0200
>Tii minte poezia pe care am scris-o prin clasa a XI-a,
“Iubito, >este seara. . . ”? Nu stiu de ce a trebuit sa fie cantecul de lebada al >iubirii mele. Nici acum nu vreau sa cred asa ceva. Continui sa >sper ca voi avea parte de iubire, de dragoste, asa cum mi-am >dorit dintotdeauna.
“Si-o lume-ntreaga ne desparte, iubito/ Caci >iata, este seara / Si clopote-or sa sune / In inima mea, ca pentru >rugaciune. ”.
Se spune ca uneori avem revelatia viitotului, in >imagini sau vorbe. Uneori am vrut sa stiu ce ma asteapta. Pe >vremea cand credeam ca viata ne este guvernata din afara, ca nu >avem liber arbitru. Inainte de a-mi cunoaste o parte din trecutul >meu, din greselile anterioare. Inainte de a afla ca Dumnezeu pune >in fiecare dintre noi puterea de a ne crea propriile destine, avand >grija sa ne limiteze puterile destructive care, din cauza prostiei >nostre, ne pot face rau. Iti mai aduci aminte, Ioana, de ce s-a >intamplat acum, 9 ani la 102? Cum, datorita incapatanarii mele >am fost pe punctul de a <pleca> din lumea asta?
Aflasem cine >fusesem si ce se astepta de la mine. Nu poti uita Ti-am povestit >cand, intr-un moment in care consideram ca prietenii sunt >impotriva mea, cand familia mea era asa cum a fost mereu, cand >nu mai vedeam rostul vietii mele, am abuzat de ceea ce >cunosteam si mi-am deschis coordonatele din interior. Am cerut >si am permis atacul asupra mea din interior. Ionut era acolo. >Daca nu ar fi fost el, acum, cine stie daca mai putea vorbi. El a >vazut ce se intampla cu mine, si-a dat seama iar cand a vazut, >efectiv, ce faceam, m-a oprit cu forta. A mai chemat pe unul din >baietii de atunci, pe Ciocolata, care era cam cat mine la gabarit >si amandoi m-au imobilizat.
Ciocolata, saracul, nu stia ce se >intampla. Personal, am considerat asta ca un act de dusmanie >din partea lui Ionut. Si am deschis poarta dinspre astral, poarta la >care el nu avea acces si pe care nu putea sa o apere. (Te >inspaimanta lucrurile astea, Ioana? Nu poti intelege nimic? Ar >avea vreo importanta daca ai intelege? M-ai privi altfel? Oare >atunci cand ti-am spus ca intr-o noapte de Paste, am salvat-o pe >Mirela, cand ti-am spus ca atunci am trait prima si ultima >experienta de dilatare temporala, cand ti-am spus ca intr-o >fractiune de secunda m-am deplasat mai multi metri, am impinso >din fata masinii si apoi am revenit in locul meu, oare atunci m-ai >crezut, Ioana? De atunci nu-i mai datorez nimic. Uneori stau si >ma intreb daca intalnirea mea cu ea nu a avut loc tocmai pentru >asta. I-am salvat viata. Nu am facut caz de asta niciodata si nu >voi face. Te gandesti ca-ti povestesc tie? Daca tii neaparat, nu o >sa ma mai auzi spunand nimic. . . )
A fost prima data cand am uzat >de trecutul meu pentru a permite atacul impotriva mea si a celor >care ma protejau. Sa-ti spun continuarea? sa-ti spun ca-n ultima >faza, cand incepusem sa tremur, cand nu mai aveam nici un pic >de energie, cand scuturile personale fusesera distruse, atunci a >venit, chemat de departe, alertat de si de baietii ceilalti, >Master. A ecranat toata zona pe o raza de 10 metri, mi-a taiat >accesul la propriile coordonate si, prin trecutul meu, prin >coordonatele nasterii primordiale, a trimis niste luptatori care sa >curete zona si sa o protejeze pana cand se va fi refacut . >Atunci m-a certat Master pentru prima si ultima oara personal. >
Atunci mi-a spus ca voi plati scump pentru ceea ce facusem, ca >gestul meu echivala cu o sinucidere si ca din cauza mea se >creasera niste probleme imense, ca ei au trebuit sa vina de >departe, lasand inlocuitori la comanda in niste lumi vitregite. . . Nu >are sens sa-ti spun cum am fost certat, dar niciodata nu l-am >auzit pe Master mai suparat ca atunci. Nici pana atunci nu-l >auzisem vorbind atat de nervos si nici dupa aceea nu l-am mai >auzit. Hei, dar ce naiba e cu mine? Incep cu versurile unei poezii >si-ti spun ce s-a intampla atunci cu mine. poate fiindca are o >anumita legatura cu poezia. . . Tu, care ai fost alaturi de mine in >toti anii astia, tu care mi-ai pazit visele si dorintele, tu stii totul >despre mine. Stii totul despre sperantele mele, spulberate pe >rand. despre increderea mea in oameni, distrusa pana la >radacina, despre visul meu de iubire. Ea-mi spune ca nu ma >iubeste. Foarte bine. Este alegerea ei. Asa cum toti avem >posibilitatea sa alegem.
