Cat de singuri suntem. . .
Miercuri, 3 Nov 1999 21:35:20 +0200
Par a fi cuvintele unui pesimist. Si la ora actuala chiar asta reprezinta. Pentru ca ma doare. Ma doare cand imi caut prietenii si nu-i gasesc langa mine. Se spune ca prietenii iti sunt dati, nu ti-i alegi singur. Singur ramai pana la urma. . . Vrei sa ma intrebi daca sunt dezamagit de prietenii mei? Daca te numeri si tu printre cei care m-au dezamagit? Sa raspund pe rand. . . Da, sunt cumplit de amagit de prietenii mei. Stii ce credeam eu despre prietenie? De fapt, ce insemna prietenia, printre altele, pentru mine. Insemna ca, daca unul dintre ei ma suna la 2 noaptea si mi-ar fi spus ca ma asteapta, m-as fi imbracat si as fi plecat imediat. Fara sa intreb de ce vrea sa vin. Daca unul dintre ei mi-ar fi spus: Eliszar, ma ameninta un individ. Ajuta-ma! L-as fi cautat pe respectivul si l-as fi facut sa se retraga. Fara sa-l intreb pe prietenul meu daca el e vinovat sau nu. Daca unul dintre prietenii mei ar fi fost cautat de Politie sau mai stiu eu de cine, l-as fi ascuns, fara sa-l intreb de ce e cautat. Daca pentru a-mi pastra prietenul ar fi trebuit sa arunc in aer Bucurestiul, l-as fi aruncat in aer, fara sa pun in cumpana o viata cu 2, 5 milioane de vieti.
Asta este ceea ce as fi facut eu pentru oricare dintre prietenii mei. . . Stii ce dureros este cand iti dai seama ca prietenia merge doar pana la interesul personal? Cand vezi ca ceilalti se retrag atunci cand trebuie sa faca mici sacrificii? Cand iti dai seama ca totul este un vis? Ti-am povestit de terapeutii la care merg. Intr-o discutie cu ei, le-am spus de prietenii mei. Si unul m-a intrebat: <Care prieteni? Ce inseamna prieteni?. . . Sunt doar niste aliati temporari. >. Atunci nu am spus nimic. Dar Soarta a vrut sa-i verific pe prietenii mei - mai putin 2 dintre ei Gabi si Ionut. De Gabi sunt sigur cum as fi de mine insumi. El s-ar lasa ucis si ar ucide pentru mine.
Pe Ionut nu il testez. Ii cunosc capacitatile si stiu cand trebuie sa apelez la el si cand nu e cazul. Au ramas 3, pentru ca pe Lucian nu il includ in cei foarte apropiati. Respectiv Andrei, despre care imi stii parerea, Valentin, despre care credeam ca stiu si Matei, prietenul si confidentul meu din anii 1991 - 1992, de care m-am indepartat, treptat. Am avut nevoie de ei. Am vorbit mai intai cu Matei. Nu m-a putut ajuta. Dar l-am inteles, pentru ca mi-a explicat situatia. Apoi am vorbit cu Valentin - ma putea ajuta, dar era prea plictisit si nu avea chef. Intelegi Ioana?! Un prieten te poate ajuta dar nu o face, pentru ca nu are chef. Apoi am apelat chiar la Andrei. A fost cumplit. Pentru ca, efectiv, m-am injosit. Ramasese unica mea speranta. Nu stiu daca a sesizat sau nu situatia, dar mi-a spus ca se va mai gandi. (Sper ca tot ceea ce vorbim sa ramana doar intre noi, fara nici o intrebare la adresa lor. Stii de ce iti spun asta? Pentru ca, o data, nu ai inteles exact despre ce anume ti-am vorbit si i-ai intrebat pe 2 dintre ei. Desi intrebarile tale au fost subtile, s-a cerut o intrunire rapida a noastra, a tuturor, in care am fost judecat pentru ceea ce iti spusesem. Am vrut sa-ti iau apararea. . . Apoi am fost furios pe tine. Si pe mine. Pe tine, pentru ca, la vremea respectiva, am crezut ca esti altfel decat celelalte femei si ei imi demonstrau atunci ca toate femeile erau la fel. Pe mine, pentru ca avusesem incredere intr-o femeie. . . Dar erai femeia pe care o iubeam. . . Asa ca am suportat criticile si hotararea lor. . . Sa raspund acum si la intrebarea daca si tu m-ai dezamagit?. . .
Tu esti un paradox. Au fost momente cand m-ai dezamagit enorm. Erai prietena mea si fata pe care o iubeam. Erai mai mult decat o prietena. In fata ta imi deschisesem sufletul asa cum era el. Erai, as putea spune, ultima persoana in care voiam sa cred. Si voiam increderea ta. Apoi mi-ai spus de tinutul de mana, de primul si al doilea prieten al tau. Dupa 1 an si jumatate aflam lucrurile astea. Si pentru prima oara ma intrebam cine esti? Esti cea pe care o vedeam eu? Sau erai o femeie care se temea de toti cei din jurul ei, care nu mai credea in nimeni, nici macar in cei care tineau cu adevarat la ea? Cred ca din cauza asta am reusit sa trec peste dezamagirea produsa de tine. Mai ales cand am vazut ca te straduiai. Te straduiai sa fii tu insati. Si-ti era atat de greu. Si greutatea se rezema pe mine. . .
Cand ai aparut in viata mea am refuzat sa inteleg ceea ce se intampla cu mine. Evolutia o stii. . . Te iubeam si avem nevoie de tine. Dar aveam nevoie si de prietenii mei. Nu credeam sa spun asta unei femei, dar te-ai dovedit o prietena mai buna decat ei. . . Intr-un sfarsit de saptamana din noiembrie, probabil intr-o vineri seara, o sa plec la munte. Vreau sa ma reculeg. Sa ma duc la Babele si sa privesc muntii timp de 2 zile. Anul trecut te-as fi rugat sa vii cu mine. Acum nu pot face lucrul asta. Ai refuzat deja de 3 ori sa mergi cu mine undeva, in afara Bucurestiului. 3 este cifra maxima a incercarilor. . . Nu-mi ramane decat sa plec singur, cu gandul la tine si la ceilalti prieteni ai mei, aflati atat de departe. . . Trebuie sa ma conving ca indiferent ce as face, pana la urma voi ramane singur.
E drept, imi vor ramane amintirile. Si le voi retrai. Sunt singurele care nu m-au parasit niciodata. . . Poate ma voi intoarce, poate nu ma voi intoarce. Nu am fost niciodata singur pe munte si nu stiu cum voi raspunde chemarii muntelui. Nu vreau sa te indispun, dar daca nu ma intorc, spune-le sa ma caute. Sa vorbeasca cu calugarii de la Pestera si sa ma lase acolo. Este locul in care as vrea sa ma odihnesc. Sunt atat de obosit Ioana. Pastreaza textul asta pentru ziua in care voi pleca definitiv. . . Cine stie cand va fi: peste o zi sau peste un an? Dumnezeu hotaraste. Nu vreau sa scrie nimic pe cruce decat Eliszar. SI sa-mi puna simbolul pe mormant. . . Si te mai rog ceva: sa nu aduci niciodata vorba despre ceea ce am scris aici. Nici macar in gluma.
