Teoria deplasarii polilor magnetici m-a fascinat si mi s-a parut incredibil sa constat ca majoritatea oamenilor simt contractarea timpului. Desi tendinta este de a aprecia acest lucru ca pe o 'chestie are vine odata cu varsta' sau prin stressul dat de marile aglomerari urbane care ne impun un ritm alert, am avut surpriza sa aud de la un taran, muncitor al pamantului dintr-o zona retrasa, ca 'timpul parca trece mai repede si ziua nu mai ajunge pentru cate sunt de facut'. Simplele cuvinte ale acestui om m-au convins de adevarul acestei teorii, mai mult decat orice documentar plin de termeni tehnici. Eu sunt adepta lucrurilor simple care fac viata mai frumoasa si imi place sa ma bucur de natura si de tot ceea ce poate oferi ea. De asemenea prefer sa stau departe de lucrurile urate si murdare ale lumii in care traim si care ne pot altera sufletul si psihicul. Nu este intotdeauna usor, dar consider ca daca te inconjori de oameni care au aceeasi credinta poti depasi mult mai usor obstacolele care te intampina la fiecare pas.
Despre ceea ce am spus eu mai devreme, a fi direct inseamna a fi sincer si deschis, pentru ca de cele mai multe ori, incercand sa nu ranim atunci cand refuzam pe cineva nu facem altceva decat sa amanam momentul respectiv si sa dam sperante desarte. Este firesc sa te simti ranit in momentul in care cel de la care asteptai sa raspunda pe masura dorintei tale nu o face, si atunci este bine sa fie clar pt tine ca te aflii in fata unui refuz si ar fi ideal sa aflii si care sunt motivele pentru a invata. Nu-mi place cand omul se ascunde dupa deget sau cand prelungeste momentul de teama ca o sa raneasca, mintind sau prefacandu-se. La japonezi ritualul despre care vorbesti tu are radacini bine infipte in traditie, dar eu cred ca este mai mult o metoda de a pastra eticheta, pentru ca in adancul sufletului si japonezul stie ca a fost pus in fata unui refuz politicos, il accepta in mod politicos, dar sufera in adancul fiintei lui in aceeasi masura...Eu cred ca indiferent de cultura, religie, grad de civilizatie etc...sufletele oamenilor sunt construite la fel, rezoneaza pozitiv/negativ la aceiasi stimuli. Eu consider ca nu exista om pe acest pamanat care sa nu se fi intrebat macar odata in viata cine este el, de unde vine si incotro se indreapta...
Despre mine? Ma intreb in permananta cine sunt, de unde vin si incotro ma indrept si simt ca lumea in care traiesc nu este locul meu, iar limitele la care suntem obligati ca oameni (natura umana, faptul ca ne folosim doar 5% din capacitatea creierului, fortele exterioare care ne guverneaza) ma fac sa ma simt de-a dreptul izolata in aceasta lume a materialului. Iar acum in aceasta epoca in care informatia ne este pusa la dispozitie masiv, ma simt pierduta pentru ca nu mai am puterea de a discerne care dintre miile de teorii cu privire la ceea ce suntem si ce putem deveni este reala.
Autot: Florentina