Cei care nu cred in sansa pierd dinainte. >Poate ca aceste persoane nici macar nu merita sansa, oricare ar >fi ea. Se ascund dupa cuvinte de genu <am facut asa pentru ca >asa am considerat ca e bine>. Dar tu si cu mine, Ioana, >cunoastem semnificatia acestor cuvinte. De cate ori nu le-am >folosit noi insine, fiind prea speriati ca sa acceptam ca viata >poate fi si altfel? De cate ori nu le-am pus in fata noastra, >paravan pentru visele pe care nu aveam curajul sa le atingem, ca >sa nu dispara o data cu atingerea noastra? Sau de cate ori nu le->am folosit pentru a indeparta de langa noi o persoana care nu ne >era foarte agreabila? Oare asta am ajuns si eu pentru ea: o >persoana dezagreabila? Sau se poarta asa incercand sa faca >ceea ce crede ea ca este mai bine? Si pentru cine este mai bine?
>Lucrurile s-au miscat de mult. Hotararea, eu am luat-o dinanite >de a o cunoaste pe ea. Decisesem doar ca se va intampla cand >voi fi reusit sa-i fac rost de o casa lui Alin. Il iubesc mult. >Foarte mult si vreau sa-l stiu lipsit de griji. Oare daca nu voi mai >fi casatorit cu Mirela, inseamna ca o sa-l iubesc mai putin? Orice >parinte isi doreste ce e mai bun pentru copilul lui sau pentru >copiii lui. Daca voi continua sa stau alaturi de Mirela nu va mai >putea respecta nici o femeie, asa cum nu isi va respecta mama.
>Va face la fel ca George, fratele Mirelei. Eu l-am facut pe >George asa cum este. Eu l-am invatat ca nu trebuie sa iubeasca >nici o femeie, pentru ca nici o femeie nu merita iubita. Eu l-am >invatat sa nu iubeasca daca nu vrea sa sufere. Si acum, asa se >poarta. Cu toate femeile care intra in viata lui. Le respinge pe >toate, se culca cu unele, se poarta urat cu altele si imi spune >uneori ca-mi este recunoscator pentru asta. Pentru ce imi este >recunoscator? Pentru ca nu va iubi niciodata? Pentru ca nu va >cunoaste niciodata acea atingere care sa-l infioare? Dar eu, oare >eu credeam ca mi se va mai intampla asta? Eu mai credeam ca >exista, intr-adevar dragoste? Cred ca toate astea mi se intampla >doar pentru ca n-am mai crezut, la un moment dat, in dragoste.
>Acuma cred si sufar. Sufar, pentru ca iubesc. O iubesc pe ea, >femeia care ma respinge, care mi-a spus ca nu-si doreste sa faca >dragoste cu mine, care mi-a spus ca, de fiecare data cand a >facut dragoste cu mine, a regretat, care ultima data cand am >facut dragoste, a plans. Iubesc fara speranta si nu voi inceta sa o >iubesc, chiar daca ea ma respinge, chiar daca se poarta cu mine >asa cum se poarta. Poate ca-n viata asta nu voi avea parte de >dragoste. poate ca-n viata asta voi cunoaste doar suferinta si >tradarea celor apropiati – e-atat de trist sa iubesti fara speranta. >Dar o voi iubi toata viata. Chiar de-as fi ultimul om de pe >pamant care mai iubeste cu adevarat. Cu atat mai mult trebuie sa >iubesc, pentru ca, atat vreme cat exista o singura persoana care >mai crede in dragoste, dragostea va exista.
