Cine a inventat pocnitorile de Craciun
Pocnitorile de Craciun au fost create in 1847 de Tom Smith, un cofetar de nunta din Clerkenwell, London.
Intr-o calatorie la Paris in 1840 Smith a cumparat "bon-bon," o migdala zaharisita invelita intr-o rola de hartie. Reintors la Londra, "noile" sale dulciuri au devenit foarte cunoscute. Cand a remarcat ca tinerii le cumpara pentru iubitele lor a inceput sa plaseze motto-uri de dragoste pe mici bucatele de hartie in interiorul ambalajului.
In 1846, stand in fata semineului sau, troznitura unui lemn i-a dat iluminarea inspiratiei pentru pocnitori. Dupa multe incercari (si arsuri de mana si mobilier), le-a facut bine. A trasat dare mici de salpetru intre doua bucati de carton subtire. Cand cartoanele erau trase una fata de cealalta, frecarea crea o troznitura si o luminita. (Conceptul este folosit si astazi) Pana in 1947, paraitoarele lui Tom Smith au devenit o moda. La inceput au fost numite "Cosaques" dupa pocniturile biciurilor lui Cossack pe drumul lor spre Paris in timpul razboiului Franco-Prusac. Numele a rezistat pentru inca zece ani inainte de a deveni cunoscute ca pocnitori de Craciun.
Conceptul de pocnitoare era o noutate si altii s-au grabit sa copieze ideea lui Smith. Invelitoarea externa a devenit cutie in lupta pentru cucerirea pietei, cu mai multe desene colorate. Erau vandute 12, alteori 6 intr-o cutie de chibrituri. L-au fortat pe Smith sa se duca la oficiul de inventii si sa-si protejeze proiectul, si firma, intitulata Pocnitorile Tom Smith.
Pana in 1880, firma lui Smith a produs mai mult de o suta de proiecte de pocnitori. Pana in 1900, Smith a vandut peste 13 milioane de pocnitori. Nu erau utilizate numai de Craciun, ci si in aproape orice ocazie festiva, inclusiv targuri si incoronari.
In 1933, au fost lansate invelitori tiparite cu desene specifice. Continutul a devenit mai complex, unele avand pandative din sticla, brose, bratari si alte accesorii.
