Comoara crestina de la Niculitel
Istoricii crestinismului si-au pus deseori intrebarea de ce Vechea Dacie a fost atat de usor crestinata. Cum a fost posibil ca un popor pagan ca dacii, cunoscuti ca iubitori de libertate, sa se supuna preceptelor crestine inaintea tuturor celorlalte popoare. Ce miracol s-a infaptuit ca acesti pagani barbari sa devina unii dintre cei mai piosi crestini si cum cei ce il slaveau pe Zeul Mortii, pe Stapanul Lumii de sub pamant, pe Zamolxis, sa il venereze pe Isus si conceptele sale crestine? Dar despre asemanarile celor doua religii ne vom ocupa intr-un alt material, fara sa avem pretentia ca noi stim totul si punand la dispozitia catitorilor o serie din materialele aparute pana la ora actuala...
Inceputurile crestinismului in Romania
Multe voci, in special din vest sau din tarile vecine si <prietene>, incearca sa acrediteze ideea ca noi, romanii, avem un crestinism importat, un crestinism tarziu. Ca la noi, din cauza cultelor solare si subterane ale dacilor, crestinismul a patruns foarte greu si cu intarziere. Dar toate aceste voci uita cateva mici amanunte. Uita drumul facut de apostolul Andrei pe pamant romanesc, uita de cele peste 35 de basilici din secolele 3 – 4 descoperite pe teritoriul Dobrogei, uita de martirii nostri, uita de credinta noastra, uita – sau ar vrea ei – sa uite si de noi.
Chiar inainte de crestinarea popoarelor vecine, romanii erau crestini, avand propriile biserici, cu propria organizare autohtona, cu biserici, cu preoti, cu episcopi.
Cu toate ca trecerea de la cultul lui Zamolxis la religia crestina s-a facut relativ repede, asta nu a insemnat ca romanii nu si-au avut proprii martiri crestini. Din pacate doar putini sunt cunoscuti la ora actuala, cum ar fi dacul Dadas din satul Ozovia, decapitat in anul 304, Argeus, mort la Tomis in 324 sau Quinedus, mort la inceputul secolului 4.
Despre vechimea implementarii crestinismului pe teritoriul Daciei Mari stau si toponimele ca Ramet, Rimet, Remetea (in Transilvania), care indica vechi asezari monahale, poate chiar de dinainte de crestinism, stiut fiind ca si sacerdotii daci preferau locurile retrase. <Ramet> vine din grecescul <eremi>, care se traduce cu loc solitar, singuratic, pustiu. In preajma acestor rametii se adunau obstile in caz de primejdie, aici isi aduceau femeile si copiii pentru a cobori apoi sa dea piept cu navalitorii. In jurul acestor rametii am supravietuit noi ca popor si ne-am ridicat de fiecare data cand cineva incerca sa ne stearga de pe fata pamantului. Pentru ca aici am gasit intotdeauna forta spirituala care ne-a ajutat mereu sa ne ridicam. Poate ca a fost din cauza faptului ca noi, romanii, ca popor, traim sub semnul Pasarii Phoenix. Sau poate e adevarat ce spun unii initiati, ca noi, romanii, suntem poporul ales de Dumnezeu.
In cautarea trecutului crestin al pre-romanilor
1971 a fost un an ploios pentru regiunile, de obicei secetoase, ale Dobrogei. Dar tocmai datorita acestor ploi torentiale a fost descoperita o adevarata comoara crestina, unica in intreaga lume - o cripta in care se odihnesc osemintele a sase martiri crestini. Numele a patru dintre ei au putut fi aflate datorita inscriptiilor de pe peretii cripte. Ei se numeau Zotikos, Attalos, Camasis si Philippos, iar referiri despre ei apar in primele scrieri crestine de dinainte de Marea Schisma Crestina, respectiv in Sinaxarul Constantinopolitan si Martirologiul Ieronimian. O enigma raman numele celorlati doi martiri - cei mai vechi de pe teritoriul patriei noastre - despre care specialistii afirma ca ar fi murit cu mai bine de 100 de ani inaintea celorlalti, fiind inmormantati laolalta cu cei 4 martiri identificati. Oare cine sa fi fost acesti crestini si cand au venit ei in Dobrogea? Sa-l fi urmat pe Apostolul Andrei in drumul sau prin stravechea Dacie si sa fi ramas aici pentru a desavarsi crestinarea locuitorilor de langa Mare sau sa fi facut parte din prima generatie de martiri care a urmat drumul deschis de cei 12 apostoli ai lui Isus? Nu se stie inca. Cert este doar faptul ca ei au fost inmormantati initial cu mai bine de 100 de ani inaintea celorlalti si ca, din mormintele lor - in urma profanarilor - au ramas doar pardoseala si cripta. Pentru a evita o noua profanare, crestinii de atunci le-au acoperit cu pamant si au construit deasupra o biserica, altarul acesteia fiind exact deasupra celor 2 morminte
Martiriul celor 4 s-a petrecut la Noviodunum (Isaccea), in a doua jumatate a secolului al IV-lea, acolo existand un puternic castru roman dar si o comunitate crestina puternica. La ora actuala nu se stie daca cei 4 erau misionari crestini sau daca erau soldati romani. A doua ipoteza este mai probabila, romanii dorand sa dea un exemplu pentru ca noul curent religios sa nu patrunda in randurile armatei si asa destul de macinata. Corpurile celor 4 au fost luate de comunitatea crestina si inhumate la Niculitel, iar faptul ca acolo exista deja vechiul mormant al celor 2 martiri neidentificati, i-a facut pe crestinii dobrogeni sa construiasca o cripta in care sa-i inmormanteze pe toti 6.
Crestinii din pamantul sfant al dacilor
Continand puternice elemente arhitecturale romane si grecesti - sa nu uitam ca Dobrogea a fost, pe rand, sub influenta greceasca si sub cucerire romana, cripta este unica in felul ei in Europa. De un lucru insa nu s-a tinut seama la descoperirea sa. Si anume, locul unde a fost construita cripta era unul dintre locurile sfinte ale getilor. Coincidenta sau nu, de la inchiderea sa, cripta nu a fost profanata de nimeni, sicriul de lemn de brad cu osemintele celor 4 fiind gasit intact. Oare inscriptia de la intrare sa fi fost cea care a scapat mormantul de vandalizare? Caci aici, vizitatorul este intampinat de un text scris cu vopsea rosie, in limba greaca: “Aici si acolo se afla sangele martirilor.”
Si, ca si cum coincidentele nu ar fi fost suficiente, cripta de la Niculitel se afa in mijlocul uni triunghi imaginar format de manastirile Cocos, Celic-Dere’ si Saun, semn pentru cei credinciosi ca ea se gaseste sub protectia lui Dumnezeu, a Creatorului care nu-i va uita niciodata pe cei care s-au lasat martirizati in numele Fiului Sau.
La ora actuala, Biserica Ortodoxa ii sarbatoreste pe cei 4 sfinti de la Niculitel pe 4 iunie, canonizati sub numele de Zotic, Attalos, Camasis si Filip. Iar moastele lor au fost stramutate, intre timp, la Manastirea Cocos, pentru odihna vesnica si pomenire.
Autor: Laurentiu Ianculescu