Stii ca pe 22 ar fi trebuit sa mergem la munte. Cel putin asa a >promis in august. Daca va vrea sa mearga cu mine sau nu, va fi >alegerea ei. Eu imi doresc foarte mult plecarea asta. Imi doresc >sa fiu plecat cu ea timp de 3 zile. Mi-am dorit intotdeauna sa fiu >plecat singur cu ea. Am incercat, atunci la Sibiu, sa consolidez >relatia noastra. Am incercat sa-i dau un contur, sa o fac reala. >Atunci mi-a spulberat visele. Si acum va face la fel? De ce nu ne >acorda nici o sansa? De ce nu crede in fericirea ei, alaturi de >mine? Crede ca nu o pot face fericita? Atat de putin ma >cunoaste? Crede ca, daca se va casatori cu mine, va duce o >viata anosta? Sau crede ca nu sunt demn de a-si petrece restul >vietii alaturi de mine? Ioana, niciodata nu m-am simtit asa ca >acum. Dragostea mi-a dat puteri, efectiv.
Daca pana acum 1 an >si jumatate nu-mi doream nimic de la viata si ma lasat purtat de >ea, daca in perioada operatiei si a convalescentei, imi doream sa >mor, acum simt cum fiorii dragostei imi dau puteri. Simt ca pot >face orice alaturi de ea. Vreau un nou inceput. De fapt, vreau un >inceput adevarat. Eu nu am avut parte nici de un inceput >adevarat si nici de viata pe care mi-am dorit-o. Ce pacat mare >am de ispasit de nu pot fi iubit, daca nu pot sa-mi traiesc viata >alaturi de fata pe care o iubesc, visand amandoi si incercand sa >dam contur viselor noastre? Oare asta sa fi fost blestemul vietii >mele? Sa intalnesc dragostea neagra? Sa iubesc cu disperare >fara sa fiu iubit? Sa vad mereu in ochii iubitei mele dispretul si >ura doar la gandul ca si-ar putea trai viata alaturi cu mine? Sa o >aud mereu spunand ca nu ma iubeste? Ca nu simte nimic in >interior pentru mine? Dar oare, Ioana, nu spune lucrurile astea >pentru ca-i este teama sa spuna ca tine la mine?
Pentru ca se >teme de ceea ce ar putea vedea in interiorul ei? Pentru ca ii este >teama sa vada ca ea, fata care si-a impus sa nu iubeasca, ar >putea fi indragostita? Si de cine oare s-a indragostit? De un tip >care nu da doi bani pe viata lui (s-au nu dadea inainte de a se >indragosti de ea)? De un tip care. . . ce rost mai are sa le-nsir din >nou aici. Ea este frumoasa, inteligenta si o iubesc. Restul, pentru >mine nu mai conteaza. Pentru mine, ea este fata pe care o cauti >toata viata pentru a deveni, amandoi, jumatatile unui acelasi >intreg. Eu nu pot sa o mai invit. Mi-a interzis lucrul asta. O sa-i >mai aduc aminte, dar fara sa insist. Dar as fi atat de fericit daca >ar vrea sa mergem amandoi la munte. . .
Am merge in Predeal sau >in Sinaia si de acolo, am fi plecat in fiecare zi pe cate un traseu, >cu minimum de greutate in spate. Trasee de genul asta a facut si >cu Adi si Carina. Plecau dimineata si se intorceau seara. >Ata de mult as vrea sa mergem impreuna cu telescaunul la >Predeal. As face totul ca sa-si aduca aminte de plecarea asta. >Dar singur nu voi reusi nimic. Poate ma ajuti tu. Voi, fetele, va >cunoasteti una pe cealalta. Am nevoie de ea, Ioana. O iubesc >mai mult >decat isi va inchipui vreodata. . .
