Creierul este vinovat de comportamentul delicvent
Recent au fost date publicitatii doua studii asupra creierului uman. In primul se afirma ca, la barbati, starea de nervozitate este data de lipsa de celule nervoase in zona cortexului prefrontal. Cel de al doilea studiu arata ca diferenta dintre optimisti si pesimisti este data de structura diferita a creierului.
Primul studiu, publicat in <Archives of General Psychiatry> a folosit, ca esantion, barbati cu antecedente violente, care comisesera crime sau aveau un comportament deviat. La toti acestia, in cortexul prefrontal s-a constatat o lipsa de celule nervoase, in conditiile in care deja se cunoaste ca zona este esentiala pentru dezvoltarea constiintei si a sensibilitatii comunitare. Coordonatorul proiectului, profesorul universitar Adrian Raine de la Universitatea California de Sud, a afirmat ca descoperirea ridica un semn de intrebare in ceea ce priveste criminalitatea. Domnia sa spune ca, in conditiile in care comportamentul este generat de organism, independent de vointa oamenilor, criminalii nu pot fi condamnati pentru faptele lor. Totodata, el afirma ca, in aceste conditii, se poate stabili inca din copilarie caracterul viitor violent si preintimpanat iar creierul “modelat” catre un comportament adecvat. Din pacate, existenta unor exceptii ingreuneaza concluzia cercetatorilor, in conditiile in care exista persoane cu deficit de celule nervoase si care nu au un comportament violent.
Al doilea studiu se refera la diferentele dintre persoanele optimiste si cele pesimiste. Astfel, se arata ca o simpla tomografie poate determina cu precizie carei categorii ii apartine pacientul, daca acesta e optimist sau pesimist. Pentru acest studiu s-au folosit doar femei carora li s-au aratat diverse imagini, unele vesele – peisaje, petreceri - altele triste (copii morti de foame, handicapati, razboaie). In prealabil, fiecare femeie a completat un test de personalitate. De fiecare data creierele subiectelor erau scanate. In felul acesta s-a constatat ca reactiunea creierului in fata unor stimuli vizuali depinde de personalitatea individului.
Din pacate, concluziile celor doua studii sunt departe de a inchide portile cunoasterii creierului. Acestea sunt abia la inceput si in loc de raspunsuri au nascut si mai multe intrebari. Se spera doar ca, pe baza lor pot fi pornite si alte studii si se va incerca folosirea noilor cunostinte in tratarea anumitor boli nervoase de genul depresiilor.
Alex Mihailescu
