Cand pierzi increderea in oameni
Cel mai greu in viata este sa ai incredere… de fapt, cel mai greu este sa iti pierzi increderea… Citeam, acum ani multi, in Shogun, ca omul, in viata, nu trebuie sa aibe incredere decat in el insusi… si asta doar daca se poate controla… Si japonezii nu considerau asta ca o jignire ci ca prima lectie de viata: sa nu ai incredere in nimeni… Noi crestinii ar trebui sa inlocuim aceasta incredere cu credinta.
Personal incerc sa dezvolt un concept nou, propriu: Sa ai credinta in Dumnezeu si incredere in tine…
Cred ca fara aceste 2 lucruri nu poti trece prin viata. Ai nevoie de incredere in tine, in fortele tale, in ceea ce este in tine si nu stii… Si mai ai nevoie ca, atunci cand increderea in tine este zdruncinata, sa poti sa crezi… sa ramai cu credinta suprema, intangibila fizic, dar tangibila mental si spiritual…
Eu am avut incredere, din pacate, in multi prea multi si am fost mereu dezamagita… E vina lor? Nicidecum. E vina mea. Faptul ca am crezut ca ei se pot auto-depasi, nu ii face pasibili de supararea mea… dimpotriva, pe mine insumi ar trebui sa fiu suparat pentru ca am lasat la voia intamplarii unele lucruri…
Avand incredere in oameni, te indepartezi de Dumnezeu…Pe oameni trebuie sa-I ajuti, dar atat… Nu trebuie sa dai vina pe ei pentru ca ai avut incredere in unii si s-au dovedit a fi…
Era o legenda veche, despre un mare luptator al Universului care, ca test suprem, a trebuit sa se retraga pe o planeta pustie si sa mediteze, sa reuseasca sa identifice propriul sau Tao, propriul sau stil de lupta. Ani de zile a stat singur, fara nici o fiinta in jur si fara sa obtina ceea ce trebuia. Apoi, cand isi pierduse nadejdea si voia sa renunte, a auzit caderea unei pietre mai mari de pe un munte… Zgomotul produs de piatra la fiecare lovitura a sa, a fost raspunsul pe care il cauta…
Ideea de a sta izolat atata timp m-a infiorat… Si totusi asta facem noi si mai mult decat atat… traim izolati intr-o lume plina de oameni si de suflete, fara sa auzim chemarile lor, interpretand gresit unele lucruri…
Dar mai ales reusim ca, esec dupa esec, sa nu deznadajduim… Eu cred ca este o mare victorie, simplul fapt ca ne ridicam de fiecare data, mai mult sau mai putin raniti, si sa mergem mai departe, stiind ca inca nu am ajuns la capatul drumului... Cate dintre voi mai aveti incredere?...
Autor: Diana
