Daca dragoste nu e, atunci e sex
Marin Preda spunea, in “Cel mai iubit dintre pamanteni” ca “Daca dragoste nu e, atunci nimic nu e”. Pentru ca era o vreme in care doar dragostea te putea ajuta sa scapi, sa rezisti torturilor fizice si psihice. Dragostea pentru cineva, o persoana apropiata, dragostea de viata, de libertate, de civilizatie.
Lucrurile s-au schimbat mult de atunci. Acum cuvantul dragoste este din ce in ce mai rar folosit. Ma uit de multe ori pe Discovery si restul canalelor de gen si vad cum femeile si barbatii din Occident si din SUA isi cauta cu disperare o pereche. Toti vin si se plang in fata camerelor de luat vederi ca nu au gasit femeia potrivita sau barbatul potrivit. Apoi cameramanul ii filmeaza cum agata sau se lasa agatati / agatate, lasand la interpretarea privitorului aventura nefilmata. Si atunci imi dau seama ca e firesc sa nu-si gaseasca pe nimeni din moment ce sunt deschisi si deschise la toate optiunile. Pai cine ar dori sa stea alaturi de o persoana infidela, o persoana care cauta placerea in orice iesire in oras, o persoana care este gata oricand sa tradeze? Asa ca tinerii si tinerele din vest au transformat postulatul lui Preda intr-unul mai modern:
“Daca dragoste nu e, atunci macar sa fie sex”. OK, inteleg ca omul, prin nastere, este bigam sau chiar multigam. Intr-un fel e firesc, e o nevoie a naturii, un strigat launtric, o atractie animalica pe care unele dintre noi nu vrem sa o mai controlam. Iar atunci ne facem de cap, regretand, de cele mai multe ori, a doua zi, aventura in cauza. Pentru ca a doua zi, cand valul a trecut, ne dam seama ca nu am acumulat nimic, nu suntem nici mai bogate si nici mai destepte decat in ajun – doar ne-am lasat posedate de un barbat si atat. Nu mai vorbesc de ce se intampla cand barbatul este un dezastru la pat si cand regreti gestul facut.
Am doua prietene: una dintre ele are o relatie cu un barbat si sunt impreuna de 6 ani. Nici macar in gluma nu trebuie sa-i sugerezi ca ar putea cunoaste si pe altii. In schimb, sotul ei o inseala – o stim noi toate, pentru ca l-am vazut de mai multe ori cu alte femei in oras...
Pe de alta parte, mai am o prietena care este casatorita de 10 ani si care de mai bine de 8 ani isi inseala sotul. Iar o stim pentru ca. In schimb sotul sau o adora si-i ofera tot ce-si doreste. Eu as cred ca sunt undeva pe la mijloc: nu caut aventura, iar cand o accept o fac departe de sotul meu si cu persoane care nu il cunosc pe el si nici pe amicii nostri – nu vreau ca sotul meu sa sufere.
Ce sa-i spun? Ca nu mai simt nimic cand face dragoste cu mine si ca ma simt vie cand vad dorinta din ochii unui alt barbat? Sa-i spun ca cele 15 minute ale lui nu-mi sunt suficiente si ca-mi doresc cel putin o ora? Sa-i spun ca nu mai tresar cand ma mangaie el dar cand o face un strain ma infierbant, pur si simplu? Au fost perioade in care m-am considerat o femeie usoara. Dara sta este din cauza societatii in care traim si in care barbatii au dreptul sa faca sex cu cine vor ei, iar femeile trebuie sa stea in bucatarie, la cratita si sa le tina, eventual si patul cald. Pai atunci unde mai este dragostea? Iar daca dragoste nu e, atunci ce naiba e? Macar sex sa fie!
Autor: Ioana
